Experți străini pentru G4Media: Ce opțiuni are Ucraina dacă refuză planul lui Trump?

Ucraina poate în continuare să se bazeze pe susținerea aliaților europeni și canadieni, chiar dacă retragerea susținerii americane va complica poziția guvernului de la Kiev și o va expune și mai mult atacurilor devastatoare ale forțelor lui Putin, susțin experți străini consultați de G4Media.ro. Declarațiile lor au fost făcute în contextul apariției planului de pace avansat de Casa Albă, document care a stârnit reacții vehemente pe ambele maluri ale Atlanticului.

Un plan controversat

Planul de pace pentru Ucraina prezentat în această săptămână de Casa Albă a stârnit reacții politice puternice la Kiev și în Europa. Documentul detaliat, cu 28 de puncte, care ar trebui să deschidă calea către un armistițiu imediat și un acord pe termen lung, a fost întâmpinat cu scepticism și, în multe cazuri, cu respingere fermă. Criticii au atras atenţia că planul oferă Rusiei concesii esenţiale în materie de teritoriu şi securitate, punând Ucraina în faţa unor alegeri imposibile. 

Oficialii ucraineni susțin că planul îi obligă să accepte pierderi teritoriale strategice; mai mulți aliați europeni avertizează că riscă să legitimeze agresiunea; iar analiști din diverse tabere politice se întreabă dacă documentul reflectă realități geopolitice sau constrângeri politice americane.

Inițiativa apare după luni de turbulențe diplomatice. Administrația de la Washington sperase inițial să obțină un progres după întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin din Alaska, desfășurată în august. Însă, așa cum Politico a relatat ulterior, optimismul s-a risipit rapid când nici Moscova, nici guvernul de la Kiev nu au acceptat un cadru de încetare a focului. 

Casa Albă a revenit la sancțiuni și presiune militară, înainte de a prezenta actualul plan – semnalând o credință reînnoită în necesitatea unei direcții diplomatice americane ferme. 

Articolul continuă mai jos

Redacția

Secretarul de stat american Marco Rubio susține că planul de pace pentru Ucraina a fost elaborat de SUA

Florin Marinescu

Cu un acord lipsit de ambiție, summitul COP30 salvează multilateralismul, dar neglijează urgența climatică

Reacția imediată a guvernului de la Kiev a fost negativă. Consilierii președintelui Volodimir Zelenski au declarat jurnaliștilor că orice cadru care ar obliga Ucraina să se retragă din anumite zone din Donețk sau să renunțe la aspirațiile sale de aderare la NATO este “inacceptabil.”

Publicații ucrainene precum The Kyiv Independent au evidențiat îngrijorarea oficialilor că planul ar “îngheța conflictul în termenii Rusiei” și ar cimenta pierderile teritoriale. 

Ukrinform, agenția de stat, a citat surse guvernamentale care afirmă că propunerea “subminează suveranitatea ucraineană” şi “lasă țara vulnerabilă unui nou atac” din partea Moscovei. 

Reacțiile europene au fost, de asemenea, împărțite. Țările din Europa Centrală și de Est – în special Polonia, Lituania, Letonia și Estonia – au criticat puternic propunerea. De exemplu, diplomați baltici consideră documentul “periculos de apropiat de o politică de conciliere.” Franța și Germania, deși mai prudente, au subliniat că nicio putere externă nu poate forța Kievul să accepte un acord care nu îi garantează securitatea viitoare.

Financial Times a notat însă că guvernele din Europa de Vest rămân profund divizate privind garanțiile de securitate, ridicarea sancțiunilor și modelul pe termen lung al securității europene.

Pe de altă parte, susținătorii planului argumentează că acesta reflectă realismul strategic. Potrivit unor comentatori, războiul este o confruntare multi-dimensională pe care Ucraina nu o poate rezolva singură; doar Washingtonul are suficientă influență pentru a negocia cu Moscova aspecte precum riscurile nucleare, sancțiunile și viitoarea arhitectură de securitate europeană. Ei susțin că proiectul conține concesii din partea Rusiei în domenii care anterior erau tabu.

De exemplu, unele concesii se referă la viitorul Ucrainei în Europa. Rusia ar accepta formal eligibilitatea Ucrainei pentru aderarea la Uniunea Europeană – o inversare a disputei care a declanșat protestele Maidan în 2014. Așa cum au notat unele surse, Moscova tratase anterior demersul Ucrainei spre UE ca pe o amenințare. Noul cadru recunoaște, însă, orientarea Ucrainei către UE, cu condiția să nu adere la NATO.

O altă concesie vizează dimensiunea armatei ucrainene. Dacă Rusia cerea în negocierile din Istanbul din 2022 limitarea armatei la 80.000 de soldați, planul actual permite Ucrainei o forță de 600.000 – mai mare decât armatele britanică, franceză și germană la un loc. O astfel de armată ar transforma Ucraina în cea mai mare forță militară din Europa – cu excepția Rusiei.

Totuși, prevederile teritoriale rămân cele mai controversate. Conform unei analize a celor de la Institute for the Study of War, Ucraina ar trebui să se retragă din zone neocupate din Donețk – aproximativ 1% din teritoriul său – care ar deveni zonă demilitarizată. Deși este o concesie mică față de cererile anterioare ale Rusiei, oficialii ucraineni consideră că orice retragere consolidează o agresiune ilegală.

Pentru mulţi ucraineni, orice retragere este un pas spre recunoașterea de facto a anexărilor rusești. Mai mult, planul nu prevede recucerirea Crimeei și acceptă că Rusia rămâne în control în anumite teritorii ocupate

Reacția Moscovei pare precaut favorabilă. Faptul că negociatorul Kirill Dmitriev “a scurs” elemente ale planului în presa americană sugerează că Kremlinul consideră documentul acceptabil, susțin experții. 

Unii analiști cred că Rusia vede în acest cadru o modalitate diplomatică de a-și consolida câștigurile, în timp ce obține ridicarea treptată a sancțiunilor.

Pentru Kiev, însă, planul reprezintă un pericol. Liderii ucraineni insistă că nicio pace durabilă nu este posibilă dacă Rusia păstrează teritoriile ocupate și avertizează că garanțiile vagi de securitate nu pot înlocui aderarea la NATO. Mulți experți împărtășesc această poziție, argumentând că garanțiile parțiale pot încuraja Rusia să reia agresiunea în viitor.

Susținătorii planului afirmă că alternativele ar putea fi mult mai grave. Ucraina se confruntă cu presiuni enorme: lipsă de personal militar, distrugeri industriale și presiuni fiscale severe. Așa cum Atlantic Council a subliniat recent, dacă războiul continuă până în 2026, Ucraina riscă noi pierderi teritoriale. O Ucraină aliniată Occidentului pe 80% din teritoriul său istoric ar putea fi un compromis mai bun decât un război prelungit, spun unele voci.

Totuși, mulți cred că documentul ignoră realitățile politice. La Kiev, nicio conducere nu poate supraviețui cedând teritorii Rusiei. La Moscova, Putin și-a legat legitimitatea de o victorie militară. Experții au notat că un acord perceput ca neavantajos ar putea provoca nemulțumirea elitelor și instabilitate internă, amenințând scaunul dictatorului de la Kremlin. 

Pe de altă parte, unitatea europeană rămâne incertă. Unii experți au notat diviziuni persistente privind garanțiile pe termen lung, finanțarea militară și reconstrucția Ucrainei. Iar, potrivit Bloomberg, industria europeană de apărare rămâne incapabilă să susțină efortul militar fără sprijin american. 

În sfârșit, presiunea sancțiunilor asupra Rusiei continuă. Cercetările celor de la think tank-ul european Bruegel, considerat cea mai influentă instituție de analiză economică din UE, au arătat că economia rusă se confruntă cu o deteriorare structurală, ceea ce ar putea oferi Occidentului pârghii suplimentare – dacă sunt folosite coordonat.

În concluzie, planul de pace al Casei Albe, văzut de Administrația de la Washington drept cea mai ambițioasă inițiativă diplomatică de la începutul războiului din Europa de Est, este considerat de mulți drept unul controversat. Deși încearcă să stabilizeze suveranitatea Ucrainei și să acomodeze anumite cereri rusești, reacțiile negative de la Kiev și scepticismul larg din Europa îi pun sub semnul întrebării viabilitatea. Confruntat cu avalanșa de reacții negative, Trump a spus deja că documentul nu este oferta finală pentru cei din Kiev. 

Dacă Washingtonul va revizui planul, îl va promova mai agresiv sau va reveni la o strategie militară tradițională, acest lucru va influența nu doar viitorul Ucrainei, ci și întregul sistem de securitate european post-Război Rece, sunt de părere comentatorii.

Ce cred experții

G4Media.ro a solicitat opinia câtorva experți în legătură cu planul propus de Trump și cu soluțiile alternative pe care le are Ucraina dacă guvernul de la Kiev va respinge documentul.

Publicația noastră a pus următoarele întrebări:

1. Având în vedere criticile puternice venite din partea Kievului și a mai multor aliați europeni față de propunerile președintelui Trump, care credeți că este alternativa cea mai realistă și avantajoasă pentru Ucraina? În ce condiții ar putea Kiev și Moscova să ajungă, în mod realist, la un acord acceptabil pentru ambele părți?
2. Ținând cont de lipsa de unitate a țărilor din UE pe această chestiune, precum și de fragilitatea politică a principalelor guverne europene (Franța, Germania și chiar Regatul Unit), cum poate Ucraina să se bazeze pe sprijinul lor constant?

Mai mult, până în prezent europenii nu au oferit niciun plan de pace concret pentru Kiev, susținând în schimb ideea continuării războiului cu orice preț – cu prețul a mii de victime ucrainene, al unor distrugeri incomensurabile și, cel mai probabil, al imposibilității de a recupera teritoriile furate. Ținând cont că Trump pare decis să suspende ajutorul pentru Kiev, va mai putea oare Ucraina să reziste acestui asalt masiv și, în același timp, să obțină o pace avantajoasă?

 Iată răspunsurile complete ale experților străini:

Oleksandra Keudel, Director fondator al Centrului pentru Reziliență Democratică, Conferențiar universitar și Director adjunct pentru cercetare, Departamentul de Științe Sociale de la Kyiv School of Economics:  

1) “Având în vedere consecințele grave pentru Ucraina, președintele Zelenski nu poate accepta “planul în 28 de puncte,” care reflectă în mare parte revendicările Rusiei. Rusia, pe de altă parte, nu a fost adusă în situația de a renunța la pretențiile sale maximaliste – mai ales pentru că președintele Trump îl tratează pe liderul de la Kremlin cu “covorul roșu.” Prin urmare, suntem departe de un acord acceptabil pentru ambele părți.

De aceea, singura opțiune viabilă este schimbarea poziției Rusiei printr-o combinație de acțiuni militare și economice: intensificarea atacurilor pe teritoriul rusesc, sancțiuni mai dure (în condițiile în care economia Rusiei este deja sub presiune), blocarea operațiunilor “flotei din umbră” a Rusiei și folosirea activelor rusești înghețate pentru a sprijini apărarea Ucrainei. Toate acestea se află în mâinile Europei. Obiectivul intermediar al acestor măsuri ar trebui să fie un armistițiu, în cadrul căruia Rusia își retrage trupele și echipamentele grele cu rază lungă de acțiune la o distanță sigură de Ucraina. Această distanță ar trebui să împiedice Rusia să lanseze atacuri nocturne asupra orașelor ucrainene sau să-și consolideze rapid forțele ofensive, crescând astfel timpul și efortul necesar pentru un nou atac. Ulterior, pot începe negocieri privind pașii următori.

Context: Planul propus de Washington reflectă în mare parte revendicările Rusiei. Chiar și limbajul folosit, precum cererea de “denazificare,” este fundamental rusesc: în esență, echivalează cu înlocuirea identității ucrainene prin rusificare. Planul îi cere Ucrainei să renunțe efectiv la 20% din teritoriul său pentru a recâștiga doar 0,5% sau chiar mai puțin. Asta înseamnă nu doar pierderea de teritoriu, ci și lăsarea a mii de cetățeni ucraineni sub ocupația rusă, expuși fricii continue, lipsei de drepturi și, posibil, torturii și morții. Planul nu oferă garanții credibile de securitate pentru Ucraina și creează chiar spațiu pentru operațiuni sub steag fals ale Rusiei, menite să justifice o viitoare invazie a Ucrainei.

2) Sprijinul european: Deși UE are într-adevăr probleme de unitate, există un acord fundamental între majoritatea statelor membre că granițele nu pot fi schimbate prin forță. Declarația de astăzi (sâmbătă) a liderilor europeni confirmă acest lucru.

În acest moment, europenii au transmis clar că încetarea ostilităților de-a lungul liniei de contact este singurul punct de plecare pentru negocieri. De asemenea, ei au respins limitarea Forțelor Armate ale Ucrainei și ideea ca Ucraina să cedeze teritorii pe care Rusia nici măcar nu le controlează – o poziție pe care Ucraina o consideră de neacceptat. Toate aceste elemente indică faptul că sprijinul pentru Ucraina continuă.

Întâlnirea consilierilor de securitate națională din Regatul Unit, Germania, Franța, UE și Ucraina cu omologii lor din SUA arată existența unui sprijin politic puternic din partea principalelor state europene pentru refuzul Ucrainei de a accepta planul lui Trump.

În plus, două evoluții recente arată că aliații europeni ai Ucrainei caută formate alternative de sprijin. Există așa-numita “coalition of the willing” (33 de state) care au încheiat acorduri bilaterale de apărare cu Ucraina; aceste acorduri nu depind de unitatea din cadrul UE. Iar Ucraina are un statut de parteneriat consolidat cu Joint Expeditionary Force (JEF), un format nord-european de cooperare militară independent de UE și NATO. Deși aceste structuri nu pot înlocui SUA pe termen scurt, combinate cu sprijinul politic, ele indică o angajare reală pentru un sprijin pe termen lung al Ucrainei. Obiectivul actual este câștigarea de timp, prin amânarea cât mai mult posibil a momentului în care SUA își retrag complet sprijinul.

Despre “planul de pace european” și dependența de ajutorul SUA: Europenilor le este într-adevăr greu să se pună de acord dacă sprijină Ucraina “atâta timp cât este nevoie,” până la “victorie” sau doar până la o “pace justă.” În același timp, există consens asupra faptului că Ucraina trebuie să decidă ce consideră un rezultat acceptabil al negocierilor. În plus, Ucraina are propriul său plan de pace, iar faptul că europenii nu își prezintă public viziunea – care probabil nu se suprapune integral cu cea a Ucrainei – poate fi interpretat tot ca o formă de sprijin.

Indiferent ce planuri de pace apar, nu ne aflăm nici măcar în momentul în care negocierile reale privind “pacea” au început. Șantajul ruso-american nu este în niciun caz un proces de negociere autentic.

Dacă SUA își retrag sprijinul, consecințele pentru Ucraina vor fi dramatice, în special pentru că informațiile de intelligence și sistemele de apărare aeriană nu pot fi ușor înlocuite de europeni.

Situația este, fără îndoială, dificilă, dar nici planul actual al președintelui Trump nu promite vreo ușurare. Experiența Acordurilor de la Minsk arată că ofensiva ar continua chiar dacă Ucraina ar accepta acele condiții, dar, cu mâinile legate, nu s-ar mai putea apăra.

Prin urmare, întrebarea esențială este cum putem exercita presiune asupra Rusiei pentru a renunța la revendicările maximaliste și cum putem întări Ucraina astfel încât un armistițiu real să devină plauzibil – ca primul pas spre negocieri – dacă într-adevăr se dorește o perspectivă reală de pace în Europa.”

Richard Arnold, Conferențiar universitar de Științe Politice, Coordonator al specializării în Afaceri Internaționale, Muskingum University (Ohio): 1) “Mi se pare că acest “plan de pace” este, de fapt, o capitulare structurată în fața Rusiei. Va duce, cel puțin, la situația în care statele mici și mijlocii vor încerca să își procure arme nucleare ca garanție a securității lor, deoarece promisiunile marilor puteri se dovedesc acum a fi lipsite de valoare. Războiul hibrid al Rusiei va continua, iar Europa se află în centrul țintei.

Parafrazându-l pe Churchill, Trump a avut de ales între război și dezonoare. A ales dezonoarea, dar tot va avea război.

Cea mai realistă și avantajoasă alternativă pentru Ucraina este să continue lupta cu sprijinul europenilor și al canadienilor, pentru a încerca să compenseze pierderea sprijinului american. Rusia face progrese lente pe câmpul de luptă, dar la un cost imens. Economia rusă începe să dea semne de declin, iar oamenii obișnuiți resimt tot mai mult dificultățile. Dacă adăugăm la aceasta resursele Ucrainei pentru războiul hibrid – sabotori, drone, răspândirea de narațiuni anti-Kremlin, stimularea nemulțumirilor (inclusiv de natură etnică) -, Rusia ar putea fi forțată să vină la masa negocierilor cu pretenții mult mai reduse.

Aceasta duce și la a doua parte a întrebării, legată de un acord acceptabil pentru ambele părți. Nu cred că se poate întâmpla atâta timp cât Putin rămâne la putere, deoarece războiul este esențial pentru supraviețuirea sa politică, iar orice rezultat mai puțin decât o victorie clară ar putea crește riscul unui puci. Ucraina trebuie să convingă elita rusă că menținerea lui Putin la putere nu merită costurile, poate chiar prin scoaterea oamenilor obișnuiți în stradă la proteste, precum cele pe care le-am văzut în 2012.

2) Ucraina poate conta, în acest moment, mai mult pe sprijinul guvernelor europene decât pe cel al Statelor Unite. Sociologul Charles Tilly a observat legătura dintre război și construcția statului, iar exact asta vedem astăzi în UE: nevoia determină apariția unor mecanisme care unesc statele. Europa își extinde masiv producția de apărare și, în termeni simpli, este mai mare și mai rezistentă decât economia Rusiei. Există într-adevăr probleme în statele democratice, în special în Franța, dar există și mecanisme de stabilizare dacă situația se înrăutățește. Marine Le Pen are interdicție de a candida, iar niciun alt guvern francez nu se va retrage din NATO (nici măcar dintr-un NATO compus exclusiv din europeni), alianța fiind sursa stabilității sale.

Europenii trebuie să se concentreze pe un armistițiu, nu pe un plan de pace, și au mai propus astfel de măsuri în trecut. Apărarea Ucrainei este mult mai puțin costisitoare decât ar fi apărarea Poloniei sau a statelor baltice. Europenii pot face ca sancțiunile existente să devină cu adevărat dure prin aplicarea lor strictă sau prin demonstrarea unei hotărâri mai ferme decât până acum. Ca și în cazul scufundării crucișătorului Moskva, Putin este mai probabil să se retragă decât să escaladeze. Europenii trebuie, de asemenea, să investească în capacitatea Ucrainei de a-și construi propria apărare.

Nu sunt nici convins că Trump a renunțat definitiv la sprijinul pentru Ucraina. El este, înainte de orice, imprevizibil, așa că nu m-ar surprinde dacă ar aproba un nou pachet de sprijin. Cred că totul depinde de cine îi vorbește ultimul.

Nu cred că Ucraina trebuie să recupereze teritoriile furate pentru a câștiga. Atâta timp cât poate împiedica o avansare rapidă a Rusiei, ea deja câștigă (deși cu un preț teribil).”

Arkady Moshes, director de program pentru cercetarea privind Rusia, Vecinătatea Estică a UE și Eurasia la Finnish Institute of International Affairs (FIIA), membru al Programului “New Approaches to Research and Security in Eurasia” (PONARS Eurasia) de la Universitatea George Washington: 1) “Nu ar trebui să ne lăsăm pradă fanteziilor. După ce Donald Trump a demonstrat din nou că preferința sa este să rezolve conflictul în detrimentul Ucrainei și al Europei, mă tem că o alternativă avantajoasă nu mai este disponibilă pentru Ucraina. Ceea ce ar avea nevoie Ucraina ar fi garanții militare occidentale de neclintit pentru teritoriile pe care le-ar păstra. Aceste garanții ar trebui să fie, în mod formal, mai puternice decât Articolul 5 (al NATO), deoarece Articolul 5 nu obligă pe nimeni să ofere garanții militare; părțile la tratat pot decide singure cum își vor ajuta aliatul aflat în nevoie. Dar propunerea actuală, în esență, nu permite acest lucru. Poate că, printr-un proces diplomatic, Ucraina și partenerii săi europeni ar putea limita parțial pagubele, însă ar fi greu capabili să schimbe intenția strategică a lui Trump.

Dacă Ucraina, în consultare cu europenii, alege să nu accepte acordul, trebuie să se pregătească să facă față unui asalt militar rusesc și distrugerii continue a infrastructurii sale energetice și industriale, precum și pierderii accesului la armele și informațiile americane. Europenii pot compensa parțial aceste pierderi, dar ar fi un efort extrem de dificil și pentru ei, și nu sunt sigur că îl pot duce la bun sfârșit.

Rusia nu va căuta un compromis. Evaluarea Kremlinului, chiar înainte de apariția acestei propuneri, era că va câștiga războiul. Acum poate deveni și mai convins că timpul lucrează în favoarea sa.

2) Nu sunt deloc înclinat să supraestimez sau să absolv Europa (vedeți linkul către articolul meu recent de mai jos; puteți găsi multe altele pe pagina mea de pe site-ul FIIA). Ucraina nu poate conta pe sprijinul Europei la nesfârșit – mai ales dacă corupția din eșaloanele superioare ale puterii nu este eradicată.

Cu toate acestea, în ultimii patru ani abordarea Europei față de Ucraina și Rusia s-a schimbat profund.
a) La nivel conceptual și de planificare a devenit clar că prăbușirea apărării Ucrainei va crește semnificativ riscul unui război pentru Europa, motiv pentru care trebuie prevenită.
b) La nivel practic, asistența militară pentru Ucraina a evoluat de la pături și căști la sisteme de armament sofisticate; iar producția europeană de apărare poate fi majorată considerabil.
c) Noul cvasi-consens privind Rusia se bazează pe înțelegerea că dependența energetică sau economică de Rusia trebuie evitată și că Rusia nu poate fi de încredere (fiind o țară care a încălcat acorduri – Memorandumul de la Budapesta, precum și tratatele bilaterale cu Ucraina).

Europa poate influența politica SUA față de Ucraina, deoarece este relativ bogată.
a) Trump vrea ca europenii să plătească pentru armele care ar putea fi trimise Ucrainei, și
b) dacă Trump oprește asistența, Europa poate totuși furniza pachete uriașe, inclusiv armament.

Ucraina va câștiga dacă reușește să-și păstreze suveranitatea și statalitatea, chiar dacă pierde unele teritorii. Atâta timp cât poate decide singură asupra dimensiunii armatei sale și a partenerilor săi strategici, lupta nu este pierdută. Iar acest lucru nu este imposibil, dacă judecăm după cât de eficiente i-au fost apărările în ultimii trei ani. Dar dacă capitulează – ceea ce ar însemna semnarea unui acord bazat pe acest proiect – și Rusia începe să decidă dimensiunea forțelor sale armate etc., Ucraina, ca actor geopolitic, ar putea pur și simplu să dispară. O mare parte a populației ar fugi, iar economia ar fi reconstruită sub presiune. Europa înțelege acum acest risc.

Comportamentul lui Trump – nu doar în această chestiune – este lipsit de profesionalism și competență. Este evident că proiectul nu a fost pregătit și analizat de Departamentul de Stat. Cred că jocul nu s-a încheiat și că rezultatul acestei încercări rămâne de văzut.

Articolul meu poate fi accesat aici.”

Surse: Axios, Politico, Responsible Statecraft, The Kyiv Independent, Ukrinform, Council on Foreign Relations, Washington Post, Atlantic Council, Carnegie Endowment, Euractiv, Bloomberg, Bruegel, NBC News, 19fortyfive