Kosovo. Fuga creierelor are un impact masiv asupra sistemului sanitar

Emigrația creierelor are un impact teribil asupra sistemului sanitar kosovar, exacerbată fiind de către o adevărată industrie privată ce selectează personal medical pentru export în Germania, arată o investigație Balkan Investigative Reporting Network, citată de Sinopsis.info.

Până la urmă, naveta a înclinat decisiv balanța. Cardiologul Blerim Berisha era medic rezident la Clinica Universității din Kosovo, în capitala Priștina, unde făcea zilnic electrocardiograme și examinări cu ultrasunete.

După cele opt ore de lucru, sărea în rabla lui de mașină și gonea acasă cât mai repede, pe autostrada M9, până la Klina, un oraș aflat la 60 de kilometri vest de Priștina, unde locuia împreună cu soția, fiica și fiul lui. Nu că ar fi apucat să îi vadă prea mult. Ca să reușească să o scoată cumva la capăt, nopțile făcea de gardă la o închisoare aflată la 30 de kilometri depărtare. Dimineața dădea o fugă până acasă, pentru un pui de somn rapid, apoi o lua iar de la capăt la Priștina.

„Uneori mă simțeam de parcă nu aș fi dormit deloc”, își amintește acum. „Și nu apucam să fac nimic împreună cu familia”.

În prezent, Berisha, 42 de ani, conduce spre serviciu printre casele cu bârne vechi din pitorescul oraș Pegnitz, din apropierea Nürnbergului, unde este cardiolog la spitalul cel mai important.

Câștigă de 10 ori mai mult, iar la sfârșit de săptămână se desfată vizitând împreună cu soția și copiii monumente și locuri istorice. După cinci ani de când și-a împachetat stetoscopul și s-a mutat în Germania, Berisha nu regretă nimic.

„Cel mai greu a fost să ne decidem să plecăm, dar a trebuit s-o facem”, spune el, în fața unui suc de mere, băut în liniște în noua casă din Nürnberg.

Dacă orele lungi petrecute pe drumuri și circulația dificilă au fost cel mai greu de suportat, diagnosticul sistemului sanitar din Kosovo a contribuit din plin la decizie. „Corupția, orizontul îngust și nepotismul din instituțiile de stat omoară viitorul țării”, consideră Berisha.

Cardiologul este unul dintre sutele de doctori kosovari care au renunțat la salariul mic și stresul mare de acasă pentru o viață mai plină de satisfacții în străinătate. Majoritatea au ales Germania, țară ce recunoaște pregătirea medicală din Kosovo.

Calea migrației devine mai simplă pentru doctorii, asistentele și ceilalți lucrători sanitari kosovari, dar BIRN dezvăluie adevărata dimensiune a fenomenului de fugă a creierelor din cel mai tânăr stat al Europei.

Din această țară ce înregistrează una dintre cele mai mici densități de medici de pe continent, în fiecare zi emigrează două asistente, iar la două zile, un doctor. Datele provind de la Camera Asistentelor și de la Camera Medicilor.

Emigrația are repercusiuni severe: saloane golite de personal, pacienți lăsați în voia sorții, cultură instituțională risipită. În plus, există un cost direct pentru contribuabili – pregătirea unui doctor se ridică la aproximativ 100.000 de euro.

„Se pregătește o furtună”, declară Afrim Blyta, profesor de neuropsihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității Priștina. „Pot să spun că 95% dintre studenți învață germana și vor să plece în Germania. În curând, Kosovo se va confrunta cu lipsuri acute în sistemul de sănătate”.

Experții pun criza pe seama salariilor mici și a perspectivelor profesionale deprimante din Kosovo, cuplate cu cererea vorace de personal medical din Germania. Cea mai mare economie a Europei se luptă cu o îmbătrânire accentuată a populației.

Dar există și un alt fenomen, mai puțin cunoscut, care alimentează această fugă: o prosperă industrie privată, al cărei scop este selecția lucrătorilor sanitari calificați, cu destinația Germania. De la școli sanitare care produc pe bandă rulantă și headhunter-i flămânzi, la comerțul în floare cu diplome false, BIRN trage cortina de pe această piață de export cu puține reguli clare.

Criticii afirmă că efectul general este golirea țării de talente, în timp ce se promovează cantitatea în dauna calității, cu grave consecințe asupra sănătății publice.

Doctori fără frontiere

La Gorance, un sat cuibărit printre dealurile din sudul Kosovo, localnicii sunt obișnuiți ca doctorii să-și facă bagajul pentru Germania. Ultimul a plecat cu câteva luni în urmă și puțini sunt cei care se așteaptă să fie înlocuit curând.

La dispensar, asistenta Sevime Shkreta face tot ce poate ca să îi ajute pe cei bolnavi sau răniți. Folosește cu pricepere termomentrul și face bandaje complicate. Dar deseori trebuie să trimită pacienții la dispensarul municipal din Hani i Elezit/Elez Han, în estul regiunii.

Lucru imposibil pentru Arife Berisha, 65 de ani (nici o legătură cu Blerim Berisha). Ea suferă de hipertensiune arterială, în timp ce soțul ei are probleme cu inima, iar soacra diabet.

„Nu ne putem permite să mergem la Hani i Elezit pentru că nu avem mașină, iar băieții mei sunt șomeri”, explică Arife Berisha, în timp ce asistenta Shkreta îi ia tensiunea.

În această țară cu 1,8 milioane de locuitori, multe dispensare care forfoteau altădată de oameni s-au transformat în clinici fantomă. Până și spitalele regionale din orașele vestice Peje/Pec și Gjakove/Djakovica, și-au închis o parte din departamente.

La nivel național, există 4.100 de doctori cu drept de practică, potrivit Camerei Medicilor. Adică 2,3 doctori la mia de locuitori, unul dintre cele mai mici rapoarte înregistrate în rândul celor 47 de state membre ale Consiliului Europei.

Singurele țări cu rate mai mici sunt Albania (1,2), Turcia (1,8) și Bosnia-Herțegovina (2,0), potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Prin contrast, Germania are 4,2 doctori la mia de locuitori, iar Suedia 5,4.

Kosovo are nevoie de cel puțin 5.000 de doctori pentru a îndeplini standardele Organizației Mondiale a Sănătății, afirmă Pleurat Sejdiu, șeful Camerei Medicilor. Un plus de 900 de posturi față de situația actuală. În același timp, statisticile arată niveluri alarmante de plecări din sistem. La fiecare 150 de noi doctori care ies de pe băncile facultăților, cel puțin 180 părăsesc țara, explică Sejdiu.

„Cei mai mulți dintre ei plănuiesc să plece din Kosovo, în ciuda faptului că vor fi obligați să treacă prin stagii suplimentare de pregătire și practică în străinătate”, adaugă el.

În ultimul an, Sejdiu a primit 176 de cereri de eliberare a certificatelor de înregistrare, necesare pentru angajarea ca doctor în altă țară.

Și Suzana Manxhuka-Kerliu, decan al Facultății de Medicină a Universității din Priștina, este asaltată de cereri pentru certificate din partea unor foști sau actuali studenți ce doresc să emigreze. „Partea rea este că ne pleacă mințile strălucite”, spune ea. „Partea bună este că oferta noastră este apreciată pozitiv în piață, dar pentru noi va fi rău, ne vom confrunta cu mari deficite”.

Aproape toți studenții de la medicină ai Universității din Priștina urmează cursuri private de limbă germană, ca pregătire pentru căutarea unui loc de muncă, precizează Manxhuka-Kerliu. „Nu poți să le ceri să rămână din patriotism”, afirmă ea. „Dacă nu le oferi condițiile corecte de muncă și studiu, în nici un caz”.

Iar ironia situației este că, în ciuda deficitului de medici, mulți absolvenți se chinuie să-și găsească de lucru în Kosovo. Datele Camerei Medicilor arată că există 440 de doctori kosovari care nu au reușit să se angajeze – cel puțin nu în țara lor.

Experții pun acest lucru pe seama culturii nepotismului, într-un sistem sanitar care are un buget anual de 220 de milioane de euro, potrivit Ministerului Sănătății. Ceea ce înseamnă 122 de euro per capita, față de cei 5.000 de euro per capita din Germania.

„Dacă nu ai conexiuni, e greu să-ți găsești un post sau să prinzi un loc într-un program de rezidență”, explică Blerim Syla, președintele Federației Sindicatelor Sanitare din Kosovo.

Dar chiar și cei care prind un contract au dor de ducă. Un sondaj recent, realizat de Camera Medicilor, a dezvăluit că principalul motiv pentru care personalul medical caută plaiuri mai verzi este nemulțumirea față de condițiile de muncă. Al doilea motiv este lipsa oportunităților pentru dezvoltare profesională. Abia apoi vine factorul salariu mic.

Flamur Llabjani, 34 de ani, este un rebel reprezentativ. Gastroenterologul aspirant a absolvit Medicina cu cinci ani în urmă și se află aproape de finalul unui program de rezidență la Clinica universitară din Kosovo, în Priștina. Lucrează 18 ore zilnic și face naveta de la Ferizaj/Urosevac, 40 kilometri.

„Din nefericire, se presupune că doctorii mai vechi ar trebui să ne învețe și să ne transfere cunoștințele lor, dar, cu o singură excepție, nu o fac”, declară el.

Llabjani se teme că își va încheia rezidența fără să învețe procedurile de bază de diagnosticare în gastroscopii și colonoscopii. Și crede că va fi dificil pentru el mai departe, în Germania. „Eram foarte pornit împotriva celor care pleacă, dar acum văd cum până și prietenii mei cei mai apropiați, care mă rugau să nu plec, privesc situația diferit”, afirmă medicul.

Citește tot articolul pe Sinopsis