Prețurile petrolului și gazelor sunt deja în creștere / A început sindromul Ormuz

Proiecțiile Bloomberg și cele ale tuturor analiștilor specializați în lumea schimbătoare a hidrocarburilor au început deja să dea palpitaţii. Unii îl numesc deja Sindromul Ormuz, care îl îngrozește pe Trump mai mult decât pe oricine altcineva. Şi nu fără motiv. Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudită, Qatarul, Bahrainul, Emiratele Arabe Unite, Omanul au ieşire la Strâmtoarea Hormuz. Toate petro-monarhiile și/sau teocrațiile au picioarele ferm înfipte în gigantica bază de aur negru din subteran. De acolo, trecând prin acea strâmtoare, tranzitează 30% din petrolul mondial și 20% din gazul lichefiat. Și odată cu gazul și petrolul, tranzitează și anxietatea perenă a piețelor. A fost suficientă o aluzie la importanța strategică a Ormuzului pentru a vedea crescând vertiginos prețul Brentului și imediat după aceea prețul gazului în Europa, potrivit Rador Radio România.

Amenințarea închiderii Strâmtorii Ormuz nu este nouă. Deja în anii 1980, în timpul războiului Iran-Irak, fusese lansată această ipoteză. Acum, însă, nu o anunță ayatollahul Khomeini, nici succesorul său, Khamenei. Acum a sosit rândul Pasdaranilor, puternicele Gărzi Revoluționare, să fluture spectrul „Armei Apocalipsei”. O armă, spre deosebire de cea atomică pe care Teheranul nu o posedă și poate că nu o va poseda niciodată, capabilă să perturbe echilibrul mondial.

Pe coasta Atlanticului se fac proiecții alarmante: o criză petrolieră în Ormuz, cu țițeiul la 130 de dolari, ar pune economia iraniană în genunchi, apoi ar compromite economia europeană, ar provoca o creștere vertiginosă a inflației în America, ar aduce criză și recesiune monarhiilor din Golf (deficitul bugetar saudit depășește pragul de 67 de miliarde de dolari) și ar aduce beneficii inimaginabile economiei ruse, căreia Europa ceacertăreață a vrut să-i impună un plafon pentru petrol de aproximativ 45 de dolari pe baril. „Închiderea Strâmtorii Ormuz este una dintre opțiunile posibile ale Iranului”, a declarat Behnam Saeedi, membru al Comitetului de Securitate Națională din Parlamentul de la Teheran, „închiderea acesteia ar fi o măsură legală”. Efectele sunt deja vizibile în fața simplei ipoteze: în ultimele săptămâni, prețurile asigurărilor pentru navele care traversează Strâmtoarea Ormuz au crescut cu peste 60%.

Pentru a ne imagina șocul global provocat de închiderea Hormuzului, trebuie să ne întoarcem la perioada în care prețul țițeiului s-a cvadruplat în câteva săptămâni, mai exact în 1973, în urma Războiului de Iom Kippur. Înainte de atacul israelian asupra Iranului se vorbea despre reduceri masive de prețuri. „Prăbușirea prețurilor țițeiului”, scria acum câteva zile Wall Street Journal, „este mama tuturor sancțiunilor și cea mai importantă”. Însă ziarul american se referea la Rusia lui Vladimir Putin. Acum, problema este inversată: dacă Garda Revoluționară implementează blocada Hormuzului, este Iranul cel care sancționează restul lumii. „Ne-am pregătit întotdeauna pentru a fi gata de un război adevărat. Toată lumea ar trebui să știe că bazele americane și portavioanele lor de până la o distanță de 2.000 de kilometri în jurul Iranului se află în raza de acțiune a rachetelor noastre”, spune Teheranul. Poate că acesta este de fapt motivul pentru care Trump trage de timp.

Sursa: AVVENIRE / Rador Radio România /.Traducerea: Cătălina Păunel