O „catedrală” gotică va fi construită în Franţa folosind tehnici medievale

Construirea unei capele romanice, a unui claustru şi, apoi, a unei mari biserici gotice într-o perioadă de patruzeci de ani, folosind tehnici din Evul Mediu, este pariul „nebunesc” al unei asociaţii din sud-vestul Franţei care mizează pe dimensiunea socială a proiectului, informează agenția de știri AFP, citată de Agerpres.

Pe un câmp verde de mari dimensiuni din Lande-de-Fronsac, în apropiere de Bordeaux, oile pasc nestingherite, nu departe de o mic grup de bărbaţi şi femei în haine medievale care pregătesc chirpici cu ajutorul unor lopeţi mari.

„Bine aţi venit în secolul al XI-lea, pe şantierul medieval din Guyenne (o fostă provincie din sud-vestul Franţei), unde vom retrăi epopeea constructorilor de catedrale şi vom povesti 300, 400 de ani de dezvoltare arhitecturală într-un interval de 40 de ani”, a declarat entuziasmat Valery Ossent, inginerul civil în vârstă de 43 de ani aflat în spatele proiectului.

„În zilele noastre, se fac multe lucrări de restaurare a patrimoniului, uneori în timp record, folosind tehnici foarte înalte. Ceea ce m-a interesat pe mine a fost să construiesc ceva nou folosind tehnici vechi”, explică acest pasionat de lucrările de patrimoniu.

El îi invită pe participanţi înapoi în anul 1025, prima epocă a stilului romanic, când o comunitate de călugări a construit o capelă pe acest teren.

La un an şi jumătate de la începerea lucrărilor, zidurile acestei clădiri din piatră şi chirpici ating deja înălţimea de 1,5 metri.

„În secolul al XI-lea, oamenii se descurcau în funcţie de mijloacele şi pietrele disponibile. Ca un Lego uriaş”, explică zâmbind Frédéric Thibault, un pietrar în vârstă de 51 de ani, care coordonează şantierul şi pe cei aproximativ o sută de voluntari ocazionali sau permanenţi.

„Ne întoarcem la gesturi foarte simple, iar lipsa de pregătire a voluntarilor este fascinantă, pentru că ne permite să redescoperim naivitatea constructorilor de atunci. Ceea ce trebuie să facem este să învăţăm să nu mai învăţăm”, insistă acest meşter, ţinând în mână un instrument bazat pe un fir şi un plumb pentru a măsura verticalitatea.

După capelă, va fi construit un claustru, urmat de un mare edificiu gotic asemănător catedralelor din acea perioadă, cu vitralii, bolţi cu ogive, rozete şi gargui.

Întrucât există foarte puţine manuscrise datând din secolul al XI-lea, asociaţia este susţinută de un comitet ştiinţific, ai cărui membri au lucrat în majoritatea lor pe şantierul Catedralei Notre-Dame de Paris, restaurată după incendiul din 2019.

Dincolo de „imensa provocare tehnică”, „este bine să ne facem timp să vorbim despre frumuseţe şi să valorificăm cunoştinţele pentru a le transmite generaţiilor viitoare”, a subliniat Valery Ossent.

De asemenea, proiectului i s-a adăugat treptat „o dimensiune socială”. „Atunci când înfiinţezi o afacere într-o zonă pentru o perioadă de zeci de ani, trebuie să te asiguri că localnicii beneficiază de ea, în special cei mai vulnerabili”, explică acest bărbat în vârstă de 40 de ani, care a decis să transforme proiectul într-un „şantier de reinserţie socială”, angajând şomeri care sunt instruiţi la faţa locului.

De asemenea, asociaţia primeşte aici persoane cu handicap, foşti deţinuţi şi minori izolaţi, „iar legăturile sociale care se creează aici sunt deja un succes în sine”, crede el.

Voluntarii au construit deja o cabană din pământ şi paie, o forjă, un turn de lemn şi o grădină medievală cu peste 70 de specii de plante medicinale şi aromatice. De asemenea, ei pregătesc cabana tâmplarilor, cuptorul de pâine şi un coteţ pentru găini.

„Când ajungi aici, plonjezi într-o altă lume, departe de secolul al XXI-lea. Este o pauză minunată care ne face mult bine, permiţându-ne să ne rupem pentru o vreme de grijile unei vieţi de zi cu zi în care totul se mişcă prea repede”, a declarat voluntara Corine Tanquerel.

„Este interesant să pot participa la un proiect în care pot fi utilă şi pot lăsa ceva în urmă, chiar dacă nu îl voi duce până la capăt”, a adăugat această femeie în vârstă de 60 de ani, care şi-a confecţionat propriul costum medieval.

„Scopul nu este ‘sfârşitul’ proiectului. Ceea ce ne interesează este drumul parcurs pentru a ajunge acolo”, a adăugat Valery Ossent, pentru care una dintre cele mai mari provocări va fi asigurarea finanţării.

În prezent, autorităţile publice franceze contribuie cu 10% din bugetul anual actual de 300.000 de euro. Restul este finanţat prin sponsorizări individuale şi de întreprinderi. Obiectivul pe termen lung este de a strânge 1,5 milioane de euro pe an.