Pene de curent de 20 de ore și străzi pline de gunoaie: viața sub „economia de război” a Cubei

Mirosul de gunoi sub soarele caraibian e copleșitor. Într-un cartier din Havana, departe de zonele turistice, deșeurile s-au acumulat într-atât încât o stradă întreagă a fost blocată traficului. Nu e vorba de o grevă, ci de faptul că mașinile de salubritate trec rar. Este doar una dintre fețele crizei profunde prin care trece Cuba: pene de curent interminabile, lipsă de apă, inflație și o economie aflată în recesiune, conform CNN.

Guvernul cubanez recunoaște situația și vorbește de la sfârșitul lui 2023 despre o „economie de război”. Economia s-a contractat cu 1,1% în 2024, iar Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe (ECLAC) estimează o scădere și mai mare în 2025, de 1,5%. Inflația, deși în scădere, rămâne cu două cifre.

„Suntem într-o recesiune complicată. În localități cu pene de curent de până la 20 de ore, sectorul productiv nu are cum să funcționeze”, spune economistul Everleny Pérez Villanueva.

Compania de electricitate anunță zilnic pe rețele sociale deficitul dintre cerere și ofertă. Peste 40% din țară rămâne simultan fără curent, oamenii fiind obligați să-și schimbe rutina după programele oficiale de întreruperi.

„Trebuie să fiu mereu conectat, altfel pierd clienți”, explică Lázaro Hernández, fotograf care lucrează cu turiști. Pentru alți cubanezi, precum ghidul Jorge Pérez, realitatea e amară: „Pentru turiști e o experiență exotică, pentru noi e o suferință zilnică.”

Problemele nu vin doar din lipsa investițiilor și întreținerii. Reducerea livrărilor de petrol din Venezuela, de la 96.000 de barili pe zi în 2011 la sub o treime astăzi, a agravat criza.

Aproximativ un milion de cubanezi nu au zilnic acces la apă potabilă. „Nu putem pompa apa din cauza deficitului energetic”, a admis în iulie președintele Institutului Național de Resurse Hidraulice.

Nici internetul nu scapă. După depășirea celor șase gigabytes din planurile subvenționate, tarifele explodează: trei gigabytes suplimentari costă echivalentul a 140 de dolari la curs oficial sau 8,50 dolari la piața neagră. Studenții au protestat, dar majorările au rămas.

Cuba a primit între ianuarie și iulie doar 1,58 milioane de vizitatori, cu 17% mai puțini decât în 2024. Hotelurile au avut un grad de ocupare de 24%, „un rezultat foarte slab”, a recunoscut ministrul economiei.

În paralel, sectorul zahărului, odinioară motorul economiei a înregistrat cea mai proastă recoltă din ultimul secol: sub 150.000 de tone, mai puțin de jumătate față de anul precedent. „Nici turism, nici zahăr, locomotiva economiei pur și simplu nu mai există”, rezumă Pérez.

Rațiile subvenționate de orez, ulei, lapte și carne au scăzut semnificativ. „Au trecut opt luni de când cartierul meu nu a mai primit pui la rație”, spune economistul Pérez. Pensionarii au primit majorări, dar în condițiile în care majoritatea produselor se vând la cursul paralel de 400 de pesos pe dolar, creșterile nu acoperă lipsurile.

Economiștii compară situația cu anii ’90, după căderea URSS. Doar că, spun ei, acum e mai grav: atunci au existat reforme și investiții, acum predomină blocajul. „Între 1990 și 2024, PIB-ul Cubei a crescut în medie cu doar 1,1% pe an”, subliniază profesorul Mauricio De Miranda.

Președintele Miguel Díaz-Canel recunoaște că penele de curent sunt cel mai mare obstacol pentru economie și viața de zi cu zi. Deși regimul continuă să dea vina pe embargoul american și pe pandemie, tot mai mulți economiști atrag atenția că problemele interne și modelul centralizat paralizează țara.

Între timp, exodul continuă, populația Cubei scăzând sub 10 milioane pentru prima dată în ultimele decenii.