Teroare în fabricile de modă: Sindicaliști concediați și amenințați în Bangladesh

În 2023 și 2024, zeci de mii de lucrători din fabricile de îmbrăcăminte din Bangladesh au ieșit în stradă cerând plata restanțelor, salariu de subzistență, indemnizații de masă, sporuri pentru muncă de noapte și reglementări mai blânde pentru angajatele însărcinate. Deși manifestațiile au fost pașnice și susținute de convențiile Organizației Internaționale a Muncii (ILO) în vigoare din 1972, autoritățile au reprimat adesea protestele prin violență, intimidare și arestări, relatează Fashion United.

În ultimul deceniu, peste 1.000 de sindicate au fost înființate în Bangladesh, reacție directă la tragedia de la fabrica Rana Plaza. Cu toate acestea, angajații care încearcă să se organizeze se confruntă frecvent cu lipsa de putere reală în fața angajatorilor și autorităților.

Fenomenul de „union busting”, suprimarea sindicatului, afectează afaceri neliberalizate precum cele din Bangladesh, Myanmar, Cambodgia. Metodele includ violența, concedierea sau arestarea liderilor sindicali, izolarea socială („separation”) și transferurile forțate din cadrul fabricii, pentru a slăbi unitatea și eficiența sindicală.

În Sri Lanka, o angajată a fost forțată să se retragă din sindicat sub presiune și amenințări; în Cambodgia, liderul sindical Soy Sros a fost arestat după ce a vorbit online despre concedieri, inclusiv ale unei angajate însărcinate. Printre mărcile relevante e Michael Kors, ale căror produse se fabrică în unitatea respectivă.

Au apărut „sindicate galbene”, controlate de management, care cooptează personalul sindicalizat prin avantaje, salarii, promovări pentru a bloca sindicalizarea independentă. Exemplu: la fabrica Dekko Designs din Bangladesh, un sindicat aliat guvernului s-a înființat rapid, în timp ce o inițiativă sindicală independentă a fost desființată.

Managementul prezintă deseori comisii de angajați drept alternative la sindicate, deși aceste structuri nu au atribuții reale de negociere colectivă. Conform Convențiilor ILO nr. 87 și 98, doar organizațiile sindicale înregistrate pot revendica drepturi colective, iar intervențiile angajatorilor sunt ilegale.

Organizații precum Clean Clothes Campaign și Human Rights Watch monitorizează abuzurile și solicită acțiuni prin platforme globale. Au existat și victorii locale: sindicatul turcesc BİRTEK-SEN a obligat fabrica Baykan Denim să plătească despăgubiri angajaților, iar sindicatul Sloga din Serbia a obținut plata orelor suplimentare pentru angajații valoroși. Campania PayYourWorkers a adunat 40 de milioane USD pentru salarii și compensații.

Expertul Christie Miedema subliniază că brandurile occidentale pot susține dreptul la sindicalizare prin sprijin public, audituri și dialog direct. Legislația europeană, precum CSDDD, le oferă muncitorilor posibilitatea de a da în judecată companii străine responsabile de abuzuri. Chiar și o lege incompletă ca aceasta, în Belgia poate fi un instrument de negociere cu angajatorii din țări precum Bangladesh.