G4Media.ro

VIDEO Cămășile Loredanei. Sau cum să devii un antreprenor de succes cu…

VIDEO Cămășile Loredanei. Sau cum să devii un antreprenor de succes cu 600 de lei, câteva pensule și puțină culoare

Loredana avea puțin peste 30 de ani și 600 de lei în buzunar cu care a cumpărat 2 cămăși, câteva pensule și ceva culoare. Astăzi are un brand cunoscut în rândul iubitorilor de accesorii vestimentare hand-made. FIOR este unul dintre start-up-urile de succes pe care tinerii din România au avut curaj să le pornească într-una dintre cele mai complicate și grele perioade din ultimele decenii: pandemia COVID-19.

La începutul anului 2020, Loredana Munteanu se întorcea în București după ce, timp de jumătate de an, studiase în Barcelona despre Istoria Artei. Ajunsese acolo cu o bursă și urma să înceapă un proiect derulat cu o casă de licitații din București, să facă o serie de tururi (grădini și poezie – poetree) și să înceapă un proiect de 9 luni cu Serviciul de Transport București (26 de vehicule urmau să găzduiască poezie românească). Nimic din asta nu s-a mai întâmplat.

Loredana, la fel ca toți ceilalți, a ajuns prizonieră în propria casă, de unde mai putea ieși doar pentru urgențe. Nu i-a fost greu însă pentru că este obișnuită să stea singură și se simte confortabil cu ea. A citit, s-a uitat la filme, s-a rugat, a gătit și a făcut niște loc și pentru sport.
A fost atentă ca ONG-ul pe care îl conduce, Arta nu mușcă, să aibă cât mai puțin de suferit din cauza lockdown-ului:

  • ”Am crescut doar cu sora mea de la 14 ani, apoi singură de la 19 ani și de-a lungul vieții am dezvoltat o înclinare către momente, timp petrecut doar cu mine însămi, de autocunoaștere, de conștientizare, de a fi prezentă, de a fi bine doar cu mine. În perioada de lockdown, am făcut ceea ce făceam oricum în mod curent: citit, filme, scris, meditație, rugăciune, sport, gătit. Nimic ieșit din comun. Dar pentru că toate proiectele ce urmau să fie dezvoltate prin ONG-ul Arta nu mușcă au fost anulate, stopate, această situație s-a resfrâns personal, într-un sentiment de neputință, de frustrare. Vedeam cum alții se reinventează, iar eu nu aveam nicio idee, parcă nu se lega nimic. Ce-i drept, nici nu îmi place să epatez sau să fac lucruri de dragul de a avea o ocupație. Simțeam că o să se lege lucrurile în ritmul lor. Eu țin un jurnal de vise, unde îmi notez îndată cum mă trezesc ce am visat (aspecte cheie, emoția), iar la finele lunii recitesc și mirarea mi-a fost că se repeta ideea de pictură sub o formă sau alta. M-am dedicat proiectului cu FIOR și apoi s-au legat alte 2 producții culturale video pentru ONG”, a povestit Loredana Munteanu pentru ENTR.

Tânăra spune că a început FIOR din pasiune și doar norocul a făcut ca ea să devină un business. Îi e drag să picteze cămăși despre care știe că apoi vor bucura și îmbrăca trupuri necunoscute:

  • ”Fior s-a transformat treptat într-un business… e minunat ca ceea ce faci cu mult drag și în ritmul tău să devină ulterior și o sursă de venit semnificativă. Ideea a apărut în mintea mea la începutul verii 2020 și a fost pur și simplu extensia a ceea ce sunt. Pentru mine, e o stare. atunci când pictez, sunt acolo și peste tot cumva, nu mai am nevoie de nimic (…) Pictam mai serios de 2 luni deja, până când 2 prieteni m-au încurajat și au insistat să-mi adun toate ideile într-un proiect, să găsesc un nume reprezentativ și să creez un cont IG dedicat. Acest lucru avea să mă organizeze și să mă responsabilizeze. Doream un cuvânt simplu, senzual, dar care simultan să transmită și forță (…) În notițele telefonului meu, unde am toate lucrurile de care sunt pasionată bine structurate, ei bine, aveam o pagină și cuvintelor preferate din limba română. Unul dintre ele era fior și am știut instant”, spune tânăra.

Loredana Munteanu a început să picteze cămăși pentru că era fascinată de cum poți personaliza articolele vestimentare cu o simplă tușă. Nebunia a început în primul moment de relaxare după un lockdown dur și lung. A ajuns la mare, și-a dat seama cât i-a lipsit, așa că a cumpărat o cămașă albă pe care și-a lăsat tot dorul ascuns în elemente marine. Cămașa a făcut ”valuri”:

  • ”De când am venit la studii, în București, la 19 ani, am rămas impactată vizual de clădiri, de haine, design, blogguri internaționale, și astfel am dezvoltat o pasiune pentru haine, pentru ideea de stil personal. După ce achiziționam un item, urma personalizarea, în funcție de ce mă inspira. Fie tăiam, coseam, schimbam nasturii, aplicam diverse accesorii, pictam, etc. (…) Tocmai se ridicau restricțiile după lockdown și nu mă gândeam decât să merg la mare, să-mi înfing tălpile în nisip, să citesc pe șezlong și să mă bucur de momentele de pe plajă. Și astfel, mi-am zis că aș vrea să cumpăr o cămașă alba masculină pe care să pictez cu multe elemente marine de care îmi era dor. Cămașa a făcut ”valuri” și primele comenzi au apărut dintr-o joacă, dintr-un compliment. Eu nefăcând o astfel de intervenție pentru altcineva, dar am dat curs și apoi au început să se lege lucrurile fără să mă gândesc o clipă că aș putea să maximizez din această pasiune o oportunitate de business”, povestește tânăra.

Loredana nu a avut nevoie de mulți bani. Cu 600 de lei și-a cumpărat pensule, culori și 2 cămăși. Timpul, energia și frenezia au fost din partea casei. Momentan lucrează singură, preia comenzi, poartă discuții cu clienții, pictează, împachetează și livrează.
Ziua ei e simplă și plină de timp cu ea, gândurile și culorile. Spune că nu simte că lucrează și niciodată nu pictează când e tristă sau indispusă:

  • ”Postez pe Instagram, apoi pe FB, verific mesajele și agenda de lucru pe ziua respectivă, citesc, pregătesc spațiul de lucru, adaug muzică, un podcast sau teatru radiofonic și apoi încep să pictez, să calc, să fotografiez, iau pauză, merg la o plimbare, pictez iar, comunic cu clienții. Nu simt că lucrez, poate sună ciudat, dar am modelat tot procesul după mine, în final, dacă eu mă simt foarte bine, produsul finit va fi pe măsură. Dacă am o zi proastă, nu pictez și prefer să amân cu o zi livrarea”, explică Loredana.

Tânăra spune că cel mai important, pentru ea, e să îi placă produsul final și să anticipeze reacția clienților. E fericită atunci când primește feedback poze cu clienții îmbrăcați în cămășile ei, din vacanțe sau de la muncă:

  • ”Cel mai mult mă interesează că produl final să îmi place mie și să il impachetez cu emoție, anticipând poate reacția clientului. Mulți dintre ei, revin cu feedback, îmi trimit poze din vacanțe sau din locuri unde au ales să poarte cămașa Fior și mă bucură tare mult. Clienții sunt oameni deosebiți, care știu să aprecieze personalizarea și să iasă din tiparul unei cămăși pentru birou”, spune tânăra.

Loredana Munteanu nu se gândește la transformarea FIOR într-un business foarte mare și recunoaște că este un antreprenor atipic, care preferă să aștepte să crească natural, asemenea oricărui proiect nișat și discret. Ar vrea un atelier și să stea la povești cu clienții. Nu vrea, însă, să-și facă planuri pe termen lung. Pandemia a lecuit-o:

  • ”Momentan, îmi place cum arată și cum se comport business-ul, crește natural, nimic forțat. Are personalitate, e discret și nișat. Timpul pare să aibă răbdare. Mi-ar plăcea pe viitor să deschid un atelier, unde oamenii pot veni să vadă tot procesul, să cumpere cămăși cu concepte ready to wear sau să stăm la o poveste. Evit să fac planuri pe termen lung, știu , poate nu e cea mai bună strategie de business, dar această pandemie ne-a dovedit că, uneori cel mai bun plan, e să ai niciunul și mai multă încredere în produsul tău (…) Propriul capital, momentan. Desigur, sunt deschisă, dar nu mi-am făcut niciun plan. Sunt o antreprenoare atipică, am încredere în instinctul meu și vreau să adaptez totul din mers. Asta mă face să fiu mai ancorată în prezent și actuală”, mai spune Loredana.

Tânăra spune că nu avea experiență când a început să picteze cămăși, dar intuia cum ar putea să facă diferența. Astăzi, FIOR este diferit de alte proiecte similare prin simplitatea și, totodată, versatilitatea lui, cămașa: fresh, sexy, oriunde și oricând:

  • ”Am aruncat un ochi pe alte proiecte cu o direcție relativ similară și e o tendință de a picta orice pe orice item vestimentar. Eu am ales să aleg un singur item, care se regăsește în garderoba oricui și e probabil cel mai simplu, sexy și versatile item: cămașa. Și, de asemenea, mi-am dorit să aduc un aer fresh în ceea ce privește modul de purtare a cămășii, nu doar în zona de business, ci pe plajă, la o cină, în parc. Ideea e să se simtă bine, iar cămașa să spună o poveste despre ei înșiși”, a povestit Loredana Munteanu, reprezentanta ONG-ului Arta nu mușcă și fondatoarea start-up-ului FIOR.

sursa foto: Loredana Munteanu/ Arhivă personală 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

12 comentarii

  1. Doamne fereste!

  2. Poate gresesc, poate nu… articolul e reclama, cred ca ar fi trebuit un P in fata…

    • Si, trebuie sa adaug, duduia are 33 de ani si e in bussines cu un ONG de aproape 10 ani, a avut diverse proiecte cu bani publici (concertele de la metrou, tramvaiele poeziei etc.) si nu poate sa vina g4media si sa-mi spuna cum, biata de ea, saraca lipita, a plecat de la 0 cu o afacere si uite ce a facut. Ma intreb daca nu cumva s-a inchis robinetul de bani publici si are nevoie si ea de reclama…
      PS: Nu sunt atat de rau de obicei, dar imi place corectitudinea!

    • PPS: Inca ceva, cine a trimis-o la Barcelona pe bani publici (am indoieli ca o institutie privata a platit pentru asta) sa studieze istoria artelor la 32 de ani?

    • Corecte observatiile.

  3. Superbe camasile!
    Intregul proces e minunat, Loredana iti „citeste” in suflet si iti reda acel reminder/povestioara/ dorinta pe camasa. 🙂

  4. Bună seara,

    Mulțumesc pentru comentarii și mă bucur că sunteți la curent cu activitatea mea.
    Articolul face parte dintr-o serie de materiale cu antreprenori care au început o afacere în timpul pandemiei, iar aceasta e povestea mea cu brandul FIOR, creat de la zero. (se pare că sunt înțelesuri diferite)

    Ong-ul Arta nu mușcă este un alt proiect, altă direcție. Într-adevăr, am câștigat la AFCN (unde multe ong-uri încearcă să acceseze fonduri necesare, de 2 ori pe an) și sunt tare mândră că astfel am reușit să organizez 2 inițiative (Festivalul de muzică clasică la metrou sau Tramvaiul Poeziei). Mă scuzați de reclamă.
    Referitor la Barcelona, o experiență minunată de altfel, am câștigat o bursă Erasmus în cadrul Universității de Artă, București/masterat, unde pentru un semestru am dorit să apronfundez studiile în istoria artei.

    Se pare că, uneori, arta mușcă pe unii 🙂 gânduri bune!

    • Loredana, putea sa fie mult mai rău în secțiunea de comentarii, ai scăpat ieftin 🙁 Welcome to Romania!

    • @Loredana – Dar sa stii ca nu e rautacios comentariul meu ci doar din alta perspectiva. In rest, ce sa zic, succes pe mai departe.

  5. „Aia” de au comentat primii, niste frustrati, suflete pierdute, mancate de invidie.
    Loredana mult succes, imi place ideea ta si nu te lasa afectata de toti ratatii .

    • @Vlad Ghenea – Asa e, poate am fost rau, dar nu invidia m-a manat ci corectitudinea. Daca citesti bine ce-am scris, ai sa vezi ca m-am referit la contextul scos in fata de publicatie (g4media). Pe de alta parte, atat de putini tineri talentati cu adevarat au acces la resurse (de orice fel) incat, da, poti sa-ti pui intrebari „intrebatoare”, nu-i asa?
      PS: Nu-i obligatoriu sa fii ratat daca privesti din alt punct de vedere. Plus de asta, in Romania succesul e „foarte” relativ [sic!].

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.