Falimentul CFR Călători și tupeul PSD la negocieri

Conducerea PSD blochează de trei săptămâni formarea noii coaliții și a guvernului de sacrificiu care să rezolve criza bugetară provocată tocmai de PSD. Acest partid respins de electorat a demonstrat încă o dată de ce e nociv pentru România: tocmai a împins CFR Călători aproape de faliment, după aproape patru ani de mandat al lui Sorin Grindeanu la Ministerul Transporturilor. Pentru că pun condiții nerezonabile prin care au dinamitat negocierile, e momentul ca Grindeanu, Ciolacu & co să fie lăsați în afara coaliției, iar voturile necesare noului guvern să fie asigurate de facțiunea rezonabilă din partid.

PSD, condus la vedere de Sorin Grindeanu și din umbră de Marcel Ciolacu, are tupeul să pună condiții nerezonabile la negocierile cu președintele Nicușor Dan și să pericliteze, din nou, stabilitatea întregii țări. E același partid care, prin premierul Marcel Ciolacu și alături de PNL-ul condus de Nicolae Ciucă, a produs cel mai mare deficit bugetar din UE și a făcut obligatorii măsuri de austeritate pentru ca România să nu intre în incapacitate de plată.

Cazul CFR Călători e definitoriu pentru modul în care conduc liderii PSD. O companie strategică pusă pe butuci de conducerea numită de Ministerul Transporturilor, moșia lui Sorin Grindeanu din 2021 încoace. Liderii acestui partid au același modus operandi de 35 de ani: căpușarea companiilor de stat, împingerea în faliment, salvarea cu bani publici (plătiți de toți contribuabilii prin așa-zise taxe de solidaritate) și reluarea ciclului la nesfârșit.

„Vă atragem atenția că CFR Călători se află în situația de a intra în incapacitate de plată, cu implicații grave în asigurarea obligației de serviciu public conform contractului de servicii publice, prin oprirea traficului”, arată un document intern al companiei, citat de Economedia. Acum, în prag de vacanțe, una dintre cele mai mari companii de stat se pregătește să tragă obloanele. Ce se întâmplă cu zecile de mii de navetiști ale căror joburi depind de trenurile oprite? Cine răspunde politici pentru dezastrul financiar de la CFR Călători?

Recunoașteți tiparul? Tot cu o posibilă intrare în incapacitate de plată se confruntă acum tot statul român, după ce Marcel Ciolacu a folosit banii publici ca să mituiască toate segmentele de electorat în speranța că va fi ales președinte. Nu i-a folosit la nimic, dar deficitul bugetar produs periclitează acum însăși funcționarea statului. Iar cazul CFR Călători demonstrează minciuna șefilor PSD, care susțin că deficitul bugetar a fost provocat de investiții, nu de cheltuielile pe credit. Păi dacă banii din deficit s-au dus la investiții, cum e posibil ca această mare companie de stat să fie aproape de faliment? E un nonsens.

Pentru șefii PSD e esențial controlul asupra instituțiilor statului și companiilor de stat. Aici își plasează pilele, copiii, soții, amantele și armata de partid. Și tot de aici extrag bani prin contracte corupte pentru firmele de partid. Exact definiția ”elitelor politice extractive” de care vorbea Mircea Miclea într-un interviu Inspiro la G4Media: lideri politici care secătuiesc bugetele publice.

De aceea șefii PSD s-au opus din răsputeri la soluția propusă de USR în timpul negocierilor pentru a aduce bani la buget: privatizarea unor pachete minoritare de acțiuni la companii de stat. Sorin Grindeanu și Marian Neacșu au luat foc pentru că privatizările le scad puterea și marja de manevră cu firmele pe care le parazitează de peste trei decenii. Privatizarea, fie și parțială, crește transparența într-o companie cu capital de stat. Le dă micilor acționari, dar și presei, acces la datele financiare, la licitații, la modul în care se fac numirile. Cum să accepte șefii PSD așa ceva? Cum mai truchează ei licitațiile? Cum mai ajunge nepotul premierului multimilionar cu bani de la stat?

PSD a blocat trei săptămâni crearea noii majorități parlamentare cu două condiții nerezonabile. Prima: să fie rotativă similară cu episodul catastrofal Ciucă – Ciolacu. Adică Ilie Bolojan să fie premier acum, să își asume măsurile impopulare și să însănătoșească bugetul, iar PSD să preia mandatul de premier când conturile publice vor fi din nou curate. Trebuie să ai un tupeu cosmic ca să susții așa ceva.

A doua condiție pusă de Grindeanu e ca viitorul premier – Ilie Bolojan sau altul – să nu aibă drept de veto față de miniștrii propuși de PSD. Vă imaginați cum ar arăta un guvern cu misiune reformistă din care să facă parte PSD-iști precum Marian Neacșu sau Mihai Tudose? Câtă credibilitate ar avea un executiv care cere măsuri de austeritate de la populație, dar are în componență un miniștru PSD care a provocat suspendarea a sute de milioane de euro din PNRR pentru că și-a pus în fruntea AMEPIP partenerii de afaceri și tatăl protejatei?

Actuala conducere a PSD a demonstrat în trei săptămâni că nu este un partener politic rezonabil. Cu această conducere, PSD nu este o soluție pentru asigurarea reformelor necesare. Taxa de solidaritate propusă de Sorin Grindeanu a fost respinsă categoric de mare parte a societății. ”Cum să fiu solidar cu Ciolacu și Grindeanu?” se întreabă oamenii, pe bună dreptate. Suntem în scenariul anticipat de Dan Tăpălagă încă de la victoria lui Nicușor Dan la prezidențiale: nu se poate face coaliție cu un PSD nereformat.

Partenerii României nu mai au prea multă răbdare. Nici Comisia Europeană, dar nici piețele care asigură finanțarea de care are nevoie statul ca să funcționeze. Iar investitorii stau cu banii blocați din cauza incertitudinii. Bruxelles-ul și-a pierdut orice încredere în guvern după promisiunile neonorate de Marcel Ciolacu în ultimii doi ani, ceea ce reduce marja de manevră. Pe scurt, resursa de timp se apropie de final.

E momentul ca președintele Nicușor Dan și cele trei partide care s-au dovedi constructive la negocieri – PNL, USR și UDMR- să caute o altă soluție. E una singură: o coaliție cu acea facțiune rezonabilă din PSD care poate sprijini acest guvern. Mulți parlamentarii și lideri locali PSD sunt și ei nemulțumiți de Grindeanu și Ciolacu și vor ca partidul să fie parte a soluției, nu a problemei. Cu cât președintele Dan întârzie o decizie, cu atât situația devine mai critică.