Interviu cu pneumologul din Lodi, care a tratat primii pacienţi infectaţi cu COVID 19 din Italia / Spitalul Lodi a fost primul front european în lupta împotriva coronavirusului. Mărturia medicului care a gestionat valul de urgenţă de la secția de pneumologie

De la o zi la alta s-au trezit că se confruntă cu primul focar major al Covid-19 în lume, desigur, după China. Un val subit, violent, de dimensiuni neașteptate. Pentru Giuseppe Cipolla, în vârstă de 55 de ani, șeful secţiei de pneumologie lal Unităţii Sanitare din Lodi și pentru colegii săi, acea săptămână de la mijlocul lunii februarie a marcat sfârșitul normalității și începutul unei perioade de urgență. A trecut o lună și de atunci doctorul Cipolla nu și-a luat nici o zi liberă, ca de altfel toți ceilalți, medicii, asistentele și personalul auxiliar.

R. Povestiţi-ne de acele prime zile. Au existat semne înainte?

G.C. Nici unul. Până cu câteva zile înainte, departamentul nostru lucra într-o situație normală pentru perioada de iarnă. Au existat unele cazuri de pneumonie legată de gripa sezonieră, dar nimic neobișnuit în comparație cu anii precedenți. Îmi luasem câteva zile libere: joi seara am primit apelul de la spital , iar vineri dimineață eram în secție. În primele săptămâni, activitatea se începa la 7 dimineața și se încheia la 1 dimineața, șapte zile pe săptămână.

R. Cum aţi făcut faţă unui val atât de copleşitor?

G.C. În câteva ore ne-am trezit că trebuie să facem faţă impactului spitalizărilor în masă şi să ajutăm persoanele care sufereau din cauza problemelor respiratorii. Spitalul Codogno fusese obligat să închidă și toți pacienții din zona Lodigiano de Jos au venit la noi.

Nu era timp de reflectat, trebuia să acţionăm.Vreau să mulțumesc întregului personal din spitalul nostru, au fost excepționali. Și trebuie să mulțumesc tuturor medicilor din alte spitale care au venit să ne ajute, inclusiv celor de la San Raffaele, Sacco, Niguarda, şi nu aș vrea să uit pe nimeni. Am fost în fruntea luptei împotriva Covid-19, iar experiența noastră i-a ajutat pe toţi să pregătească o strategie de contrastare a virusului.

R. Cum aţi reorganizat spitalul?

G.C. Am împărțit secțiile pacienților cu coronavirus în funcție de gravitatea lor și am consolidat locurile de terapie intensivă, care au devenit acum 23. Am creat apoi două intrări separate la camera de urgență, unul pentru pacienții cu Covid-19 și unul pentru toți ceilalți.  Activitatea spitalului, aș dori să subliniez, continuă. Intervențiile care nu pot fi amânate continuă, la fel ca și activitatea oncologică. Reorganizarea noastră a servit ca model pentru celelalte spitale care, din păcate, se regăsesc acum în plină luptă.

R. A trecut o lună de la primele zile. Datele indică faptul că situația din zona Lodi se îmbunătățește. Confirmati acest lucru?

G.C. Da, putem spune că suntem încă în situație de urgență, însă nu mai suntem într-o situație de suferință, ca la început. Numărul cazurilor noi din zona Lodigiano scade, valul s-a mutat mai mult spre Lodi, dar cu numere mai mici. Aici, măsurile restrictive decise de autorități au funcţionat.

R. Haideți să vorbim despre acest virus pe care în calitate de pneumnolog îl vedeți aproape de fiecare zi: cât de periculos este?

G.C. Tehnic, cei care spun că este o formă de gripă au dreptate, deoarece este o boală de natură virală. Totuşi, trebuie să fim atenţi . Este o viroză cu două caracteristici care o fac foarte tpericuloasă: este extrem de contagioasă și în aproximativ 10% din cazuri, provoacă pneumonie severă.

R. În opinia dumneavoastră, ce grupe de vârstă prezintă cel mai mare risc de a dezvolta forme severe de coronavirus?

G.C. În primele zile am consultat în principal vârstnicii, dar apoi am avut și pacienți mai tineri. În experiența noastră, o categorie de risc este cea din grupa de vârstă 40-60 de ani. Subiecți sănătoși al căror sistem imunitar este pe deplin funcțional, dar care în unele cazuri reacționează excesiv și poate da naștere unei inflamații pulmonare severe, numită SDRA (sindromul de detresă respiratorie acută), care necesită tratament în terapie intensivă. Din fericire, fiind persoane relativ tinere și sănătoase, prognosticul lor este bun și duce la recuperare, în timp ce la subiecții mai în vârstă, din păcate, cursul poate fi nefavorabil.

R. Cum explicați rata de letalitate atât de mare din Lombardia?

G.C. Nu sunt virolog și, prin urmare, nu am un răspuns științific. Ce vă pot spune este că, pe teritoriul nostru, cazurile de coronavirus sunt mult mai numeroase decât cele oficiale. Știm prin rețeaua de medici generaliști că există mulţi bolnavi care stau acasă şi care, din fericire, nu dezvoltă astfel de forme agresive. Uneori vin la spital pentru controale, dar apoi îi trimitem acasă pentru că nu este nevoie de spitalizare. De altfel aici, în zona Lodi, cazurile confirmate sunt doar vârful aisbergului.

Interviu realizat de Gabriele Meoni pentru publicația Il Sole 24 ore / Traducerea: Cătălina Păunel (Rador)