Zeii somnului în campanie: Ciolacu, Ciucă și Geoană / O plictiseală istorică, dar numai până în 9 iunie

Au rămas mai puțin de trei săptămâni până la alegerile locale și europarlamentare din 9 iunie, însă nu se simte că se apropie momentul votului. Campania la locale are specificul ei: e mai mult locală. Cea pentru europarlamentare practic  nu există. Parcă niciodată nu s-a discutat mai puțin despre marile teme europene, deși sunt subiecte importante la zi, cum ar fi pactul privind migrația.

Până și campania din Capitală, după episodul Cârstoiu, se derulează tern, într-o atmosferă golită de emoție. De ce asistăm la una dintre cele mai anoste campanii electorale din istorie? Cum a ajuns campnia atât de plictisitoare, at de lipsită de nerv? Câteva explicații:

• În primul rând, există o campanie electorală care captează deja toată atenția publică: prezidențialele. Din cauza devansării datei alegerilor din decembrie în septembrie, și campania la prezidențiale s-a mutat câteva luni mai devreme. Cum nimeni nu-și imginează că în perioada vacanței (iulie, august) mai urmărește cineva cu atenție gesticulația de campanie, evident că toți se agită încă de pe acum.
• Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu și Mircea Geoană sunt în plină campanie, deși nici unul dintre ei nu a făcut un anunț oficial. Nu-mi amintesc de o situație asemănătoare. Cu patru luni înainte de prezidențiale, nici un candidat nu și-a formalizat intenția.
• Dar și această campanie este cumva atipică: nimeni nu se răfuiește cu președintele în funcție, Klaus Iohannis, nici măcar între ei. Ciucă și Ciolacu sunt într-o alianță, deci nu se pot ataca. Geoană este încă ținut de haina NATO. În afară de câteva glumițe aluzive nu poate să facă. Aleargă cu toții prin țară cam bezmetic și fără direcție, împărțind generos promisiuni și lozinci. Nu avem o confruntare reală între candidați (ei nici nu există oficial, subliniez), între programele lor. Nu există o dezbatere de idei, un proiect coerent și concret de viitor președinte. Mult zgomot, puțin conținut. Multă imagine, puțină substanță. Idei puține, multă vorbărie.
• Cei trei candidați sunt, fiecare în felul lui, zeii somnului. Ciucă încă face instrucție cu limba română. Ciolacu o ia pe atât de multe scurtături, încât are nevoie de subtitrare și mici adaptări (vezi glumele cu moldovenii). Geoană vorbește atât de sofisticat, încăt toată lumea e de acord că le zice bine, chiar dacă nu se înțelege chiar totul. Meciurile cu politicieni din Liga Campionilor s-au cam terminat de ani buni. Acum evoluează pe teren jucători din liga a doua care n-au câștigat niciodată nimic. Au fost puși cu mâna în funcțiile importante pe care le-au ocupat sau le ocupă, nu le-au obținut în urma votului popular.
• În ce privește campania pentru alegerile locale din  Capitală, scăderea temperaturii politice are și ea câteva explicații. În primul rând, nici unul dintre cele două mari partide, PSD și PNL, n-au investit resurse majore în campanie împotriva lui Nicușor Dan. Știm deja că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au făcut în prima fază tot ce au putut pentru a nu arunca în lupta pentru București un candidat din interiorul partidelor pentru a nu risca apariția unui rival intern pe termen lung. Așa au ajuns la soluția independentului Cătălin Cârstoiu, retras după o prestație catastrofală și acuzații de incompatibilitate. Calculele de acum câteva luni rămân însă valabile. Ce interes ar avea Ciolacu să o facă pe Firea mai mare decât este? Dovadă că are zero interes este faptul că Firea împarte azi culoarul candidaților anti-Nicușor cu Piedone susținut de partidul fondat de Dan Voiculescu și cu Sebastian Burduja, de la PNL. Cele două partide fac în București campanie cu frâna de mână trasă, oricât de tare s-ar zbate candidații lor.
• Candidatul PSD, Gabriela Firea, și-a schimbat radical comportamentul față de acum patru ani, când a făcut o campanie mult mai agresivă. Acum investește mai mult în acțiune și mesaje pozitive, evită atacurile frontale la Nicușor Dan pentru a nu-i supramobiliza alegătorii. Schimbarea de stil a fost cumva impusă chiar de Nicușor Dan, care a evitat atacurile frontale la candidați, dar din alte calcule. Actualul primar știe din propria experiență că s-ar putea să aibă  nevoie nu doar de consilierii PNL ci și de PSD dacă vrea să conducă Bucureștiul. Mai are nevoie și de bunăvoința viitorului guvern. Din acest motiv și campania lui se concentrează mai mult pe realizări și aproape deloc pe atacuri la adversar. Singurele mesaje mai agresive au fost îndreptate către Piedone, prezentat drept circar și interlop, imagine construită în antiteză cu matematicianul educat și serios.
• Există însă un alt specific al acestei campanii locale, o contra-performanță tristă: a dispărut orice dezbatere pe teme de integritate, astfel că un mare partid ca PNL defilează cu mai mulți candidați trimiși în judecată pentru corupție. Aici se văd banii grei pompați de marile partide în televiziuni. Subiectul este tratat, în cel mai bun caz, periferic. În nici un caz nu este ridicat la fenomen periculos și dezbătut în prime-time.
• În fine, temperatura alegerilor este mult mai scăzută decât în alți ani deoarece foștii rivali, PSD și PNL formează azi o alianță la europarlamentare, unde candidează pe liste comune, sau își împart candidaturile la locale, unde a intrat în cursă de regulă candidatul cel bine plasat. USR și AUR sunt partide fără structuri în afara marilor orașe, care au întâmpinat probleme majore în a găsi candidați în localitățiile mici. Pe de altă parte, ambele partide, din motive diferite, se confruntă cu boicot mediatic astfel că vocea lor în timpul campaniei se aude mai încet.
• Este de așteptat totuși ca dinamica să se schimbe semnificativ după 9 iunie, când rezultatul de la locale și europarlamentare va pune presiune pe liderii partidelor: pe unii să facă pasul înapoi, dacă vor înregistra un scor slab, pe alții să-și asume candidatura la prezidențiale. Tot atunci vom afla și dacă președintele Klaus Iohannis are cea mai mică șansă de a ocupa o funcție importantă în plan extern. Dacă va obține ceva, este posibil să beneficieze mai departe de indulgență și să fie în continuare scutit de atacuri în campania internă. Dacă nu, atunci cel puțin unul dintre candidați va începe inevitabil răfuiala cu moștenirea regimului Iohannis. Abia după 9 iunie există o șansă ca atmosfera electorală să se încingă puțin. Până atunci, balet politic, coregrafie, somn de voie.