De ce crede Donald Trump că merită premiul Nobel pentru Pace şi care sunt cele şapte războaie pe care spune că le-a încheiat

Preşedintele SUA, Donald Trump, nu a ascuns niciodată faptul că şi-ar dori foarte mult să câştige Premiul Nobel pentru Pace, iar eforturile sale de a pune capăt războiului din Ucraina i-au relansat campania pentru râvnitul premiu, relatează Sky News, transmite News.ro.

Când s-a întâlnit cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi cu alţi lideri europeni la Casa Albă, în 18 august, el a afirmat: „Am încheiat şase războaie”, spunând reporterilor a doua zi că, de fapt, a soluţionat şapte.
 

 Campania lui Trump pentru Premiul Nobel 

2019

În februarie 2019, Trump a afirmat că prim-ministrul japonez de atunci, Shinzo Abe, l-a nominalizat în urma summitului din 2018 cu liderul nord-coreean Kim Jong Un, unde au discutat despre programul nuclear al ţării.

Vorbind la Casa Albă, el a afirmat că Abe i-a dat „cea mai frumoasă copie a unei scrisori pe care a trimis-o persoanelor care acordă un premiu numit Premiul Nobel”.

El a afirmat că Abe i-a spus: „Te-am nominalizat”, la care domnul Trump a răspuns: „Mulţumesc. Mulţi alţi oameni gândesc la fel. Probabil că nu îl voi primi niciodată. Dar nu-i nimic”.

Preşedintele american a făcut şi referire la predecesorul său, Barack Obama, care a câştigat premiul în 2009.

„I l-au dat lui Obama. Nici măcar nu ştia pentru ce l-a primit. A stat acolo vreo 15 secunde şi a primit Premiul Nobel”, a spus el. „Eu probabil nu-l voi primi niciodată”.

Obama a câştigat premiul la doar nouă luni de la preluarea funcţiei prezidenţiale, pentru „eforturile extraordinare depuse în vederea consolidării diplomaţiei internaţionale şi a cooperării între popoare”. În discursul său de acceptare, el a recunoscut controversele din jurul acestui premiu, afirmând: „În comparaţie cu unii dintre giganţii istoriei care au primit acest premiu – Schweitzer şi King, Marshall şi Mandela –, realizările mele sunt modeste”.

La sfârşitul anului 2019, înaintea unei întâlniri cu premierul pakistanez Imran Khan,  Trump a declarat că „ar primi Premiul Nobel pentru multe lucruri, dacă ar fi acordat în mod corect, ceea ce nu este cazul”.
 

2020

În ianuarie 2020, el s-a plâns că ar fi trebuit să câştige premiul în locul prim-ministrului Etiopiei, Abiy Ahmed Ali, care a supervizat semnarea acordului de pace între ţara sa şi Eritreea în conflictul frontalier dintre cele două ţări.

Referindu-se la propria implicare în negocierile de pace, conduse în mare parte de Arabia Saudită,  Trump a declarat la un miting electoral din Ohio: „O să vă povestesc despre Premiul Nobel pentru Pace, o să vă povestesc despre asta. Am încheiat un acord, am salvat o ţară şi tocmai am aflat că şeful acelei ţări va primi Premiul Nobel pentru Pace pentru că a salvat ţara. Dar ştiţi, aşa stau lucrurile. Atâta timp cât noi ştim, asta e tot ce contează… Am scăpat de un război mare,”.
 

2024

La un alt miting înainte de a doua sa victorie electorală, din 2024, el le-a spus susţinătorilor săi din Detroit: „Dacă mă numeam Obama, aş fi primit Premiul Nobel în 10 secunde”.
 

2025

În februarie anul acesta, în timpul unei întâlniri cu premierul israelian Benjamin Netanyahu la Casa Albă, el a declarat: „Nu-mi vor acorda niciodată Premiul Nobel pentru Pace. Îl merit, dar nu mi-l vor da niciodată”.

Iar la 18 august, în timpul summitului cu liderii ucraineni şi europeni, el a declarat: „Dacă vă uitaţi la cele şase acorduri pe care le-am încheiat anul acesta, toate erau în război. Nu am încheiat niciun armistiţiu”.

La 19 august, s-a corectat, declarând pentru Fox News: „Am încheiat şapte războaie”.

Echipa sa s-a alăturat apelurilor pentru acordarea premiului, secretara sa de presă, Karoline Leavitt, menţionând acest lucru în cadrul mai multor conferinţe de presă la Casa Albă, descriindu-l drept „preşedintele păcii” şi afirmând că „este deja timpul”.
 

 Cum se câştigă Premiul Nobel pentru Pace? 

Oricine poate fi nominalizat pentru acest premiu, dar site-ul web al premiilor avertizează că, „în lipsa unei verificări a nominalizărilor”, „simpla nominalizare nu constituie o recunoaştere oficială sau o onoare şi nu poate fi utilizată pentru a sugera o afiliere la Premiul Nobel pentru Pace sau la instituţiile asociate acestuia”.

Numai persoanele care îndeplinesc anumite criterii pot nominaliza pe cineva, inclusiv şefi de stat, membri ai guvernului, foşti laureaţi ai premiului Nobel şi profesori universitari.

Comitetul Nobel, un grup de cinci experţi numiţi de Stortingul norvegian (organul legislativ suprem), selectează candidaţii, care sunt apoi examinaţi mai amănunţit de consultanţi externi. Printre aceştia se numără consilieri permanenţi ai comitetului, experţi norvegieni şi internaţionali în domeniu.

Odată ce aceste informaţii sunt comunicate comitetului, se ia decizia finală şi câştigătorul este anunţat în luna octombrie a fiecărui an.

În 2025, au existat 338 de candidaţi, dintre care 244 persoane fizice şi 94 organizaţii.
 

 Care sunt cele şapte războaie pe care Trump susţine că le-a încheiat? 

După afirmaţiile sale privind „încheierea a şapte războaie” din timpul discuţiilor cu Ucraina de la Washington, Casa Albă a publicat lista conflictelor la care se referea preşedintele – şase din timpul celui de-al doilea mandat şi unul din primul mandat.
 

Armenia – Azerbaidjan

Cele două naţiuni s-au angajat într-un conflict de aproape 40 de ani cu privire la statutul disputat al Nagorno-Karabakh.

Cel mai recent, lupte violente au izbucnit în septembrie 2023, când Azerbaidjanul a ocupat zona, care a fost locuită de etnici armeni încă din perioada pre-sovietică.

Dar la 8 august anul acesta, la Casa Albă a fost anunţat un acord de pace între cele două părţi, în urma căruia ambii lideri l-au nominalizat pe Trump pentru premiul Nobel.

Dintre toate afirmaţiile lui Trump privind pacea, aceasta este una dintre cele mai legitime, a declarat pentru Sky News dr. Theo Zenou, cercetător la Henry Jackson Society. „Meritul revine cui se cuvine: negocierea unui acord de pace între Armenia şi Azerbaidjan este o realizare autentică”, afirmă el.

Descriind-o drept un „simbol important al progresului”, el avertizează că aceasta s-a datorat în mare parte ”influenţei în declin a Rusiei în regiune” şi că există în continuare „puncte de dispută” între cele două părţi.
 

Thailanda – Cambodgia

Tensiunile privind teritoriile de-a lungul frontierei comune de 500 de mile dintre Thailanda şi Cambodgia au durat mai mult de un secol, ducând la izbucniri sporadice de lupte.

La 24 iulie, după ce oficialii thailandezi au afirmat că trupele cambodgiene au deschis focul asupra uneia dintre bazele lor militare de-a lungul frontierei, violenţele au izbucnit din nou, soldându-se cu 35 de morţi şi sute de mii de persoane strămutate în patru zile.

După două zile, Trump a postat pe Truth Social: „Îl sun chiar acum pe prim-ministrul interimar al Thailandei pentru a solicita, de asemenea, un armistiţiu şi încetarea războiului care face ravagii în prezent”.

În timp ce Malaysia găzduia negocierile de pace, Trump a ameninţat că va abandona negocierile privind posibile reduceri ale tarifelor americane la importurile din Thailanda şi Cambodgia, dacă nu se respectă armistiţiul.

La 7 august, a fost semnat un acord.

„Stilul lui Trump este ‘tranzacţional’”, afirmă Samir Puri, director al Centrului pentru Guvernanţă Globală şi Securitate de la Chatham House. „El încearcă să determine economic diferitele părţi să înceteze luptele, dar există o diferenţă enormă între a opri luptele pe termen scurt şi a rezolva cauzele profunde ale conflictului.”

Puri spune că această „nuanţă îi scapă lui Trump”, în timp ce Zenou a adăugat că „tensiunile subiacente sunt încă evidente”.
 

Rwanda – RD Congo

Tensiunile de lungă durată dintre cele două naţiuni africane au reizbucnit la începutul anului 2025, când un grup de rebeli susţinuţi de guvernul ruandez, M23, a ocupat o zonă bogată în minerale din estul Republicii Democrate Congo (RDC).

Rwanda, care se învecinează cu regiunea controlată de M23 din RDC, a fost acuzată că susţine grupul, dar neagă acuzaţiile.

După luni de lupte, în iunie, miniştrii de externe ai celor două ţări s-au deplasat la Casa Albă pentru a semna un acord prin care se angajau să respecte un acord de încetare a focului anterior, din 2024.

Trump şi-a atribuit apoi meritul de a fi instaurat pacea în „unul dintre cele mai cumplite războaie pe care le-a văzut vreodată omenirea”.

Cu toate acestea, grupul rebel ruandez M23 nu a fost implicat direct în negocieri şi a declarat că nu consideră acordul obligatoriu.

Deşi Puri remarcă faptul că este „fără precedent” ca un preşedinte american să intervină în conflict, iar Zenou descrie acest lucru ca fiind „un pas în direcţia bună”, el afirmă că lipsa reprezentării M23 înseamnă că acest conflict „va continua probabil să facă ravagii”.
 

Israel – Iran

Statele Unite au bombardat trei instalaţii nucleare iraniene după izbucnirea războiului între Republica Islamică şi Israel, la 13 iunie.

După atacurile SUA,  Trump a declarat: „Oficial, Iranul va înceta focul, iar în a 12-a oră, Israelul va face acelaşi lucru, iar în a 24-a oră, lumea va saluta sfârşitul oficial al războiului de 12 zile”.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a lăudat SUA, dar liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a afirmat că atacurile americane „nu au dus la nimic” şi că Iranul a ieşit victorios.

Puri observă că acesta este singurul dintre cele şapte conflicte în care preşedintele SUA a recurs la forţa militară, ceea ce în sine este lăudabil. Dar, din nou, el susţine că Trump a „pus conflictul în stare de latenţă”, în loc să abordeze cauzele fundamentale ale acestuia.

Zenou adaugă că „nu a existat niciun acord de pace” şi că „cele două părţi se află, în esenţă, în război”.
 

India – Pakistan

India şi Pakistanul se luptă pentru controlul regiunii himalayene Kashmir de la divizarea lor în 1947.

Tensiunile au izbucnit din nou timp de patru zile în luna mai, în urma unui atac în Kashmirul controlat de India.

Vecinii înarmaţi nuclear au ajuns la un acord de încetare a focului la 10 mai, pe care Trump l-a calificat drept rezultatul unei „lungi nopţi de negocieri mediate de Statele Unite”.

Deşi oficialii pakistanezi au sfârşit prin a-l nominaliza pentru premiul Nobel, India a negat vehement orice implicare a SUA şi a afirmat că discuţiile au avut loc „direct între India şi Pakistan”.

Puri descrie relaţiile dintre India şi Pakistan drept cele mai „fragile” dintre pretenţiile de pace ale preşedintelui american.

„Trump nu poate pretinde în niciun fel că a rezolvat conflictul indo-pakistanez, care datează din 1947 şi are cauze structurale extraordinare”, afirmă el.
 

Egipt – Etiopia

În ultimii 12 ani, Etiopia şi Egiptul sunt implicate într-un conflict privind Barajul Marii Renaşteri Etiopiene (GERD) de pe fluviul Nil, care a început să funcţioneze în 2022.

Barajul este extrem de important pentru Etiopia, dar Egiptul susţine că acesta îi compromite accesul la apa din Nil. Discuţiile pe această temă s-au întrerupt la sfârşitul lunii iunie şi nu s-a ajuns la niciun acord.

La scurt timp după aceea, Trump a postat pe reţelele de socializare: „Dacă aş fi Egiptul, aş vrea apa din Nil”, înainte de a declara că SUA vor rezolva în curând disputa.

El a afirmat apoi că Statele Unite au finanţat parţial barajul, dar Casa Albă nu a putut să ofere detalii suplimentare cu privire la afirmaţiile sale.

„Nu voi primi Premiul Nobel pentru Pace pentru că am menţinut pacea între Egipt şi Etiopia (un baraj uriaş construit de Etiopia, finanţat în mod stupid de Statele Unite ale Americii, reduce substanţial cantitatea de apă care se varsă în fluviul Nil)”, a scris Trump în mediul online.

Oficialii etiopieni contestă vehement aceste afirmaţii, susţinând că barajul a fost construit „fără niciun ajutor extern”.
 

Serbia – Kosovo

Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia în 2008, după ani de tensiuni în urma războaielor din Balcani din anii 1990.

Nouăzeci şi două de ţări recunosc independenţa Kosovo, dar guvernul sârb încă nu recunoaşte suveranitatea ţării şi, în luna iunie a acestui an, tensiunile au izbucnit din nou.

„Serbia şi Kosovo erau pe punctul de a intra în conflict, urma să fie un război mare. Le-am spus să o facă, că nu vor mai avea relaţii comerciale cu Statele Unite. Ei au răspuns că poate nu vor intra în conflict”, a scris el online.

Preşedinta din Kosovo, Vjosa Osmani, a declarat că are „informaţii sigure” că Trump a intervenit pentru a preveni o confruntare, dar nu a dat mai multe detalii.

Când această întrebare a fost adresată Casei Albe, echipa lui Trump a făcut referire doar la acordul semnat la Casa Albă în timpul primului său mandat, în septembrie 2020, când statele s-au angajat să normalizeze relaţiile economice.
 

 Ar putea Trump să câştige într-adevăr unul? 

Donald Trump a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace de mai mult de 10 ori – de către Benjamin Netanyahu din Israel, prim-ministrul Cambodgiei Hun Manet, un politician ucrainean, precum şi de către legislatori din SUA, Suedia şi Norvegia.

Zenou avertizează că liderii străini care l-au nominalizat „se angajează în primul rând din diplomaţie”. „Trump a spus foarte clar că nimic nu i-ar plăcea mai mult decât să câştige Premiul Nobel pentru Pace. Aşadar, ei speră că acest lucru îi va face plăcere şi îi va favoriza.”

Dar el adaugă că, deşi nu figurează pe lista sa de „şapte războaie”, Acordurile Abraham, prin care mai multe state arabe au recunoscut Israelul pentru prima dată în aproape 50 de ani, reprezintă „cea mai mare realizare diplomatică” lui Trump.

Descriindu-le drept „un moment decisiv în istoria Orientului Mijlociu”, Zenou a afirmat că acordurile, semnate la Casa Albă în 2020, sunt cu atât mai semnificative cu cât au fost încheiate în ciuda conflictului actual dintre Israel şi Hamas.

Cu toate acestea, Arabia Saudită nu le-a semnat încă, ceea ce va constitui „una dintre cele mai mari încercări ale lui Trump” în cursa sa pentru Premiul Nobel, adaugă Zenou.

Campania sa actuală pentru încheierea războiului din Ucraina ar putea fi o altă cale către această distincţie, potrivit lui Puri.

„Ucraina este cea pe baza căreia va fi evaluat bilanţul său”, afirmă el. „Aceasta este cea care se află pe piedestal şi modul în care Trump îşi imaginează că ar putea să-şi croiască drumul spre Norvegia şi să primească Premiul Nobel pentru Pace.”

Dar Puri reiterează diferenţa dintre „gestionarea conflictelor” şi „rezolvarea conflictelor”, intervenţiile lui Trump limitându-se la prima.

„El se ocupă mai mult de gestionarea acestor conflicte, folosind stimulente economice sau sancţiuni pentru a determina cele două părţi să dialogheze. El nu rezolvă conflictele”, spune el.

În cele din urmă, adaugă el, deşi Trump încearcă fără îndoială să-şi „mărească” în mod fals bilanţul, lipsa sa de intervenţie militară (cu excepţia Iranului) este lăudabilă.

„Afirmaţiile lui Trump sunt absurde, dar, la fel ca multe alte afirmaţii ale sale, în absurditate se ascund uneori şi sâmburi de adevăr. Aşadar, să nu fim excesiv de critici faţă de un preşedinte american care, oricât de greşit ar proceda, intervine în conflicte pentru a le rezolva în mare parte fără intervenţia militară directă a SUA.”