The Spectator: Putregaiul din BBC se întinde mult după demisii

Demisiile de la vârful BBC marchează un punct de răscruce de referință pentru această instituție, considerată vreme îndelungată un pilon al vieții publice britanice. Însă demisiile acestea, deși binevenite, sunt insuficiente. Eșecul BBC-ului nu ține doar de greșelile individuale ale unor directori. Natura lui e una instituțională, înrădăcinată, iar momentul socotelii ar fi trebuit să aibă loc demult, potrivit Rador Radio România.

Urmărește cele mai noi producții video G4Media
- articolul continuă mai jos -

Spre deosebire de publicațiile finanțate de mediul privat, indiferent că vorbim de GB News, Talk, The Spectator, Daily Telegraph ori Daily Mail, BBC e finanțat prin coerciție. Toți britanicii care dețin un televizor sunt obligați prin lege să finanțeze funcționarea BBC-ului, indiferent dacă îi urmăresc programele sau nu sau dacă sunt ori nu de acord cu conținuturile lui. Această diferență fundamentală îi impune BBC-ului o povară a imparțialității, pe care el a dovedit cu consecvență că nu o respectă.

Îi mai impune totodată instituției îndeplinirea unui scop mai nobil, umplerea unui vid pe care publicațiile comerciale pur și simplu nu-și pot permite să-l acopere, date fiind presiunile comerciale cu care se confruntă. Iar BBC nu satisface nici una dintre aceste două necesități.

Citește și Cum a început scandalul BBC de la un avertizor de integritate care semnala că știrile BBC Arabic au fost deturnate de teroriștii Hamas

Părtinirea instituției nu e subtilă. Nu e ocazională. E sistematică. Anumite viziuni cu privire la lume sunt reiterate la nesfârșit, iar opiniile potrivnice acestora sunt trate precum niște aberații. Această monocultură intelectuală are consecințe profunde. Și nicăieri nu e mai evident acest lucru decât în relatările BBC despre Orientul Mijlociu. În ultimii doi ani [perioada războiului din Gaza – n.trad.] relatările lui au degenerat într-o mocirlă de distorsionări, omisiuni și calomnii în toată puterea cuvântului, în special în privința Israelului. Indiferent dacă din pricina gândirii de grup ori din rea voință, rezultatul rămâne același: publicul britanic a fost indus în eroare, în mod repetat și flagrant.

Însă realitatea e aceea că BBC se face vinovat de acest lucru de decenii.

E suficient să luăm drept exemplu canalul BBC Arabic. În ciuda faptului că a primit avertismente din belșug, BBC a angajat indivizi cu un istoric vădit de antisemitism și prejudecăți extreme. Și vorbim de acuzații susținute cu probe. Prin traducere și investigare au fost expuși jurnaliști și invitați care au aplaudat asaltul sălbatic din 7 octombrie asupra Israelului, într-un caz fiind chiar invocat în mod aprobator Hitler în raport cu evreii [Samer Elzaenen a îndemnat pe internet la arderea evreilor așa cum „a făcut Hitler” – n.trad.]. Iar acești indivizi au apărut pe post de numeroase ori [de sute de ori – n.trad.].

Plecarea a doi directori celebri nu va schimba nimic la mașinăria din subordinea lor care produce încontinuu asemenea materiale. De ce ar mai avea nevoie planeta de încă un canal de propagandă arabă?

Mult hulitul documentar despre Gaza, narat de fiul unui responsabil al Hamasului și plin de editări non-consecutive, a reprezentat un alt punct de apogeu. Un copil numit Zakaria, despre care se afirmă că ar ajuta în calitatea unui soi de paramedic, deși nu cred să fi avut mai mult de 10 ani, apare foarte des în cadru.

Documentarul a folosit scene și filmări înscenate editate non-consecutiv, creând impresia falsă că toate acțiunile prezentate se desfășuraseră în aceeași zi și drept reacție la același eveniment. Propriul audit intern al BBC a recunoscut acest lucru, dar pretindea că e irelevant. E exact lucrul pe care Daily Telegraph ni l-a dezvăluit referitor la discursul lui Donald Trump, pe care BBC l-a măsluit prin editare pentru a deservi un anumit punct de vedere.

Acele rele practici jurnalistice erau flagrante, dar nu au fost băgate în seamă. Eu însumi am dezvăluit ulterior pe rețele sociale fotografii cu Zakaria pozând cu o pușcă și cu elemente vestimentare ale Hamasului, dar n-au prea fost băgate în seamă.

Citește și Trump amenință BBC cu un proces de 1 miliard de dolari

Dacă BBC și-a mai fi păstrat vreun pic din etosul autentic al serviciului public, atunci ar fi putut realiza un documentar curajos și impresionant despre abuzurile reale la care sunt supuși copiii în Gaza: cum sunt îndoctrinați, cum sunt transformați în soldați, cum sunt prețuiți nu pentru inocența lor, ci pentru gradul în care îi sunt loiali jihadului. I-ar fi putut prezenta pe Zakaria și alți copii ca el în calitatea lor de recuzită manipulată într-un grotesc teatru al războiului: cum sunt puși să se joace de-a medicul o dată, pozați cu armele în mână mai apoi, puși să defileze ca la paradă la mitinguri și corupți de teroriștii adulți, care-i învață să scandeze îndemnuri la omor.

Toate acestea fac parte dintr-un program sistemic de corupere psihologică și ideologică, ale cărui aspecte sunt difuzate fără nici o jenă pe rețelele sociale palestiniene și-i sunt cunoscute oricărui jurnalist de bun simț dispus să arunce o privire. Și, foarte important, acesta ar fi exact acel tip de program pe care BBC, spre deosebire de publicațiile comerciale, ar fi putut să-l facă fără vreo teamă că și-ar pierde publicitatea sau că ar fi boicotat de grupuri de presiune furioase, dacă ar fi ales adevărul în detrimentul unui scenariu prestabilit.

Faptul că a ales în schimb să mușamalizeze acea realitate, prezentându-i pe copiii respectivi în calitatea unică de victime ale acțiunilor Israelului și ignorând concomitent exploatarea lor de către Hamas, nu reprezintă doar o simplă deficiență jurnalistică, ci complicitate la răsturnarea unui tablou moral profund – pentru care suntem forțați să plătim.

Atunci când Jeremy Bowen, unul dintre cei mai importanți corespondenți ai BBC, pretindea că o lovitură israeliană „aplatizase” un spital, într-un context despre care alte știri susțineau că provocase 500 de morți, el nu practica vreo formă de jurnalism rațional. El formula acuzații neprobate. Cei familiari cu regiunea și cu comportamentul armatei israeliene au putut sesiza imediat că scena prezenta indiciile unei lansări ratate de rachetă a palestinienilor. Cum de altfel și stăteau lucrurile în realitate. De atunci Bowen refuză să-și ceară scuze. Indiferent dacă a fost sau nu intenționat, comportamentul lui a avut același efect, iar minciuna a fost difuzată pe post în calitate de adevăr.

O singură eroare poate constitui doar o greșeală, două pot însemna și ghinion, însă atunci când același tipar se repetă de-a lungul deceniilor, înclinând mereu și mereu de aceeași parte, pare deja un nărav sau, mai rău, o cultură. BBC a estompat în mod repetat limitele moralității în privința Israelului și a antisemitismului: refuză să numească „teroristă” organizația teroristă Hamas chiar și după masacrul din 7 octombrie; în subtitrări traduce deliberat greșit „israelieni” în loc de „evrei” și sare peste orice referire la „jihad” pentru a masca antisemitismul palestinienilor; iar pe copiii evrei atacați în Oxford Street i-a acuzat în mod fals că ar fi folosit invective anti-musulmane, acuzație ulterior demontată [incident din Londra din 2021 – n.trad.].

De la Barbara Plett admițând în 2004 că a plâns când Yasser Arafat a fost transportat la spital pe calea aerului, la Tim Willcox care în 2015 intervieva un evreu la Paris și-i spunea că „palestinienii suferă enorm de mâna evreilor” și până la Anjana Gadgil care în 2023 îi spunea fostului premier israelian Naftali Bennet că armata israeliană e „fericită să omoare copii”, acest tipar e indubitabil.

Postările antisemite de pe rețelele sociale ale reporterilor de la BBC Arabic, omiterea Ierusalimului drept capitală [de facto – n.trad.] a Israelului pe site-ul Jocurilor Olimpice din 2012 și ținerea la secret chiar și acum a celebrului Raport Balen privind relatările BBC despre conflictul israeliano-palestinian [raport intern întocmit în 2004 în urma numeroaselor reclamații de părtinire – n.trad.], nu fac altceva decât să complementeze argumentația. Acestea sunt indiciile unei instituții în care conformismul ideologic a substituit de multă vreme integritatea editorială.

Unii dintre cei care-i iau apărarea BBC-ului invocă misiunea lui fondatoare: să producă emisiuni fără a fi constrâns de presiunile pieței, să pună un mare accent pe riscul creativ și să informeze publicul fără teamă și părtinire. Însă nu poți să nu-ți pui întrebarea: când e ultima oară când BBC a acționat efectiv în acest fel? Când a exemplificat el ultima oară virtuțile pentru a căror susținere a fost conceput? Din contră, emisiunile și știrile lui sunt imposibil de deosebit de cele ale posturilor comerciale rivale, ba uneori chiar mult mai rău de atât. BBC nu-și mai justifică rațiunea existenței.

Nu mai poate fi acum suficientă îndepărtarea unui director general sau a unui șef de la știri. Putregaiul a pătruns mai în profunzime. E necesară o restructurare cuprinzătoare – una care să nu se reducă la simpla angajare de personal nou, dar după același calapod, ci una care să ia de coarne omogenitatea ideologică deja înrădăcinată. Următoarele numiri în funcție nu trebuie să mai fie candidați ai continuității, oameni care să perpetueze aceleași prejudecăți sub un nume diferit.

Dacă BBC își dorește să supraviețuiască în calitatea de instituție demnă de încredere, atunci trebuie să renunțe la spoiala imparțialității sub care funcționează un actor ideologic. Trebuie să înceteze să mai pompeze luări de poziție ca și cum ele ar reprezenta consensul general, să-și sisteze tentativele de a reeduca națiunea sub pretextul știrilor și culturii. În caz contrar, BBC va trebui să intre în sfera comercială ca toate celelalte publicații, făcând și el obiectul aceleiași discipline a pieței, aceleiași judecăți a publicului.

Sursa: THE SPECTATOR / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba