Nicușor Dan, fără mesaj de ziua Moldovei și absent de la Chișinău: gafă politică sau unionism mascat? Pericolele revizionismului soft

În premieră în ultimii ani, președintele României nu a transmis nici un mesaj public de Ziua Independenței Republicii Moldova. Miercuri, președintele Nicușor Dan a ales să tacă, spre deosebire de predecesorii Traian Băsescu și Klaus Iohannis. E doar o gafă sau o alegere deliberată, cu semnificație politică? Informațiile G4Media indică un semnal politic: exprimarea unui ideal unionist, așa cum o făcuse și acum o lună într-un interviu în presa germană, spre surprinderea jurnalistului FAZ. Dar unionismul e o sabie cu două tăișuri acum, în plină invazie a Rusiei și cu un guvern ungar care agită constant revizionismul istoric.

Informațiile G4Media arată că mesajul de felicitare, deși pregătit pentru Nicușor Dan, nu a fost transmis, ceea ce indică o decizie politică. Absența lui reprezintă un mesaj implicit de unionism, o spun oameni care înțeleg jocul președintelui: locul Republicii Moldova e lângă România, nu există deci nici un motiv de celebrare a independenței unui stat care ar trebui înghițit de România.

Imaginea zilei de miercuri la Chișinău a fost una de sărbătoare. Liderii europeni Emmanuel Macron, Friedrich Merz și Donald Tusk au celebrat Ziua Independenței Republicii Moldova pe o scenă din Chișinău, cu discursuri în limba română, alături de președinta Maia Sandu. Un gest de solidaritate și un ajutor politic pentru Maia Sandu și partidul său pro-european cu o lună înaintea alegerilor parlamentare cruciale pentru viitorul țării.

Nicușor Dan nu a fost pe scenă, pentru că, din informațiile G4Media, strategia convenită cu Chișinăul e ca președintele să meargă în Moldova pe 31 august, de Ziua Limbii Române. Pare o decizie pragmatică, liderii europeni își împart sarcinile pentru a sprijini partida pro-europeană din Moldova la diferite evenimente publice.

Dar Nicușor Dan a lipsit și din lista lungă de felicitări transmise de șefi de stat și de guvern cu ocazia Zilei Naționale a Republicii Moldova. Ziarul de Gardă a făcut o listă exhaustivă cu aceste mesaje, și din ele lipsește cel al președintelui României, spre surprinderea Chișinăului. În anii trecuți, Klaus Iohannis și Traian Băsescu marcau prin mesaje formale acest moment semnificativ pentru Republica Moldova: ruperea de URSS și independența ca stat.

Ce indică acest comportament politic al președintelui? O nouă alunecare pe panta naționalistă, încercarea de urcare pe curentul reprezentat până deunăzi de Călin Georgescu și AUR.

Apropo de AUR: filiala din Republica Moldova a partidului lui Simion a transmis scrisori oficiale la ambasadele SUA, Rusiei și UE prin care cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât sprijin pentru unirea Republicii Moldova cu România. E un comportament de lup în blană de oaie, istoria recentă ne-a arătat că majoritatea partidelor așa-zis unioniste de la Chișinău fac jocul Rusiei, care își dorește o mișcare revizionistă globală care să-i justifice propriul revizionism și invazia în Ucraina.

Nicușor Dan nu e la prima poziționare unionistă. În iulie a stârnit nedumerire în timpul unei vizite în Germania. Un ziarist de la Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) l-a întrebat explicit: ”Nu sunteți considerat un populist, dar chiar dumneavoastră ați spus că, în anumite condiții, ați sprijini unirea Republicii Moldova cu România. Întrucât în Moldova nu există o majoritate în favoarea acestui lucru, care este sensul unor astfel de declarații?”. Nicușor Dan a răspuns: ”Personal, îmi doresc o unire cu Moldova, dar respect pe deplin voința poporului din republica vecină”.

E o deviere clară de la cursul stabilit de precedenții președinți, Iohannis și Băsescu, care au spus constant că își doresc ca Republica Moldova să se unească cu România prin intrarea în UE. Ambii plecau de la realitatea din teren – majoritatea cetățenilor moldoveni nu își doresc unirea potrivit sondajelor recente, dar și de la înțelegerea pericolului revizionismului: orice tentativă de schimbare a granițelor în regiune poate fi scânteia unui conflict. Chiar și o tentativă de unificare pașnică ar provoca tensiuni majore, să nu uităm că Republica Moldova are în componența ei regiunea separatistă Transnistria (cu trupe rusești) și regiunea cvasi-separatistă Găgăuzia, controlată politic de Kremlin.

Acest revizionism ”soft” profesat de Nicușor Dan mi se pare periculos într-o regiune răvășită de război. Rusia a invadat Ucraina în 2014 pentru a anexa Crimeea și în 2022 pentru a rupe estul și sudul țării vecine. Kremlinul are nevoie, ca justificare pentru invazie, ca și alte state să demonstreze tendințe revizioniste și le alimentează cât poate. O face în Ungaria, în Bulgaria, în Republica Moldova și în Serbia, peste tot pe unde găsește o coloană a 5-a. Și în România revizionismul istoric are adepți – AUR și Diana Șoșoacă.

Scriam în martie 2023, plecând de la un nou gest revizionist al Ungariei, că ”pretenția Budapestei de a folosi steagul Ungariei Mari la meciurile de fotbal e doar ultimul episod dintr-un lung șir de evenimente care urmăresc revizionismul istoric și tentativele de redesenare a granițelor în Europa de Est. Vladimir Putin încearcă prin proxy sau agenți de influență să reaprindă conflicte în câteva puncte-cheie din regiune, mizând pe sprijinul unor aliați fideli sau idioți utili orbiți de populism. Dacă planul său va fi pus în practică, Europa va fi aruncată în haos”.

Colegul Dan Tăpălagă scria ieri pe tema propunerilor de șefi SRI și SIE că ”președintele Nicușor Dan tocmai își trădează alegătorii. În loc să lupte cu așa-zișii suveraniști, în loc să facă tot ce-i stă în putință din poziția de șef de stat pentru a opri transformarea României într-o „democrație iliberală” de tip Orban sau într-un experiment MAGA în Estul Europei, Nicușor Dan se cațără oportunist pe un val ideologic care riscă să-l măture de la Cotroceni”.

Cred că tentația pe care o simte președintele Nicușor Dan de a prelua încă o temă a mișcării suveraniste, adică unionismul, e extrem de riscantă. Aici nu mai e vorba doar de trădarea alegătorilor săi, ci de declanșarea unui efect de domino pe care România nu are capacitatea să îl controleze.