Cu un acord lipsit de ambiție, summitul COP30 salvează multilateralismul, dar neglijează urgența climatică

Un centru de conferințe în flăcări într-o lume supraîncălzită. Un summit mondial privind clima la porțile celei mai vaste păduri tropicale de pe planetă. Populații indigene care se opun forțelor de securitate la câțiva metri de sălile de negocieri. COP30 de la Belem (Brazilia) a fost încărcat de simboluri. S-a încheiat sâmbătă, 22 noiembrie, fără a atinge obiectivul principal: accelerarea luptei împotriva încălzirii globale, la zece ani de la adoptarea Acordului de la Paris și în contextul în care pragul de + 1,5 °C a fost depășit pentru prima dată în 2024, scrie Le Monde.

Delegațiile din 194 de țări, reunite din 10 noiembrie în orașul din nordul Braziliei, au ajuns la un acord departe de așteptări și de urgența climatică. Acesta prevede o creștere a eforturilor financiare în favoarea adaptării la schimbările climatice, dar nu reușește să pună în aplicare un plan de renunțare la energiile fosile, principala cauză a încălzirii globale. De asemenea, acordul răspunde doar în mică măsură la lipsa de ambiție a foilor de parcurs naționale privind clima, insuficiente pentru a evita cele mai grave efecte ale crizei. Dar, în lipsa unor progrese reale, COP are cel puțin meritul de a nu înregistra un regres.

Dacă Uniunea Europeană (UE) a luat în considerare pentru o perioadă să părăsească negocierile, comisarul pentru climă, Wopke Hoekstra, a ținut în cele din urmă să salute un „pas extrem de important în direcția bună”. „Le întindem activ mâna celor mai săraci și mai vulnerabili, oferindu-le mai multe fonduri pentru adaptare, și chiar dacă este puțin abstract, a face lucruri împreună este extrem de prețios”, a reacționat el. Șeful delegației chineze, Li Gao, a vorbit despre un „succes într-o situație foarte dificilă”, în timp ce ministrul tranziției ecologice, Monique Barbut, a menționat, dimpotrivă, un „acord fără ambiție”.

Rețeaua Climate Action International, care reunește peste 2.000 de organizații ale societății civile, deplânge, de asemenea, „rezultatele foarte slabe”. „Guvernele nu au prezentat un plan concret de răspuns la nivel mondial pentru a acoperi deficitul de ambiție și s-au angajat doar să pună în aplicare procese suplimentare pentru a remedia această situație”, a denunțat rețeaua. Semn că dezamăgirea era împărtășită de o parte din delegații, loviturile de ciocan care marcau adoptarea pachetului de texte au fost întâmpinate cu aplauze slabe și tensiuni puternice între țări.

Foarte puține garanții concrete

Într-o lume mai afectată ca niciodată de conflicte militare și financiare și într-o atmosferă încă puternic marcată de rezultatele mixte ale COP29 de la Baku, neîncrederea dintre Nord și Sud a rămas puternică. Cu toate acestea, procesul nu a implodat: în timp ce Statele Unite au părăsit arena climatică pentru a o combate mai bine, cele 194 de părți și-au „reafirmat cu tărie” angajamentul față de multilateralism și acordul de la Paris, ceea ce constituie în sine un succes. Acestea demonstrează că nu intenționează să urmeze exemplul american și nici să renunțe la lupta împotriva încălzirii globale.

Articolul continuă mai jos

Redacția

Datoria guvernamentală a urcat in iulie la 58,9% din PIB

Redacția

Entitatea sârbă din Bosnia îşi alege preşedintele, după destituirea lui Milorad Dodik

În ceea ce privește capacitatea lor de a face față urgenței, statele nu au dat însă decât foarte puține garanții concrete. În ciuda impulsului important care s-a manifestat de la începutul COP în favoarea stabilirii unei foi de parcurs pentru organizarea renunțării treptate la cărbune, petrol și gaze, această propunere nu a reușit să se impună în decizia principală, un text politic numit „Mutirao”, după termenul de origine autohtonă care desemnează acțiunea colectivă în scop comun, pe care președinția braziliană l-a adoptat ca motto. Acest text nu conține termenii „combustibili fosili”, care sunt menționați doar printr-o „referință la consensul Emiratelor Arabe Unite”: în cadrul COP28 de la Dubai, în 2023, părțile s-au angajat să „treacă la o tranziție fără combustibili fosili”.

Până la final, o serie de țări, în special UE și Columbia, au încercat să obțină o formulare ambițioasă. Europenii au amenințat chiar că vor părăsi Belem fără un acord, vineri, dacă nu vor obține ceea ce doresc. Dar această largă coaliție s-a lovit de rezistența obișnuită a țărilor producătoare de petrol, conduse de Arabia Saudită, dar și de cea a marilor țări emergente, precum India sau Rusia.

Simpla referire la consensul de la Dubai, obținut după douăzeci și patru de ore de negocieri, permite să se reafirme că angajamentul luat acum doi ani este încă valabil, dar nu constituie în niciun caz un progres. Disputa în jurul acestei mențiuni subliniază, în orice caz, cât de contestat rămâne acordul de la Dubai de către unii – chiar dacă, în paralel, dezvoltarea energiilor regenerabile se accelerează peste tot pe planetă, dând speranțe că se va atinge un vârf al consumului de combustibili fosili.

Lula salvează aparențele

În ultimul moment, președintele COP30, André Correa do Lago, a recunoscut, de asemenea, că unele părți așteptau mai multă ambiție și a anunțat lansarea unei foi de parcurs „pentru a depăși dependența noastră de combustibilii fosili”, care va fi însă discutată în paralel cu procesul oficial, cu statele voluntare. „Nu este nimic, o coaliție ca oricare alta, fără forță obligatorie”, respinge Monique Barbut. Această anunț – cel mai aplaudat – i-a permis președintelui brazilian, Luiz Inacio Lula da Silva, să salveze aparențele, el care ridicase această chestiune la rangul de prioritate a COP.

Dacă UE, în special, a făcut din combustibilii fosili o prioritate, miza era alta pentru multe țări din sud: finanțarea, piesa centrală a marelui puzzle al negocierilor climatice. Decizia Mutirao împinge statele să progreseze către marile angajamente de anul trecut: mobilizarea a 300 de miliarde de dolari pe an până în 2035 în favoarea țărilor în curs de dezvoltare și atingerea unui buget mai mare de 1 300 de miliarde de dolari din fonduri publice și private până la același orizont.

Mai ales, națiunile, primele victime ale unei crize climatice la care au contribuit foarte puțin, au obținut un progres: triplarea fondurilor alocate în mod specific adaptării la schimbările climatice până în 2035, pentru a face față caniculei sau inundațiilor. Formularea este însă slabă: se mulțumește să solicite statelor să „depună eforturi” în acest sens și nu menționează suma de 120 de miliarde de dolari pe care țările în curs de dezvoltare doreau să o vadă inclusă. „Salutăm acest obiectiv, dar ne putem întreba: triplare față de ce? Nu există o dată de începere în text, iar termenul limită a fost amânat de la 2030 la 2035”, regretă Joseph Mithika Mwenda, director executiv al Pan African Climate Justice Alliance, în decizia finală.

Timp de două săptămâni, UE a fost pusă sub semnul întrebării. Negociatorii și experții au acuzat-o că nu dorește să contribuie financiar, blocând astfel celelalte dosare. Apărându-se de acuzația de a fi „cei răi”, țările vechiului continent, principalii contribuitori la finanțarea climatică, au respins însă încă din primele zile „orice cerere financiară suplimentară”. Cele 27 de state membre se simt singure vizate de cererile țărilor din sud, după retragerea Statelor Unite. Într-o perioadă de austeritate bugetară și de ofensivă populistă împotriva tranziției, ele luptă pentru ca marile țări emergente și petroliere, precum China și Arabia Saudită, să participe și ele la plata facturii.

Cei care au întârziat, grăbiți să-și prezinte NDC-ul

Pentru Uniunea Europeană, înțelegerea era simplă: „fără NDC, fără bani”, a declarat o negociatoare. În cele din urmă, aceasta nu a fost respectată. Țările trebuiau să publice în acest an noi contribuții determinate la nivel național (NDC în engleză), adică planuri mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, așa cum le impune Acordul de la Paris. Aproape 120 de state au răspuns prezent (UE, China, Australia etc.), dar peste 70 nu s-au prezentat, printre care India, Argentina și Arabia Saudită.

După Belem, situația nu s-a schimbat. Decizia finală îi îndeamnă pe cei care au întârziat să-și prezinte NDC-urile „cât mai curând posibil”. Miza era, de asemenea, menținerea obiectivului de limitare a încălzirii la 1,5 °C „la îndemână”, în condițiile în care promisiunile țărilor conduc planeta către o încălzire periculoasă de 2,5 °C în 2100. Prin lansarea de rapoarte și inițiative voluntare, textele angajează doar statele să „depună eforturi pentru a face mai bine în mod colectiv”în punerea în aplicare a planurilor lor climatice.

Bula negocierilor climatice nu a scăpat de războaiele comerciale mondiale. Comerțul s-a impus astfel în mod neașteptat ca unul dintre subiectele cheie ale acestei COP. Decizia reamintește, pentru prima dată, importanța menținerii unui sistem economic care să permită tuturor părților să se dezvolte pentru a le ajuta să răspundă problemelor încălzirii globale și anunță „dialoguri” între toate părțile. Mecanismul european de ajustare a carbonului la frontiere, care trebuie să intre în vigoare în șase săptămâni și care taxează importul anumitor produse poluante, a fost vizat în mod special de China, India și Africa de Sud.

Faptul că această COP se desfășoară la porțile Amazonului a fost larg mediatizat de președintele Lula, care dorea ca întreaga lume să poată vedea acest ecosistem atât de crucial pentru viitorul planetei. Majoritatea celor aproximativ 55.000 de participanți acreditați, închiși timp de două săptămâni într-un lung tunel de pânză gri, nu vor fi văzut această pădure decât din fereastra unui avion – chiar dacă vor fi experimentat umiditatea ridicată și ploile spectaculoase din regiune.

Inflexibilitate și lipsă de transparență

Lupta împotriva defrișărilor a făcut obiectul discuțiilor și al anunțurilor, cum ar fi lansarea unui nou fond de către Brazilia. Reprezentanții popoarelor indigene au putut, de asemenea, să reamintească cât de urgentă este conservarea acestor habitate. Dar subiectul nu a reușit să se impună în negocierile oficiale: a fost lansată o „foaie de parcurs” care vizează stoparea defrișărilor până în 2030, dar în mod voluntar. Decizia se limitează la a reaminti „importanța” „protejării și restaurării naturii”.

Printre progresele majore, însă, țările au convenit să dezvolte un „mecanism de tranziție echitabilă”. Această revendicare, susținută de mai mulți ani de societatea civilă, a fost afișată pe insigne și bannere sub acronimul „BAM!” (de la Belem Action Mechanism). Obiectivul acestui nou organism este de a îmbunătăți schimbul de cunoștințe și de know-how pentru a evita ca tranzițiile energetice și ecologice să penalizeze anumite categorii de populație. „Tranziția echitabilă se referă în special la problema locurilor de muncă”, explică Caroline Brouillette, de la Réseau Action Climat Canada. “Cum să-i sprijinim, de exemplu, pe cei care lucrează în sectorul nisipurilor bituminoase din Canada, în condițiile în care trebuie să renunțăm la combustibilii fosili?”

Nu este niciodată ușor să te descurci în tainele obscure ale climatului, unde fiecare cuvânt și fiecare virgulă sunt cântărite între interese total opuse. Dacă președinția braziliană a COP30 a fost inițial salutată în unanimitate pentru talentul său de negociere, ea a fost criticată vehement pentru inflexibilitatea și lipsa de transparență, în ultimele ore, de către delegațiile europene și sud-americane. Disensiunile interne dintre președinția COP30 și tandemul format din Lula și ministrul mediului, Marina Silva, au afectat, de asemenea, discuțiile.

Misiunea Braziliei nu a fost însă simplă: la zece ani de la acordul de la Paris, urgența nu este atât de a face noi promisiuni mari, cât de a pune în aplicare toate cele care sunt deja pe masă. Ce să negociem, cu 194 de părți și prin consens, pentru a ne asigura că fiecare își respectă angajamentele, în contextul propriu național? Și cu ce parteneri să ne aliem în această lume fracturată? „Va trebui să reflectăm într-un mod foarte diferit asupra poziționării UE și asupra alianțelor pe care vrem să le încheiem”, avertizează Monique Barbut. Europa s-a simțit „abandonată”, în special de către insulele mici, parteneri tradiționali. Turcia și Australia, care vor coprezida COP31, se vor confrunta cu aceeași provocare în 2026.