The Telegraph: Sudan e genocidul real de care Vestului nu-i pasă / Empatia selectivă etalată de tabăra pro-Palestina deservește o agendă cinică

Analiză The Telegraph, citată de Rador Radio România:

Așa arată un genocid. Orașul e împrejmuit de un mal de pământ, prinzând în interiorul lui ca într-o capcană peste 250.000 de oameni. Femei, copii, bătrâni. La finalul asediului bârâitul înfundat al bombardierelor prevestea o rundă necontenită de bombardament mai înainte ca trupele să se năpustească prin fum, adulmecând sânge.

„Am fost martori la masacrarea multor rude ale noastre”, le-a spus reporterilor un bărbat care izbutise să fugă din infern. „I-au strâns pe toți într-un loc și i-au omorât. Acum nu știm ce s-a întâmplat cu cei care încă mai trăiau.”

În vreme ce responsabilul ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, avertiza neputincios cu privire la „încălcări și atrocități motivate etnic”, pe rețele sociale circulau deja filmări macabre.

Sunt scene cu execuții sumare, cu civili forțați să se așeze pe pământ, după care sunt secerați de gloanțe de la mică distanță. Zeci de cadavre răspândite printre vehicule complet carbonizate.

Și șeful Organizației Mondiale a Sănătății a denunțat atacarea unicului spital care mai funcționează, parțial. „Conform știrilor, o asistentă a fost ucisă și alte trei cadre medicale au fost rănite”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus. La rândul său, sindicatul presei și-a exprimat „îngrijorarea profundă pentru siguranța jurnaliștilor”.

Bilanțul morților din cauza luptelor a urcat la cel puțin 150.000, după cele mai prudente estimări, iar unele publicații afirmă că se estimează că sute de mii de copii ar fi murit de foame. SUA au catalogat în mod formal conflictul drept genocid încă din ianuarie.

Această baie de sânge nici nu se poate măcar compara ca amploare cu cea din Fâșia Gaza, intrând într-un contrast izbitor cu ea și din perspectiva intenției. În Sudan nu există coridoare umanitare. Nu aruncă nimeni manifeste din avion pentru a-i avertiza pe nevinovați să evacueze zona înainte de bombardament. În Sudan nu există nici măcar intenția de a te preface că faci distincția între civili și combatanți. Mai mult, chiar și cele mai superficiale ocheade aruncate spre munca oricum deficitară a ONU ne dezvăluie că în Gaza conflictul a fost un război. Și atunci, unde este indignarea acum?

Miercuri a avut loc într-adevăr un protest în centrul Londrei împotriva acestui genocid, însă indignarea morală afișată acolo pălește în comparație cu cea iscată de tentativa Israelului de a lichida Hamasul în Gaza.

Nimeni nu poate fi atât de naiv încât să se aștepte ca gloata „Palestina liberă” să se năpustească pe străzi cu pancarte cerând încetarea genocidului din Al-Fashir, capitala provinciei sudaneze Darfurul de Nord. Nimeni nu și-a imaginat că va auzi scandări de „Moarte, moarte RSF-ului!” [aluzie la scandările de „Moarte, moarte IDF-ului”, armata israeliană; RSF e forța paramilitară, animată de o ideologie a supremației arabe, care comite genocidul în cauză – n.trad.]. Am aflat de acum că empatia selectivă etalată de tabăra cu Gaza deservește o agendă cinică.

Adevărul e totuși că, dacă chiar ar trebui să dorim moartea cuiva, atunci Forțele de Reacție Rapidă (RSF) ar fi cu siguranță un bun candidat. Acest copil din flori al mult temutelor miliții Janjaweed are binemeritata reputație de a fi comis cele mai depravate crime de război – inclusiv violuri și masacre etnice.

Rolul jucat de Emiratele Arabe Unite

Fostul lider conservator Sir Iain Duncan Smith a evidențiat pe bună dreptate sprijinul acordat RSF de Emiratele Arabe Unite (EAU): „ele au fost implicate în acest conflict caracterizat de o barbarie autentică și de un bilanț incredibil al morților civili”. Și totuși, cel puțin până acum, nu a existat nici un protest de masă al progresiștilor acuzând ambasada EAU din Londra de sprijinirea acestui genocid.

O societate care n-ar fi fost saturată cu propagandă israelo-fobă cu siguranță ar fi dat dovadă de incomparabil mai multă preocupare. În definitiv, Darfur a mai suferit deja un genocid autentic, la începutul anilor ’90, soldat cu până la 300.000 de morți. Este comemorat și oficial, de Ziua Memoriei Holocaustului. Cam aici se oprește „Niciodată din nou”.

Într-o scenetă satirică usturătoare realizată recent de grupul umoristic israelian Eretz Nehederet, o actriță o joacă pe Greta Thunberg aflată la bordul flotei ei și primind vestea încheierii armistițiului în Gaza. „Cum de îndrăznesc!”, pufnește ea. „Și acum eu ce fac cu barca asta? Mă apuc de pescuit?”

Când un tovarăș [în sensul de comunist – n.trad.] îi propune să protesteze în schimb contra masacrării creștinilor din Nigeria, Thunberg se entuziasmează… numai până când descoperă că Israelul n-are nici o legătură cu măcelul. Respinge și ideea de se întoarce la activismul ecologist: „Încălzire globală? Păi ce, mai avem 12 ani?”

E corectă zicala: dacă nu-i evreul implicat, nu merită publicat [„no Jews, no news” în original – n.trad.]. Dintr-o anumită perspectivă, ține și de natura umană să fii preocupat de conflicte cu care simți că ai o legătură.

N-o fi tocmai nobil, dar așa a fost dintotdeauna. Remarcabilul corespondent extern Edward Behr publica încă în 1975 o carte cu un titlu genial: „E careva aici care a fost violată și vorbește engleza?” [„Anyone Here Been Raped And Speaks English?”]. Așa funcționează presa, în mare măsură fiindcă așa funcționează omul.

Dar natura umană e insuficientă pentru a explica surescitarea plină de ură în chestiunea Gazei, care continuă să facă valuri și acum, în pofida încetării focului. După doi ani în care conflictul a fost subiect principal al întregii prese, în mare parte de o părtinire vecină cu ridicolul, mulți oameni de rând suferă de o epuizare a compasiunii. Am ajuns la punctul în care un fals genocid ne-a înăbușit compasiunea pentru cel autentic.

Între timp, activiștii continuă să mărșăluiască împotriva războiului care s-a încheiat și a genocidului care n-a existat vreodată. Care le e scopul real? Uitați de Sudan. Uitați și de Israel. Pentru a afla, întrebați-i ce cred despre Regatul Unit, ce cred despre Occident, încheie The Telegraph.