Tranziția energetică – un obiectiv de țară (Op-ed)

Tranziția energetică, o sintagmă des utilizată în aceste zile, propune o nouă logică de creștere economică și de consum, un pas către un model ce îi dă României ocazia de a-și redefini rolul strategic în regiune. Energia ieftină este rezultatul direct al tranziției energetice, de altfel un factor determinant pentru o economie competitivă și o viață de zi cu zi cu mai puține constrângeri financiare. Îndeplinirea acestui obiectiv a reprezentat dintotdeauna o provocare, dar evoluțiile ultimilor ani pun presiuni nemaiîntâlnite pe actualul model energetic, astfel că acum vorbim despre tranziția către ceva nou.

Modelul energetic actual se pretează viitorului?

Până de curând ne propuneam să obținem energie la prețuri competitive în mare măsură prin arderea de combustibili fosili: cărbune, petrol, gaze naturale. Aceste practici au generat două probleme majore: un cerc vicios de încălzire globală și schimbări climatice, respectiv nesiguranță majoră în aprovizionarea cu energie prin dezvoltarea unor dependențe geopolitice ce s-au transformat în adevărate arme în mâinile unor regimuri autocratice.

Problema climatică, sintetizată, se referă la acumularea în atmosferă a unor cantități foarte mari de dioxid de carbon ce nu pot fi explicate de ciclurile naturale, de altfel foarte lente, de încălzire-răcire ale planetei. Efectul constă în creșterea temperaturilor globale și modificarea tiparelor de climă cu consecințe asupra vieții de pe Terra în general.

Pe de altă parte aprovizionarea cu petrol și gaze naturale se face, de multe ori, din țări care nu ne împărtășesc valorile democratice. Deși România are în acest moment un grad relativ crescut de independență energetică, nu vom putea dispune de aceste resurse într-o manieră care să permită exploatarea lor economică, după caz, mai mult de 20-30 de ani. Iar capacitatea de producție internă este insuficientă pentru a putea fi un jucător european major în acest moment, prin influențarea prețurilor pe piețele cu care suntem conectați. Pe termen mediu și lung, actualul model energetic trebuie regândit pentru a dezvolta reziliența energetică ce poate genera competitivitate economică, într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre responsabilitatea socială a companiilor.

Promisiunea tranziției

În acest context, România împreună cu celelalte State Membre ale Uniunii Europene și-au propus o modificare a viziunii comune asupra energiei. Concret, sunt vizate transformări în producția de energie, asupra modului în care ne încălzim și răcim locuințele, ne alimentăm transportul, aparatele casnice și echipamentele industriale. Practic, ne propunem o tranziție către un nou model energetic, conștienți fiind de vulnerabilitățile existențiale ale actualului și de nevoia menținerii unui cost redus al energiei.

Schimbarea se va baza pe producția din surse regenerabile, unde România are un potențial natural fantastic și pe eficiența energetică. Alimentată de capacitățile naționale de eoliene și PV-uri, electricitatea va juca un rol mult mai mare ca în prezent și este așteptat ca aceasta să domine sectoarele încălzirii rezidențiale, al transporturilor și într-o oarecare măsură cel industrial. Este suficient să ne uităm la impactul actual al panourilor fotovoltaice care au schimbat optica consumatorului casnic asupra consumului de energie

Eficiența energetică pe de altă parte se referă la o relație rațională cu energia, nu la privațiuni și dictate care să fixeze temperaturi scăzute în propriile case. Mai exact vorbim de o infuzie de tehnologie care de exemplu să gestioneze automatizat și eficient producția și consumul de energie, astfel încât să nu mai fie nevoie să ținem aproximativ 10% din capacitățile de producție doar pentru a gestiona vârfuri de consum timp de 30 min-1h pe zi.

O tranziție justă și demitizată

Este important de reținut că schimbările pe care le vizăm, luate individual nu sunt perfecte, dar împreună sunt capabile să îndeplinească obiective de competitivitate economică, securitate energetică și de mediu.

De exemplu, da, producția bateriilor nu este un proces industrial imaculat, dar cumulate toate etapele sale, de la extracție materie primă, până la producție, asamblare și exploatare, vehiculele electrice aruncă în aer semnificativ mai puțin carbon și particule dăunătoare pentru sănătate. Un boiler pe gaz poate fi o soluție comodă de încălzire a apartamentului și aparent ieftină, dar pe termen lung un sistem de panouri fotovoltaice împreună cu o pompă de căldură va rezulta în costuri mai mici pentru consumator și impact de mediu aproape zero.

Utilizarea a mai multă electricitate din surse regenerabile nu reprezintă o conspirație împotriva capacităților naționale de producere a cărbunelui sau a gazului natural. Ci ele vizează investiții de miliarde de euro pe teritoriul României pentru în mare parte înlocuirea de capacități de producție învechite și în modernizare și extindere de rețele de distribuții. Ele vor genera câștiguri nete de locuri de muncă, iar prin prisma tehnologiilor avansate pe care se bazează, vor contribui la traiectoria de creștere a sectorul IT național.

Da, tranziția va genera costuri care pentru unii vor fi mai greu de suportat. În realitate există instrumente puse la dispoziție de către UE, cum este de exemplu Fondul Social pentru Clima (și nu este unicul), prin care România va dispune de 11 miliarde de euro în perioada 2026-2032 pentru a veni cu măsuri de sprijin pentru cetățeni vulnerabili, întreprinderile mici și utilizatorii mijloacelor de transport.

Politici publice responsabile

Este esențial deci ca acest proces de tranziție în care România deja s-a angajat, să fie ghidat în mod responsabil de autorități și asumat de agenții economici (producători și furnizori de energie) și consumatorii, fie ei casnici sau industriali.

În primul rând este nevoie de vorbim de politici publice care să ofere predictibilitate mediului investițional. În al doilea rând, tranziția energetică este un proces complex, care are nevoie să fie explicat pe înțelesul tuturor în ample exerciții de comunicare publică. Schimbarea poate fi interpretată ca o amenințare de anumite segmente, iar în lipsa unui cadru de reglementare de calitate, respectiv a unei comunități politice implicate, România riscă să nu fructifice în mod adecvat o oportunitate istorică de dezvoltare și de creștere sustenabilă a nivelului de trai ai propriilor cetățeni.

Op-ed de George Agafiței, Director afaceri instituționale și sustenabilitate, PPC România. Opinii invitaților nu reprezintă poziția redacției