BLOOMBERG: Polonia și Ungaria au dreptate să se teamă de Acordul Verde al UE

Se poate considera că opoziția statelor est-europene față de ambițiosul obiectiv al neutralității climatice până în 2050 al lui Ursula von der Leyen este un joc cinic pentru a obține mai multe ajutoare financiare – și n-ar fi pe de-a-ntregul greșit.

Însă trebuie admis și că aceste țări au nevoie de garanții ferme de la președinta Comisiei Europene (CE) cum că vecinii lor mai bogați vor ajuta cu costurile tranziției. În caz contrar, chiar dacă Europa de Est va consimți la angajamentul climatic, obiectivul ei de neutralitate pur și simplu nu va fi atins.

(articol preluat din Bloomberg, via Rador)

Toată lumea, inclusiv CE în proiectul ei de Plan Verde, recunoaște că statele UE se confruntă cu condiții inegale la linia de start. Patru economii est-europene ar trebui să ajungă la neutralitate carbonică de la cea mai mare intensitate din Europa a emisiilor de CO2 raportată la producția economică; Estonia și Bulgaria au economii cu emisii de carbon peste media mondială.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Într-o anumită măsură, aceste țări au sacrificat protecția mediului în cursa pentru a prinde din urmă nivelul de trai occidental. Încă mai au drum lung de parcurs și sunt cu mult în urma țărilor mai bogate la capitolul cheltuieli verzi.

Ratele reciclării sunt un bun indicator al modului în care această penurie de investiții a afectat condițiile de mediu din statele post-comuniste ale Europei. România nu reciclează decât 14% din deșeurile municipale, pe când Germania și le reciclează în proporție de 68%.

Economiștii care au analizat relația dintre creșterea economică și emisii au descoperit că curba care o reprezintă are de obicei formă de N: emisiile cresc, raportat la PIB, până la atingerea unui anumit nivel de bunăstare, după care scad, întrucât țara își va permite acum tehnologii mai avansate cu consum redus de energie; ulterior emisiile încep să crească iarăși, fiindcă tehnologia nu mai poate compensa foamea de energie a unei economii în creștere.

Statele est-europene par a se afla în diverse stadii pe această curbă. În Bulgaria, Estonia și Lituania efectul tehnologiei nu s-a activat încă și emisiile cresc odată cu economia. În Cehia, Polonia, Ungaria și Slovacia creșterea nu duce la emisii mai mari. Însă aproape toate statele est-europene vor avea nevoie de mai multe investiții verzi decât vecinii lor mai bogați.

Pentru acele țări care îndrăznesc să se târguiască cu UE – Ungaria, Cehia și Polonia – momentul prielnic e acum. Premierul ungar Viktor Orban, cel mai tupeist negociator, spune că țara sa va avea nevoie de 150 de miliarde de euro pentru a deveni neutră climatic. Institutul Economic Polonez, care concepe politici pentru guvernul naționalist al țării, a propus ca UE să înființeze un Fond de Tranziție Energetică Echitabilă finanțat cu 10-20 de miliarde de euro pe an. Dacă bugetul lui ar fi de circa 15 miliarde, Polonia, conform propunerii Institutului, ar fi cel mai mare destinatar al banilor Fondului, cu 2,1 miliarde pe an. Premierul ceh Andrej Babis estimează costurile țării sale la 675 de miliarde de coroane (29,4 miliarde dolari), adică sub 1 miliard de euro pe an.

Pentru UE nu sunt sume pe care să nu și le poată permite, însă sunt semnificativ de mari dacă sunt comparate cu bugetul ei pe 2019, 165,8 miliarde de euro. În iunie Polonia, Cehia, Ungaria și Estonia au respins prin veto adoptarea formală a neutralității climatice până în 2050 drept obiectiv UE. În octombrie Estonia a cedat, hotărându-se să aibă încredere că UE o va ajuta. Însă celelalte trei s-au menținut pe poziții, temându-se că UE pur și simplu își va reboteza unele dintre subvențiile deja acordate drept fonduri climatice.

Von der Leyen afirmă că vrea să strângă 100 de miliarde de euro pentru a ajuta tranziția energetică „în cele mai vulnerabile regiuni și sectoare”. Pentru 30 de ani e mult mai puțin decât propunerea poloneză. În orice caz, în absența detaliilor e dificil pentru țările care nu vor să-și finanțeze singure tranziția să adere la obiectivul ei principal.

Unele, precum Estonia, care au făcut-o deja nu au făcut de fapt decât un gest politic, nevrând să otrăvească primele săptămâni ale lui Von der Leyen, întrucât ar putea fi contraproductiv în toiul negocierilor pentru bugetul UE pe 2021-2027. Pe de altă parte, polonezii, cehii și ungurii cred că puterea lor de negociere se va diminua dacă vor susține planul lui Von der Leyen înainte ca subvențiile pentru tranziția climatică să fie consfințite în respectivul buget.

E de înțeles că Von der Leyen vrea ca statele UE să adere mai întâi la obiectivele prioritare și detaliile să vină abia mai apoi. Însă ea nu va mai fi aici în 2050 pentru a-și asuma responsabilitatea pentru un eventual eșec. Conducătorii est-europeni, din contră, sunt deja supuși la presiune pentru a-i arăta bazei lor electorale naționaliste cu ce se aleg ei de pe urma acestui Acord Verde. Și dacă ar ceda, nu vor face neutralitatea climatică până în 2050 cu nimic mai probabilă față de cazul în care s-ar menține pe poziție.

Poate ar fi mai bine pentru Von der Leyen să-și modereze deocamdată ambiția climatică. Odată ce detaliile bugetare vor fi fost stabilite, ambiția ei cu „omul pe Lună” referitoare la Acordul Verde va părea mai convingătoare, rezultat al unor planificări și negocieri atente mai degrabă decât o declarație politică sforăitoare.

Articol de Leonid Bershidsky / Traducere: Andrei Suba