Cum arată guvernul Bolojan și ce aflăm despre președintele Nicușor Dan

Președintele Nicușor Dan a avut nevoie de o lună și o săptămână ca să livreze un guvern mediocru spre slab, construit împreună cu Ilie Bolojan în rol de premier. PSD a pus mâna pe toate ministerele cu bugete mari, a impus rotativa, a reciclat aceleași figuri ponosite în pozițiile-cheie și a adus ceva sânge proaspăt — stilul clasic — în ministerele periferice.

Cu Marian Neacșu (omul lui Ciolacu, cu o condamnare definitivă) vicepremier, Florin Barbu (omul lui Paul Stănescu) la Agricultură și Radu Marinescu (omul Olguței Vasilescu) la Justiție, alături de Bogdan Ivan (omul lui Radu Moldovan), o bună parte din guvernul Ciolacu supraviețuiește miraculos — cu riscul de a prăbuși de tot partidul. Din același ecosistem vine și Ciprian Șerban, noul ministru al Transporturilor, fost șef în Camera Deputaților și strâns legat de Ciolacu printr-o veche amiciție.

Doar două figuri noi — Florin Manole (Muncă) și Alexandru Rogobete (Sănătate) — reușește să producă PSD-ul condus de Grindeanu/Ciolacu. Mai trist de atât nu se putea. O vagă tentativă de revoltă internă împotriva celor care nu se dau plecați a murit înainte să înceapă, în timp ce Grindeanu negocia liniștit. Cu această listă de nume, e limpede din nou că PSD este un partid nereformabil — o frână majoră, dacă e lăsat de capul lui. Cine mai are îndoieli, să arunce o privire la propunerea PSD pentru Curtea Constituțională: Mihai Busuioc, alt personaj toxic din epoca Dragnea, cu putere de distrugere chiar și după ce-a ajuns la Curtea de Conturi.

Cum va face Ilie Bolojan reforme dure cu exact aceiași miniștri PSD care au adus România în groapă? Nicușor Dan ne asigura în campanie, pe când se lupta cu Crin Antonescu susținut de PSD/PNL, că România nu se poate reforma cu aceleași partide care au pus-o pe butuci. Dacă a crezut asta, de ce n-a pus presiune reală pe PSD — având o legitimitate uriașă, cu peste 6 milioane de voturi? De ce a acceptat fără nicio împotrivire publică guvernul Ciolacu 3 și toate propunerile sale indecente, inclusiv cea pentru CCR?

PNL l-a păstrat pe eternul Cătălin Predoiu, prezent în toate guvernele din ultimii 17 ani, dar a venit totuși și cu câteva nume tehnice de bună calitate: Alexandru Nazare (Finanțe), Dragoș Pâslaru (Fonduri Europene), Daniel David (Educație). Liderul interimar Ilie Bolojan trebuie totuși să admită că resursa umană din partid e aproape epuizată, din moment ce a apelat la doi miniștri din afara PNL pentru a pune pe masă niște nume rezonabile. Inclusiv varianta Dragoș Anastasiu ca vicepremier vine tot din afara partidului, deși omul de afaceri a cochetat mereu cu liberalii.

UDMR a venit cu nume deja cunoscute, miniștri care au performat și în guvernul Ciolacu. Tanczos Barna — numit vicepremier — pare să se pregătească pentru o candidatură la șefia UDMR, în locul lui Kelemen Hunor. În mod normal, Hunor era abonat la această funcție. Tranziția de putere la maghiari se face lin, fără scandal, cum a făcut-o și Marko Bela. Cu Cseke Attila la Dezvoltare, UDMR bifează un ministru performant. Nu același lucru se poate spune despre Andras Demeter la Cultură, unde planează serioase semne de întrebare privind integritatea sa — a refuzat să demisioneze deși are o condamnare definitivă.

Tot UDMR a propus una dintre cele mai solide nominalizări la CCR: Csaba Asztalos, un jurist echilibrat și competent, cu două decenii de experiență la conducerea Consiliului pentru Combaterea Discriminării.

Surpriza neplăcută vine de la USR-ul condus de Dominic Fritz. A adus doi miniștri fără nicio legătură cu portofoliile primite: Ionuț Moșteanu (Apărare) și Oana Țoiu (Externe). În cazul Țoiu, CV-ul denotă tentația imposturii — și-a trecut inclusiv participările la paneluri în conferințe ca realizări profesionale. În schimb, Diana Buzoianu (Mediu) și Radu Miruță (Economie) vin cu CV-uri corecte, în linie cu meritocrația promisă. Dar principiul meritocratic a funcționat doar pe jumătate. De la USR așteptările erau mai mari, fiindcă tot ei au ridicat ștacheta politică și au promis altceva decât vechile partide.

De ce n-a livrat mai mult Dominic Fritz? A fost presiunea internă, negocierile, voința președintelui? Nimic clar.

Două vorbe despre premierul Ilie Bolojan: bunele sale intenții, atitudinea reformistă, liberală sunt indiscutabile, dar pare că se mulțumește prea repede cu jumătăți de măsură. Așa cum s-a întâmplat la Senat, unde din cei 147 de funcționari concediați, G4Media a aflat ulterior că fix jumătate s-au transferat pe alte posturi tot la stat. Și el are nevoie de mai multă fermitate și mai mult curaj, având toată puterea politică și administrativă.

Rămâne de văzut dacă guvernul Bolojan va putea livra reforme reale, din moment ce jumătate dintre miniștri vin din guvernul Ciolacu, responsabil direct pentru cel mai mare deficit bugetar din UE (peste 9%), credibilitate zero la Bruxelles și ratingul în corzi. Așteptările sunt mari, dar chiar și așa, cu toate slăbiciunile sale, guvernul are un avantaj: o majoritate parlamentară solidă. Iar într-un final, asta contează — proiecția unui guvern stabil, capabil să impună măsuri dure, chiar dacă jumătate din el e compus din frâne anti-reformiste.

Imaginea de guvern anti-reformist e completată de numirea Liei Savonea la șefia ÎCCJ. Veți spune că nu ține de președinte sau premier, ci de justiție. Nu e chiar așa. Președintele poate participa la ședințele CSM, așa cum au făcut Băsescu și Iohannis, și poate transmite mesaje publice clare, pro sau contra. Nicușor Dan a ales să tacă, deși cea mai importantă funcție din justiție îl obligă la reacție.

În schimb, s-a concentrat pe deficitul bugetar, unde Constituția nu-i oferă niciun rol direct. Bugetul e treaba guvernului și a parlamentului. A neglijat complet jocul de putere, ignorând importanța influenței informale pe care o poate avea. Nu s-a comportat nici o secundă ca un președinte jucător. Iar sistemul de putere deja îl tratează ca atare. Apropo, dacă va accepta și numirea lui Paul Stănescu la Curtea de Conturi, așa cum se discută în PSD, semnalul de neimplicare va fi total.

Mai are o șansă cu numirile la CCR și la șefia serviciilor secrete. Dacă și aici va rata, riscă să-și încheie mandatul înainte să-l fi început.

România are o fereastră de oportunitate politică. Ne-a trecut tuturor glonțul extremismului pe lângă ureche. Dar toți o ratează: PSD se autoprotejează, PNL e epuizat, USR dă rateuri, președintele tace. Singurii cât de cât coerenți rămân cei de la UDMR.

Dacă lucrurile continuă așa, pericolul ca AUR să crească din nou în sondaje este real și masiv. S-ar putea ca data viitoare să nu mai putem evita catastrofa politică iar glonțul să  nu mai treacă pe lângă ureche, ci prin tâmplă.