Ce înțelegem greșit despre singurătate și cum putem schimba lucrurile

Unul din trei oameni trăiește o formă persistentă de singurătate, arată datele Asociației Americane de Psihiatrie. Alte sondaje spun că aproape 60% se simt singuri cel puțin din când în când. La muncă, opt din zece angajați raportează izolare și deconectare. Nu e doar o problemă de stare de spirit: singurătatea reduce eficiența, scade satisfacția profesională și crește riscul de boli fizice și psihice. Atât de mult încât, în 2023, chirurgul general al SUA a declarat-o „epidemie”, conform Fortune.

Cele mai multe soluții propuse merg pe aceeași idee: conectează-te mai mult. Ieși în comunitate, socializează, implică-te. Dar paradoxul e că, deși suntem mai conectați ca oricând, cu întâlniri virtuale, Slack, mesaje zilnice – ne simțim tot mai singuri. Ce ne scapă?

Psihologii arată că nu numărul de interacțiuni contează, ci calitatea lor. Putem avea oameni în jur și totuși să ne simțim invizibili. Gordon Flett numește această experiență anti-mattering: sentimentul că nu ești văzut, auzit sau apreciat. Inversul ei, mattering, apare când simți că ești important pentru ceilalți.

Sondajele confirmă: 42% dintre oameni se simt „lăsați pe dinafară”, 30% se simt „invizibili” la muncă, iar jumătate spun că nimeni nu îi cunoaște cu adevărat. De fapt, nu trăim o epidemie de singurătate, ci o criză de semnificație.

Cei mai mulți oameni nu-și amintesc premiile sau cadourile atunci când descriu momentele în care au simțit că contează. Își amintesc mici gesturi: cineva care i-a ascultat cu adevărat, le-a remarcat o calitate sau le-a spus cât de mult îi ajută.

Cercetările arată trei elemente definitorii:

• a fi observat – cineva să-ți acorde atenție reală, să te salute, să-ți cunoască numele;

• a fi afirmat – cineva să-ți spună cum talentele și perspectiva ta fac diferența;

• a fi necesar – să știi că alții se bazează pe tine și îți recunosc rolul.

Practic, asta înseamnă să încetinim și să vedem oamenii din jur. Să întrebăm nu doar „Ce mai faci?”, ci „Ce ți-a atras atenția azi?” sau „Cu ce te lupți și cum pot să te ajut?”. Să mulțumim mai specific, arătând exact ce diferență a făcut cineva pentru noi. Și să le spunem oamenilor că avem nevoie de ei: un simplu „Dacă n-ai fi tu…” poate schimba o zi.

Beneficiul? Nu doar ceilalți se simt mai valoroși, ci și noi. Efectul de bumerang al relațiilor, numit „principiul complementarității”, spune că atunci când arătăm altora că au valoare, și ei vor oglindi asta înapoi.