Replică acidă. CTP: Să mori tu? Șora: Să mol eu!/ Plus: Cum a confundat CTP ”locutor” cu ”locuitor”

Filozoful Mihai Șora i-a dat o replica acidă lui Cristian Tudor Popescu, după ce jurnalistul l-a criticat joi seară după ce afirmase într-o postare pe Facebook că ”o televiziune care îl invită pe Altă Întrebare în fața românilor merită să dispară”. CTP a afirmat, între altele: ”Prin urmare, îi dau și eu un răspuns domnului Mihai Șora, un răspuns ontologic: Să mori tu? Ă? Să mori tu?”. ”Nici nu te poți supăra pe dumnealui pentru asemenea copilării. Deci, da, să mol eu…”, i-a replicat Șora (102 ani), care i-a atras atenția ”că ar fi fost, cred, mai demne de atenție aceste temeri privind evoluția postului” decât răstălmăcirea cuvintelor sale. Filozoful l-a avertizat pe CTP că face o confuzie între cuvântul locutor, utilizat de Șora, și locuitor, utilizat de jurnalist în timp ce-i comenta postarea de pe Facebook.

Redăm mai jos integral ultima postare a lui Mihai Șora, cu titlul ”SĂ MOL EU”

”Dragi prieteni,

firește că nu mă supăr!

Nici nu te poți supăra pe dumnealui pentru asemenea copilării.

Mai mult decât atât: „Să mori tu?“ nu e același lucru cu „Să mori tu!“
Forma interogativă este o formă familiară și drăguță, adesea folosită de copii; uneori, în cazul celor foarte mici, cu pronunția „Să moli tu?“. Iar această formă interogativă nu înseamnă nimic altceva decât „Vorbești serios?“ sau „Pe cuvântul tău?“.
Este, așadar, o diferență – ontologică! – între cele două intonații: interogativă și exclamativă.

Deci, da, să mol eu…

Aș vrea, totuși, să precizez că ar fi fost, poate, mai util pentru publicul televiziunii Digi24 un comentariu legat de recentele plecări (?), destituiri (?) ale unor jurnaliști din redacție. Rezultă ele dintr-o nouă viziune editorială a postului?

Ar fi fost binevenit un comentariu legat de îngrijorările colegilor de la G4Media*. Sunt, oare, aceste îngrijorări întemeiate? Iată o întrebare legitimă, pe care și-o pun mulți oameni, zilele acestea, în contextul „cartelizării televiziunilor de știri“ (ca să folosesc expresia jurnalistului Dan Tăpălagă).

Pe scurt: ar fi fost, cred, mai demne de atenție aceste temeri privind evoluția postului, decât răstălmăcirea bietelor mele rânduri, amputate tocmai de ideea principală, și anume că:

orice încurajare a discursului mincinos al Puterii nu este un semn de „imparțialitate“, de „echidistanță“ jurnalistică (obligatorii într-o societate funcțională, cu reperele bine așezate și anticorpi dinamici față de orice derapaj al Puterii), ci înseamnă – de facto – complicitate. Complicitate cu jaful, cu prostia răuvoitoare, cu incompetența, cu hoția și corupția care distrug România. Încurajându-le și legitimându-le, dându-le o platformă de exprimare, devii – inevitabil – complice.

Ei bine, sunt oameni (600.000, titra chiar postul Digi24, în urmă cu doi ani) care nu au uitat pentru ce au ieșit și ies în continuare să protesteze în stradă. Sunt oameni cărora încă le pasă în ce direcție o va lua această țară. Le PASĂ în adevăratul sens al verbului, nu doar sub forma declarației pur retorice, emisă de pe un fotoliu, acasă ori într-o redacție.

Merită să ieși în stradă și să protestezi când AltăÎntrebare sau un succesor de-al acestuia dă ordonanțe pentru a-i scăpa pe hoți și a măcelări Justiția?

Merită. Căci nu poți sta indiferent în fața atacului asupra statului de drept.

Merită să te uiți la un post de televiziune care face din AltăÎntrebare un invitat respectabil, un politican credibil și… inocent?
Nu merită.

O redacție luminată ar trebui să înțeleagă, întâi de toate, că invitarea în platou a groparilor României, a celor din pricina cărora mii de oameni protestează de mai bine de doi ani în stradă, precum și poziția ghiocel în fața acestor persoane nu reprezintă un lucru anodin, mai ales în contextul tensionat, disfuncțional și viciat pe care îl trăiește, astăzi, țara. Tocmai dimpotrivă: reprezintă, așa cum aminteam anterior, o formă de complicitate cu răul aflat la putere. Mai devreme sau mai târziu, publicul inteligent și responsabil sancționează – pe bună dreptate (sau, altfel spus, pe merit!) – complicitățile și abdicările postului respectiv: pur și simplu renunțând să-i mai acorde vreo atenție și căutând în altă parte surse credibile de informare.

Știu, a venit primăvara… A ieșit soarele, au apărut și ghioceii…
Dar țara arde, oameni buni! Iar în fața borfașilor ajunși la cârma României nu poți sta ghiocel! Dacă – în mod real, cu adevărat – îți pasă.

Mihai Șora
București, 8 martie 2019

P.S. În textul meu atât de comentat, am folosit cuvântul LOCUTOR („locutor nativ“ – i.e. cel care, în principiu, înțelege fără alte explicații suplimentare ori note de subsol expresiile uzuale ale unei limbi).

Nu era vorba, așadar, de LOCUITOR, cum a spus, în repetate rânduri, domnul jurnalist.

Pentru corectitudine, „i“–ul acela abuziv merită să dispară. Ba chiar trebuie.

Am făcut, alăturat, și un desen: ca să fie și mai limpede.

🙂 MȘ

• Principalele declarații făcute de Cristian Tudor Popescu la Digi24.ro

O să încep cu cea mai virulentă dintre zicerile de pe piață, care aparține domnului Mihai Șora. Domnul Șora a spus așa: „Dragi prieteni, e simplu – o televiziune care îl invită pe Altă Întrebare în fața românilor merită să dispară”.

Spuneam adineauri că, pe acest principiu, Financial Times ar merita să dispară. Nu? Domnul Șora să ceară dispariția, să spună și despre Financial Times că merită să dispară din moment ce i-a dat o platformă de exprimare, la cerere, domnului Tudorel Toader. Păi se poate așa ceva? Cum adică? Sunt vânduți… Sunt vânduți și ăștia…

Domnul Șora argumentează după aceea ce a spus. Pomenește despre niște expresii care ar fi de fapt echivalentul celor spuse de dânsul. Spune că „merită să dispară” e totuna cu „după faptă și răsplată”, sau „și-a făcut-o cu mâna lui”. De asemenea mai spune domnul Șora că între „merită să” și „trebuie să” este „o diferență ontologică, nu doar (formal) lingvistică.

Prin urmare, îi dau și eu un răspuns domnului Mihai Șora, un răspuns ontologic: Să mori tu? Ă? Să mori tu?

Eu sper că domnul Șora nu se va supăra, pentru că domnul Șora nu este bântuit de „incapacitatea de a analiza lucid o situație, de a stabili relația de cauzalitate între fenomene”, cum suntem noi, eu, în cauză.

Eu sunt incapabil de a stabili relația de cauzalitate între fenomene și nu văd nicio relație între „merită să dispară” și „după faptă și răsplată”. Unde este în „după faptă și răsplată” ideea de desființare, ideea de dispariție, ideea de moarte? Unde este „și-a făcut-o cu mâna lui” ideea de dispariție, ideea de desființare, ideea de moarte? Aceste exprimări se pot referi la orice și la oricine.

Mai spune dânsul, argumentează, că „orice locuitor nativ le înțelege”. Deci orice locuitor nativ, adică orice român… Hopa! Parcă am mai auzit asta. De curând…

„Orice locuitor nativ” înțelege „că merită să dispară”, e totuna cu „după faptă și răsplată”. Adică „merită să dispară” nu înseamnă „trebuie să dispară”. Da, domnule Șora. Asta spun și eu. „Să mori tu” nu înseamnă că trebuie să mori.

Cred că v-ați dat seama, sunteți un locuitor nativ, sunteți născut în Timiș. Și v-ați dat seama că expresia respectivă trebuie înțeleasă în principiu după cum spune domnul Șora – „De câte ori nu ați auzit aceste expresii? Limba română le-a asimilat și orice locutor nativ le înțelege (în principiu) fără explicații suplimentare sau note de subsol ajutătoare”. Cred că și dumneavoastră înțelegeți că „Să mori tu” nu înseamnă că trebuie să mori.

De mult n-am mai fost atât de surprins, auzind ceva. Am auzit multe în această viață. Cum să interzici unei televiziuni să invite un politician? Care este treaba unui organ de presă? Într-o democrație, treaba unui organ de presă este să invite oameni politici relevanți ai evenimentelor zilei. Asta este chiar datoria… Dacă nu face asta, atunci nu face gazetărie.

Cum să nu-l inviți pe Florin Iordache aici, când el este acum în centrul unor discuții extrem de aprinse și tensionate în legătură cu legile justiției, în legătură cu Ordonanța 7 și poate veni aici să spună niște lucruri. Cum să spui așa ceva? Că merită să dispară Digi24 pentru că l-a invitat pe Florin Iordache.

Dincolo de analiza asta pe care o fac acum, care ține de jurnalism, de democrație… Domne, cum o fi putut domnul Șora să spună asta. Că merită să dispară. Cine să dispară domnule Șora? Câți oameni lucrează în postul ăsta? Sute de oameni, da? Sute de oameni, tineri în general, că îi văd când mai vine pe aici. Cum puteți să spuneți așa ceva? Cum puteți să-i trimiteți, să-i aruncați pe oamenii ăștia în stradă?, pentru că într-o emisiune a acestui post a fost invitat un politician pe care dumneavoastră îl detestați. Și nu sunteți singurul.

Cum puteți să spuneți să spuneți așa ceva în legătură cu toți oamenii ăștia? Aaa… Nu vă mai place Digi24? Puteți să nu vă mai uitați, să și anunțați – „Eu nu ma mai uit la Digi24, și vă sfătuiesc și pe dumneavoastră, cei care veniți cu mine în Piața Victoriei, să nu vă mai uitați la Digi24”.

Să știți că eu am trăit asta o dată. Dacă ar veni de pildă acum un fanatic al dumneavoastră, pentru că sunteți un personaj iconic, dacă ar veni un nebun și ar pune o bombă aici, în postul ăsta de televiziune, să-l arunce în aer? De ce? „Păi n-a spus domnul Șora că merită să dispară?”. „Deci acțiunea mea va fi bine plăcută de Dumnezeu”. Mi s-a spus o dată, a fost adresat membrilor PRM, cu niște ani în urmă, s-a spus așa: „Nu-i vom putea opri pe membrii PRM să-i aplice o corecție fizică lui…” – nu mai spun cum eram numit.

Ăsta este un îndemn ca entitatea, instituția, persoana – că Digi24 înseamnă niște oameni, domnule Șora, străbunicule -, înseamnă un îndemna la suprimare…

Sechelele astea de totalitarism, de bolșevism înfiorător… Cum poți să spui lucrul ăsta? – „Merită să dispară!”. Nici nu e cazul, există televiziuni care chiar sunt de propagandă feroce, pe față, fiecare în direcția ei. Putem spune că merită să dispară?

La urma urmei, dacă Digi24 s-ar hotărî de mâine să facă propagandă unui partid politic. Pe față sau pe ascuns. Acesta este un lucru care să fie incriminabil, în democrație, prin lege? Nu! O televiziune este o afacere. Patronul poate decide: de mâine, pentru că eu am niște interese – economice, politice – susțineți partidul cutare, gata! Înjurați pe-ăștia, pe-ăia îi lăsați, vă fac o listă, mai departe! Acest lucru invalidează moral televiziunea respectivă, bineînțeles, și cei care nu vor să se mai uite la ea nu se vor mai uita! Ăsta este maximum ce se poate întâmpla. Dar nu este interzis într-o democrație să faci propagandă, să transformi o televiziune din act jurnalistic, din unitate jurnalistică într-o unitate de propagandă. Poți s-o faci! Asta nu înseamnă că trebuie să dispară respectiva televiziune. Vor decide oamenii dacă se uită sau nu la ea. Nu este însă cazul cu Digi24”.

Citește și

Ce se întâmplă la Digi24. Cartelizarea televiziunilor de știri