Creştere spectaculoasă a numărului de berze în Harghita / Cum se explică înmulțirea lor/ Pasărea, iubită de oameni şi prezentă pe stema comunei Sânsimion – reportaj

Numărul de berze înregistrează o creştere spectaculoasă în judeţul Harghita, unde aceste păsări au găsit habitate propice de hrănire şi unde au, în mod tradiţional, o relaţie bună cu oamenii locului, transmite Agerpres.

Biologul Demeter László, de la Direcţia Judeţeană de Mediu Harghita, a precizat, pentru AGERPRES, că, în ultimii 20 ani, populaţia de berze din judeţ a crescut de peste trei ori, de la 184 de perechi cuibăritoare în anul 2003, la aproximativ 620 de perechi cuibăritoare în anul 2025.

Potrivit recensământului efectuat de specialiştii Direcţiei Judeţene de Mediu, comunele cu cele mai multe perechi cuibăritoare sunt, în acest an, Sânsimion (Depresiunea Ciucului) şi Mărtiniş (respectiv satul Sânpaul, de pe Valea Homorodului Mare), aflate la egalitate, cu câte 82 de perechi, urmate de comuna Joseni, cu 53 de perechi şi de comuna Ciceu, cu 44 de perechi cuibăritoare.

De asemenea, un număr mare de perechi de berze a fost înregistrat şi în comunele Sântimbru, Siculeni sau Ciumani.

Demeter László caracterizează situaţia ca fiind „excepţională” şi crede că această creştere spectaculoasă are mai multe cauze posibile, precum existenţa habitatelor favorabile, adică fâneţele umede, gestionate prin cosit, cu o biodiversitate ridicată, dar şi geomorfologia specifică a judeţului, cu depresiunile intramontane ce au aspect de şes, având în vedere că barza albă este o specie originară de stepă.

Totodată, specialistul menţionează că populaţia europeană de berze este în creştere şi acest fenomen se constată şi în cazul ţării noastre, dar astfel de creşteri sunt rare.

Demeter László spune că acest aspect este unul îmbucurător, dar care dă şi de gândit şi oferă şi informaţii suplimentare legate de capacitatea de suport a zonei pentru populaţia de berze.

„Când vorbim despre mărimea populaţiei, vorbim şi despre câte exemplare poate să susţină peisajul, ceea ce se numeşte capacitatea portantă sau capacitatea de susţinere ecologică. Berzele ne arată că această capacitate de suport nu este neapărat egală cu mărimea populaţiei pe care o observăm la un moment dat, fie ea ridicată. La începutul anilor 2000 am înregistrat aproximativ 200 de perechi cuibăritoare în judeţul Harghita, număr care a crescut la peste 600 de perechi în 2025. Iar peisajul nu s-a schimbat, cel puţin în jurul satelor, unde sunt habitatele cele mai utilizate de berze, nu s-a schimbat atât de mult”, a menţionat Demeter László.

Conform acestuia, fenomenul creşterii numărului de exemplare, care are legătură, în principal, cu calitatea habitatelor de hrănire şi accesibilitatea locurilor de cuibărit, necesită studii suplimentare.

Pe lângă perechile cuibăritoare, inventariate de specialişti, în judeţ pot fi observate stoluri de berze necuibăritoare.

Aceste grupuri sunt formate în special din exemplare tinere, care încă nu au început să cuibărească şi au un comportament diferit faţă de exemplarele cuibăritoare. Se hrănesc şi stau în grupuri mari, înnoptează pe arborii de la marginea pădurilor şi, câteodată, pot fi observate imitând, în joacă, unele comportamente de cuibărit, respectiv apucă fânul, stau pe căpiţe, şi încep să formeze cupluri, toate acestea fiind modalităţi prin care se pregătesc pentru viaţa de adult.

Stolurile de berze, care sunt văzute regulat în zona Gheorgheni, Ciuc, Casin, Vlăhiţa, sunt o privelişte spectaculoasă, şi vor contribui, cel mai probabil, la menţinerea sau chiar creşterea populaţiei cuibăritoare, este de părere specialistul.

„Stolurile mari de berze sunt foarte spectaculoase şi chiar tipice zonelor depresionare cu multe fâneţe din Carpaţi”, a spus Demeter.

Chiar dacă berzele sunt protejate la nivel european şi naţional, protecţia lor rămâne un subiect important, în contextul în care principalele locuri de cuibărit sunt stâlpii electrici din interiorul localităţilor unde, în special berzele tinere, sunt expuse la un risc mare de accidente.

Specialistul menţionează că a observat situaţii în care corpurile de iluminat au fost montate aproape de vârful stâlpilor, într-un unghi aproape vertical, ceea ce împiedică aterizarea şi cuibăritul berzelor, având un impact negativ asupra populaţiei acestora.

„Dacă, de exemplu, modernizăm sistemul de iluminat public într-o localitate şi nu suntem atenţi la aceste detalii, putem să ajungem să depopulăm sau să alungăm, involuntar, berzele. (…) Am observat acest fenomen călătorind prin ţară. La noi încă nu s-a întâmplat, deci nu am avut astfel de cazuri, dar e important de reţinut şi de tras un semnal de avertisment. (…) Cu timpul, trebuie să ne gândim şi la momentul în care reţelele electrice poate vor fi subterane ş nu vom mai avea nevoie de atât de mulţi stâlpi de electricitate şi trebuie să ne gândim unde vom asigura locurile de cuibărit. Amplasarea unor suporturi de cuib şi izolarea liniilor de medie tensiune rămân măsuri foarte importante pentru protejarea berzelor şi a altor specii de păsări, precum cele răpitoare”, consideră Demeter László.

De asemenea, mai spune el, cuiburile berzelor pot ajunge să cântărească până la câteva sute de kilograme, pentru că în fiecare an păsările adaugă material suplimentar, ceea ce le face vulnerabile la prăbuşire, fiind nevoie de intervenţii regulate pentru a preveni acest lucru.

Biologul a prezentat şi câteva lucruri interesante despre berze, cum ar fi capacitatea fascinantă a acestor păsări de a învăţa căile de migraţie şi de a naviga mii de kilometri, pentru ca apoi să revină la acelaşi cuib, sau abilitatea de a utiliza termicele, folosind curenţii ascendenţi de aer cald pentru a câştiga altitudine fără a consuma prea multă energie, aspect important în timpul migraţiei.

Deşi tradiţional s-a considerat că berzele şi alte specii de păsări sunt exemple de monogamie, s-a demonstrat că ele sunt ataşate mai degrabă cuibului.

„După literatura ştiinţifică, berzele sunt mai degrabă fidele cuibului şi nu neapărat partenerului sau perechii. Dar asta nu înseamnă că perechile nu stau împreună pentru perioada de cuibărit, chiar pentru mai mulţi ani”, a explicat biologul.

El a mai spus că masculii sosesc primii la cuib şi încep să-l „renoveze”, să adauge material de cuibărit.

În timpul clocirii, femelele stau pe ouă mai mult în timpul nopţii, iar masculii în timpul zilei, ceea ce-i permite femelei să se hrănească, iar atunci când apar puii, masculii participă la îngrijire, curăţire şi hrănire aproximativ în egală măsură ca şi femela.

Referitor la relaţia localnicilor cu berzele, Demeter László afirmă că aceasta este, în general, una pozitivă, însă pot apărea probleme atunci când, din cauza configuraţiei localităţilor şi a distanţelor mici dintre stâlpii de electricitate şi case, păsările îşi construiesc cuiburile aproape de faţadele caselor, iar excrementele lor pot provoca disconfort.

În opinia specialistului, în astfel de situaţii, ar fi nevoie de intervenţii de protejare a gardului sau a clădirii, întrucât mutarea cuibului este complicată, berzele fiind fidele locului de cuibărit şi „încăpăţânate”.

Primarul comunei Sânsimion, care, alături de Mărtiniş deţine recordul din judeţ la numărul de perechi cuibăritoare, Kozma István, a precizat, pentru AGERPRES, că, de doi ani, barza a fost inclusă în stema comunei, aprobată prin hotărâre de Guvern, întrucât pasărea face parte din viaţa comunităţii.

Acesta a subliniat importanţa colaborării între autorităţile locale şi cetăţeni pentru protejarea acestei specii şi a precizat că Primăria asigură suporturi de cuib, atunci când este nevoie.

„Mai ales primăvara, când se întorc, câmpurile sunt pline cu ele şi consider că localitatea Sânsimion este pe placul berzelor, întrucât aici găsesc hrană suficientă, pe lângă râul Olt. Trăim bine împreună, dar mai sunt şi probleme, atunci când cuibul e pe un stâlp aproape de casă sau de gospodărie şi oamenii nu sunt aşa de fericiţi”, a explicat primarul.

Într-o altă comună în care se găsesc numeroase cuiburi de berze, respectiv Sântimbru, printr-un proiect derulat de Asociaţia „Cutia de Proiecte – Project Bag” a fost amenajat, într-o sală din conacul Henter, un spaţiu de vizitare care pune accentul pe barza albă şi prezenţa ei în cultura locală.

Toţi cei interesaţi pot afla informaţii interesante despre berze, dar şi date despre istoria comunei, cum a apărut specia în cultura locală şi relaţia speciei cu comunitatea.

Coordonatorul proiectului, biologul Imecs István, a declarat, pentru AGERPRES, că relaţia comunităţii locale cu berzele se reflectă şi în programele educaţionale desfăşurate în cadrul şcolii din comună, unde, sub coordonarea profesoarei András Éva, elevii au catagrafiat şi evaluat şi în acest an populaţia locală de berze, ca o continuare a primei monitorizări comune, realizate anul trecut.

„Aceste activităţi contribuie la formarea unei noi generaţii responsabile şi conştiente. Sala de vizitare StorkNest, situată în conacul Henter, va fi transformată anul viitor într-un centru mobil, pentru ca echipa Project Bag să poată duce informaţiile despre berze în cât mai multe şcoli şi la diverse evenimente”, a punctat Imecs István.

Acestea sunt exemple care arată că, în judeţul Harghita, berzele nu doar că au găsit un habitat propice, dar şi comunităţi locale care le iubesc şi au demonstrat un angajament în protejarea acestora.