Misiunea imposibilă a noului prim ministru al Franței, Sebastien Lecornu, confruntat cu un parlament divizat, o situația financiară dezastruoasă și o opinie publică furioasă

Numit marți seara de președintele Emmanuel Macron, noul premier și-a început consultările în vederea formării noului cabinet. Mai întâi s-a întâlnit cu partidele din “Blocul Central” – confederația centristă pro-prezidențială – și Republicanii (LR, centru dreapta), formațiunile care fac parte din coaliția minoritară de guvernare. Apoi, premierul s-a întâlnit cu președinții celor două camere ale parlamentului – Yael Braun-Pivet (Blocul Central, Adunarea Națională) și Gerard Larcher (LR, Senat).

Acestea au fost întâlnirile mai ușoare, cu partidele care susțin, mai solid sau mai șovăielnic, guvernul. Din opoziție, premierul s-a întâlnit deocamdată cu Fabien Roussel, liderul Partidului Comunist (PCF), acum o umbră a unuia din cele mai puternice partide din Europa Occidentală.

Lecornu, care provine din LR și în 2017 a sărit în barca lui Macron și de atunci a făcut parte în mod continuu din toate guvernele, ultimul post fiind cel al forțelor armate. Noul premier este un om de dreapta, dar știe că singura șansă de supraviețuire este găsirea de sprijin în zona de centru stânga, mai precis din partea Partidului Socialist.

Aritmetica parlamentară a arătat acest lucru: guvernele de după alegerile legislative anticipate din 2024 nu pot conta decât pe sprijinul a 220 de deputați din 577 în Adunarea Națională (majoritate absolută 289) și deja două guverne au fost doborâte: cel condus de Michel Barnier în decembrie 2024 și cel condus de Francois Bayrou pe 8 septembrie 2025.

În condițiile în care partidul Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) și aliații cu 138 de deputați cer dizolvarea imediată a Aduunării Naționale și convocarea unui scrutin parlamentar anticipat (al treilea în mai puțin de patru ani), iar partidul Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală/extremă) cu 71 de deputați a anunțat că va depune imediat o moțiune de cenzură împotriva lui Lecornu și cere demisia imediată a președintelui Macron, premierului Lecornu îi rămâne doar opțiunea de colaborare cu PS (66 de deputați), Ecologiștii (38) și PCF (17).

Mai ușor de zis decât de făcut, pentru că cele trei partide, intrate în parlament într-o alianță cu LFI numită Noul Front Popular (NFP), care între timp s-a destrămat, au mai multe linii roșii, între care anularea reformei pensiilor care majora vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani și renunțarea la reducerile drastice de cheltuieli publice. Iar în cazul unor concesii prea mari făcute stângii, Lecornu riscă să piardă sprijinul LR la dreapta.

Guvernul Bayrou a căzut atunci când fostul premier a cerut un vot de încredere asupra politicii sale bugetare, care preconiza reduceri de 44 de miliarde de euro, în condițiile unui deficit bugetar care depășește 6% din Produsul Intern Brut și o datorie publică de 110% din PIB. Iar proiectul de buget rămâne prioritatea noului premier, în condițiile în care raportul de forțe din parlament rămâne neschimbat.

În plus, prima reacție a opiniei publice nu este favorabilă: sondajul Odoxa – Backbone publicat de Le Figaro relevă că 69% dintre francezi consideră că numirea lui Lecornu nu corespunde așteptărilor lor și 56% au o părere proastă despre el. Cu 29% încredere la numire, față de 45% pentru Barnier și 36% pentru Bayrou, Lecornu este cel mai impopular prim ministru la numire din istoria celei de-a Cincea Republici înființate în 1958 de Charles de Gaulle.

Lecornu este totodată al șaptelea prim ministru al lui Macron din 2017, dar mai important al cincilea din 2022 de la realegerea acestuia în funcția de președinte. S-ar putea ca până la urmă președintele Macron, care mai are un an și jumătate în funcție și a respins ideea unei demisii, să fie obligat să convoace un nou scrutin legislativ anticipat, ale cărui rezultate riscă să le repete pe cele din 2022 și 2024 sau chiar să aducă RN la putere.