VIDEO&FOTO Protest al studenților din Timișoara față de austeritatea din educație / „Educația nu e o cheltuială, ci o investiție”

Studenții s-au adunat luni dimineața în fața Universității de Vest din Timișoara, de unde au plecat în marș, ignorând ploaia, spre Piața Unirii. După un scurt recital cu muzică revoluționară, a început manifestul intitulat „Mi-am pierdut biletul”, care a transformat centrul istoric al orașului într-o scenă a nemulțumirilor.

Tinerii au defilat cu un tren de carton, construit în stil dragon de paradă, simbolizând nemulțumirile generate de tăierile bugetare și lipsa de sprijin pentru viața universitară.

„Acest tren simbolizează faptul că ni s-au tăiat 90 la sută din gratuitățile la transport. Încercăm să recuperăm acest drept. Contează mult pentru noi. După tăierea burselor, ne permitem mult mai greu să mergem acasă. Vrem să recâștigăm ceea ce aveam înainte”, a spus unul dintre studenți.

„Un ajutor important pe care îl aveam prin transportul gratuit era că puteam participa la conferințe, având cheltuielile de drum acoperite. Acum, pentru orice conferință, orice eveniment, orice deplasare, trebuie să suportăm costurile. Iar acestea nu sunt la îndemâna tuturor studenților”, a adăugat un alt participant.

„Facultatea nu înseamnă doar drumul de acasă până la cursuri și înapoi. Include practică, tot felul de deplasări, care acum rămân neacoperite. Un student dintr-un mediu defavorizat nu are de unde să ia acești bani”, a completat un alt tânăr.

„Oameni de Hârtie” în Piața Libertății

Al doilea manifest, intitulat „Oameni de Hârtie”, a avut loc în Piața Libertății. Studenții s-au prezentat ca niște foi de hârtie fragile, dar care prind forță și formă într-un marș hotărât, strigând împotriva reducerii burselor, eliminării facilităților la transport și a altor nedreptăți acumulate în ultimii ani.

„Am ieșit să arătăm că suntem uniți, că rămânem împreună și luptăm pentru drepturile noastre. Din punctul meu de vedere, nici înainte lucrurile nu erau foarte bune, dar puteam trăi cât de cât decent. Acum, nici măcar acea minimă decență nu mai există”, a declarat un manifestant.

„Reprezentăm viitorul, iar această țară are nevoie de oameni competenți. Dar dacă statul nu este de partea noastră, nu vom putea reuși singuri. Nu mai vorbim de bursele sociale, care permiteau tinerilor să urmeze o facultate. Noi încercăm, sperăm să fim observați și ca rezultatele să apară. Speranța moare ultima”, a afirmat o tânără.

„Bursa nu este un lux, ci o nevoie a studenților. Majoritatea se bazau pe ea. Este important să ne cunoaștem drepturile și să le apărăm. Dacă nu noi, atunci cine?”, a spus un alt participant.

„Educația nu e o cheltuială, ci o investiție”

La eveniment au participat studenți din mai multe orașe ale țării. Reprezentanții OSUT și ANOSR au atras atenția că educația este tratată în continuare ca o „cheltuială” și nu ca o investiție, iar consecințele directe sunt amplificarea inegalităților și limitarea accesului la învățământ pentru mii de tineri.

„Am venit să ne apărăm drepturile, să arătăm că suntem mulți și că vocea noastră contează. Au existat discuții cu decidenții, avem și o analiză de aproape o sută de pagini care arată impactul asupra studenților și evoluția finanțării în ultimii zece ani pentru învățământul superior. Urmează o dezbatere la care i-am invitat pe premier și pe ministrul Educației. Încă așteptăm să accepte. Dacă nu investim în educație, nu știu în ce altceva am putea investi. Ne-am dori să se ajungă la 6% din PIB pentru educație, nu să se taie și mai mult din ceea ce oricum era insuficient”, a declarat Miruna Iancu, reprezentanta ANOSR, venită la protest de la București.

Protest în cadrul StudentFest

Evenimentele s-au desfășurat în cadrul StudentFest, festival organizat de Organizația Studenților din Universitatea de Vest din Timișoara, în parteneriat cu Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România. StudentFest rămâne unul dintre cele mai longevive festivaluri studențești din țară, iar în acest an mesajul său principal depășește zona culturală și se transformă într-un apel social, punând reflectorul pe situația dificilă a studenților.