De la „Rusia te va distruge” la „Ucraina în forma ei originală”, de pe o zi pe alta: De ce se tot sucește Donald Trump pentru „pacea de 24 de ore” pe care o promite de 10 luni

După ce Kievul a refuzat înțelegerea în forma sa inițială, Donald Trump l-a numit pe Volodimir Zelenski “dictator”. Câteva zile mai târziu, după noi negocieri și intervenții publice din partea celor mai importanți lideri europeni, care i-au luat apărarea președintelui ucrainean, Trump declara în fața presei că “nu crede” că l-a numit dictator pe Zelenski.

Notabil este și că, pe parcursul întregii luni, Trump a refuzat să-l critice la fel de dur și pe președintele rus Vladimir Putin. În orice caz, Zelenski a mers la Casa Albă la finalul lunii februarie pentru a semna o înțelegere renegociată, pentru un fond de investiții comun deținut de Washington și Kiev și cu speranța de a obține garanții de securitate pentru viitor.

A fost, în schimb, acuzat că “se joacă cu Al Treilea Război Mondial” și că “nu este pregătit pentru pace” în cadrul unui incident diplomatic fără precedent în Biroul Oval al Casei Albe, de unde a plecat fără a semna acordul.

În urma incidentului, Statele Unite au oprit sprijinul militar și schimbul de informații cu Ucraina, dar doar pentru două săptămâni. Kievul a reușit să renegocieze reluarea ajutorului în martie, la o conferință în Arabia Saudită, dar ofensiva ucraineană în regiunea rusească Kursk și-a pierdut tot elanul în acel timp, iar Rusia a reușit să recaptureze mare parte din teritoriul pe care îl pierduse. Experții în domeniu afirmau la acea vreme că lipsa susținerii SUA a fost un factor important în această situație.

Conversațiile “productive” și “învălmășeala” de la Casa Albă

Următoarele câteva luni au fost marcate de două eforturi semnificative: în timp ce Ucraina depunea eforturi pentru a mulțumi Statele Unite, Casa Albă a se concentra pe intermedierea de înțelegeri între Ucraina și Rusia – armistiții parțiale pe mare sau în ceea ce privește infrastructura energetică, de exemplu, dar pe care Rusia le-a încălcat la scurt timp după ce și-a dat acordul sau pentru care a emis pretenții noi înainte de a le pune în aplicare,

Aceste încălcări și schimbări de la o zi la alta au avut loc deși Washingtonul și Moscova au declarat în repetate rânduri că negocierile și “discuțiile productive” duc la progrese semnificative.

La finalul lui aprilie, după ce aceste negocieri nu au dus la schimbări semnificative pe front, administrația Trump a avertizat că ar putea renunța “în câteva zile” la încercările de a negocia un acord de pace, dacă nu se înregistrează progres semnificativ. O săptămână mai târziu, Donald Trump propunea un nou plan de pace, care presupunea recunoaștere anexării ilegale a Crimeei de către Rusia, pe care Ucraina l-a refuzat.

În mai, însă, președintele american a început să-l critice și pe Vladimir Putin – cei doi au avut o conversație telefonică care nu a adus concesii semnificative din partea Moscovei, iar UE și Marea Britanie au anunțat noi sancțiuni dure împotriva Kremlinului fără sprijinul SUA.

La finalul lunii, după ce Rusia a lansat o serie de atacuri devastatoare împotriva orașelor ucrainene, președintele american l-a numit “nebun” pe omologul său rus și a declarat că ia din nou în considerare sancțiuni mai dure împotriva Rusiei.

Chiar și după aceste declarații dure împotriva Rusiei, însă, au urmat mai multe acțiuni ce păreau mai degrabă ostile Ucrainei, iar în presa americană s-au scurs informații care prezentau o adevărată “învălmășeală” și lipsă de comunicare internă în ceea ce privește Ucraina.

Cel mai semnificativ episod a avut loc în iulie, când Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a oprit o livrare de armament pentru Ucraina, din cauza a ceea ce oficialii au declarat a fi îngrijorări legate de stocurile scăzute. Cu toate acestea, o analiză efectuată de ofițeri militari superiori a constatat că ajutorul nu ar pune în pericol, de fapt, stocurile de muniție ale armatei americane.

Întrebat de acest ordin controversat, Donald Trump a declarat inițial că nu știe cine a luat hotărârea de a opri livrarea de armament. Câteva zile mai târziu, a zis că dacă o decizie atât de importantă ar fi luată de cineva din administrația lui, “ar fi primul care ar ști”, însă nu a oferit alte explicații.

În acest context, surse anonime din cadrul administrației au declarat pentru CNN că Pentagonul a luat hotărârea fără a-l înștiința pe președinte, iar jurnaliștii Associated Press au citat alte surse anonime care au afirmat că Trump și-a exprimat, în privat, frustrarea pentru această lipsă de comunicare.

Conferințe istorice și schimbarea temporară a macazului

Momentul de maximă tensiune după scandalul din februarie a fost la mijlocul lui august: Trump s-a întâlnit personal cu Putin în Alaska, în cadrul unui summit istoric în care cei doi au discutat chiar un posibil schimb de teritorii între Ucraina și Rusia pentru a încheia războiul, dar mulți experți și o mare parte a presei și societății americane au văzut acest eveniment mai degrabă ca pe o umilință istorică.

Președintele Zelenski a ajuns la Casa Albă la câteva zile după întâlnirea lui Trump și Putin, de data aceasta la costum, după ce a fost criticat pentru că nu purtase costum la întâlnirea din februarie, și însoțit de unii dintre cei mai importanți lideri europeni.

Una peste alta, întâlnirea președintelui ucrainean cu Donald Trump pare să fi fost mai productivă decât cea a lui Putin. Zelenski a declarat în urma întâlnirii că a avut “cea mai bună conversație” purtată până acum cu președintele american, iar schimbarea de atitudine de după întâlnire a fost un adevărat șoc.

În septembrie, Trump a numit Rusa “agresor” pentru prima oară în războiul cu Ucraina, și-a reiterat cererile pentru sancțiuni dure împotriva Kremlinului și a afirmat că Ucraina „este în măsură să lupte și să câștige întreaga Ucraină în forma sa inițială”, după luni de zile în care a insistat că ar putea fi nevoie de concesii teritoriale din partea Kievului pentru a pune capăt războiului.

Este important de amintit că schimbarea aproape peste noapte nu a avut loc doar la nivel de retorică: dincolo de faptul că Washingtonul și Kievul au început să discute posibilitatea ca Ucraina să primească rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune, la începutul lui octombrie a fost confirmat faptul că Statele Unite ajutau deja Ucraina de luni de zile să atace ținte importante din interiorul granițelor rusești.

Informațiile furnizate de serviciile secrete americane Kievului au permis atacuri asupra unor importante active energetice rusești, inclusiv rafinării de petrol situate mult în spatele liniei frontului, potrivit mai multor oficiali ucraineni și americani familiarizați cu campania, scrie Financial Times.

După o perioadă surprinzător de lungă în care relațiile SUA – Ucraina păreau să devină din ce în ce mai bune, lucrurile s-au schimbat, din nou, la mijlocul lunii octombrie: cu o zi înainte ca Volodimir Zelenski să ajungă din nou la Casa Albă, Vladimir Putin l-a sunat pe Donald Trump. Detaliile exacte ale apelului nu sunt cunoscute publicului, dar Trump a anunțat după apel că urmează să se întâlnească cu președintele rus la Budapesta.

După această veste venită de nicăieri, Zelenski nu a reușit să obțină rachetele Tomahawk în urma întâlnirii sale cu Trump, iar președintele american a revenit la retorica sa concentrată pe semnarea cât mai rapidă a unui acord de pace, pentru că “s-a vărsat prea mult sânge”.

Presa internațională a relatat apoi, pe surse, că întâlnirea dintre Trump și Zelenski a fost, de fapt, la fel de tensionată precum cea din februarie. Financial Times a scris că Trump l-a îndemnat pe Zelenski să accepte condițiile lui Putin sau va fi „distrus” de Rusia. Conform surselor citate de FT, președintele SUA a aruncat deoparte hărțile frontului din Ucraina, a insistat ca Zelenski să cedeze întreaga regiune Donbas lui Putin, iar conversația a degenerat de multe ori într-o “ceartă cu țipete” în care “Trump a înjurat tot timpul”, însă el a fost în final de acord cu înghețarea liniei frontului în starea sa actuală.

Mai putem prezice ceva?

În urma acestor revelații, Ucraina părea să fi pierdut tot progresul diplomatic făcut în ultimele luni. CBC a descris întâlnirea drept o “revenire a pendulului” de partea lui Vladimir Putin, de pildă.

Însă nici Vladimir Putin nu pare să fi câștigat din nou simpatia președintelui American. Luni, Trump a acceptat o propunere de încetare a focului susținută de Kiev și de liderii europeni pentru a îngheța conflictul pe linia frontului actuală, idee pe care Rusia o respinge, scrie BBC.

Mai mult, un oficial al Casei Albe a declarat marți pentru BBC că ,nu există „niciun plan” ca președintele să se întâlnească cu Vladimir Putin „în viitorul apropiat”, deși intenția inițială era de a avea întâlnirea în următoarele două săptămâni. O întâlnire pregătitoare între secretarul de stat american Marco Rubio și omologul său rus Serghei Lavrov nu a mai avut nici ea loc. pentru că cei doi au avut o convorbire „productivă” și Casa Albă a stabilit că întâlnirea nu mai era „necesară”.

În urma anulării întâlnirii, Trump chiar a impus, pentru prima dată de când și-a preluat al doilea mandat, noi sancțiuni împotriva Rusiei, act pe care unii aliați ai lui Putin l-au comparat cu un act de război.

De când a devenit președinte, Trump a fost acuzat deseori că își schimbă opinia fără sens și fără explicații, iar în 2017, jurnalista The Washington Post Amber Phillips a scris, într-un articol de opinie, că unele dintre cele mai mari schimbări făcute de Trump privire la o problemă cheie apar imediat după ce a discutat cu o persoană direct implicată în tabăra adversă.

Această idee este greu de ignorat în condițiile în care, în decurs de câteva săptămâni așa numitul pendul al diplomației lui Trump a zburat în toate direcțiile – ba ar trimite rachete Tomahawk Ucrainei, ba nu se mai poate, ori este nevoie să dăm Rusiei părți din Donbas, ori hai să înghețăm linia frontului chiar acum. A ajuns din nou la certuri și injurii la adresa președintelui ucrainean, însă nici cel rus nu pare să fi primit ce își dorea.

Dacă Trump s-ar fi întâlnit cu Putin la Budapesta și nu i-ar fi impus noi sancțiuni, am fi putut cel puțin să spunem că președintele american face din nou jocul Rusiei, dar nici această concluzie nu mai este clară după ce a anulat întâlnirea cu președintele rus și, în acest context, l-a pus într-o poziție incomodă și pe premierul ungar Viktor Orban, calul troian al Rusiei și Chinei în Europa și mare susținător al lui Trump, care deja s-a lăudat cu importanța strategică care i-a fost atribuită, apoi revocată în decurs de câteva zile.

După acest episod, Orban a continuat retorica potrivit căreia Ungaria este singura țară europeană în care un acord de pace în Ucraina ar putea fi semnat, dar acest discurs pare să fi fost îndreptat mai degrabă susținătorilor săi pe plan intern. Nu a generat reacții din partea comunității internaționale.

Nimeni nu îl poate acuza pe președintele Donald Trump de consistență, însă primele zece luni ale noului său mandat au fost un taifun înspăimântător chiar și după standardele sale.

Înainte de a vorbi despre starea actuală a războiului, este important de amintit faptul că președintele american Donald Trump are un trecut complicat cu Ucraina condusă de Volodimir Zelenski: El s-a remarcat încă din timpul primei sale campanii prezidențiale, din 2016, prin faptul că a acceptat surprinzător de rapid narațiunea rusească conform căreia Peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014, aparține de fapt Moscovei, arată o analiză Info Sud-Est. 

După ce Trump s-a afirmat drept forța principală a republicanilor, deși nu câștigase încă alegerile, el a declarat că oamenii din Crimeea “preferă Rusia” și a afirmat că ia în calcul ridicarea sancțiunilor împotriva Kremlinului, dacă ar fi ales. Aceste declarații au venit la câteva luni după ce echipa lui Trump s-a asigurat că platforma oficială a Partidului Republican nu va mai include un apel pentru înarmarea Ucrainei, după cum relata presa americană la acea vreme.

Câțiva ani mai târziu, în 2019, democrații din Congresul american au inițiat procedura de impeachment împotriva lui Trump după ce Casa Albă a reținut 250 de milioane de dolari din ajutorul acordat Ucrainei de către Pentagon, ceea ce a fost văzut de adversarii lui Trump și de mulți birocrați de la Washington drept un abuz de putere, pentru că autoritățile ucrainene nu au deschis o investigație împotriva lui Hunter Biden, fiul lui Joe Biden, care era consultant pentru o firmă ce desfășura activități în Ucraina la acea vreme.

Senatul majoritar republican l-a achitat pe președinte de toate acuzațiile, dar acest episod rămâne unul dintre cele mai mari scandaluri ale primului său mandat.

După izbucnirea războiului din Ucraina, în 2022, acesta a devenit unul dintre cele mai importante puncte ale retoricii lui Trump – în special ideea că, dacă nu ar fi pierdut alegerile din 2020 împotriva lui Joe Biden, ar fi putut să pună capăt conflictului în mai puțin de 24 de ore. Susținătorii președintelui american au caracterizat această afirmație drept o “glumă” sau o “exagerare’, însă importanța acestei afirmații ambițioase pentru campania lui Trump nu poate fi ignorată. O analiză a Roll Call Factba.se database, citată de CNN a arătat că, între februarie 2022 și aprilie 2025, Donald Trump a repetat această afirmație de cel puțin 53 de ori.

În acest context, retorica lui Trump vizavi de agresiunea Rusiei s-a bazat, în mare parte, pe o idee principală: “pace” în Ucraina, cât mai repede. În promovarea acestui scop, însă, Donald Trump a emis cereri pe care Kievul și aliații săi le-au respins ferm și repetat, s-a contrazis cu unii dintre cei mai importanți membri ai administrației sale și și-a contrazis deseori propriile declarații.

Mineralele ucrainene și “nerecunoștința” lui Zelenski

Retorica derutantă a început la începutul lunii februarie, la mai puțin de două săptămâni după preluarea mandatului: Casa Albă a cerut Ucrainei să semneze o înțelegere de peste 500 de miliarde de dolari pentru resurse minerale, fără a oferi însă garanții de securitate Kievului.

După ce Kievul a refuzat înțelegerea în forma sa inițială, Donald Trump l-a numit pe Volodimir Zelenski “dictator”. Câteva zile mai târziu, după noi negocieri și intervenții publice din partea celor mai importanți lideri europeni, care i-au luat apărarea președintelui ucrainean, Trump declara în fața presei că “nu crede” că l-a numit dictator pe Zelenski.

Notabil este și că, pe parcursul întregii luni, Trump a refuzat să-l critice la fel de dur și pe președintele rus Vladimir Putin. În orice caz, Zelenski a mers la Casa Albă la finalul lunii februarie pentru a semna o înțelegere renegociată, pentru un fond de investiții comun deținut de Washington și Kiev și cu speranța de a obține garanții de securitate pentru viitor.

A fost, în schimb, acuzat că “se joacă cu Al Treilea Război Mondial” și că “nu este pregătit pentru pace” în cadrul unui incident diplomatic fără precedent în Biroul Oval al Casei Albe, de unde a plecat fără a semna acordul.

În urma incidentului, Statele Unite au oprit sprijinul militar și schimbul de informații cu Ucraina, dar doar pentru două săptămâni. Kievul a reușit să renegocieze reluarea ajutorului în martie, la o conferință în Arabia Saudită, dar ofensiva ucraineană în regiunea rusească Kursk și-a pierdut tot elanul în acel timp, iar Rusia a reușit să recaptureze mare parte din teritoriul pe care îl pierduse. Experții în domeniu afirmau la acea vreme că lipsa susținerii SUA a fost un factor important în această situație.

Conversațiile “productive” și “învălmășeala” de la Casa Albă

Următoarele câteva luni au fost marcate de două eforturi semnificative: în timp ce Ucraina depunea eforturi pentru a mulțumi Statele Unite, Casa Albă a se concentra pe intermedierea de înțelegeri între Ucraina și Rusia – armistiții parțiale pe mare sau în ceea ce privește infrastructura energetică, de exemplu, dar pe care Rusia le-a încălcat la scurt timp după ce și-a dat acordul sau pentru care a emis pretenții noi înainte de a le pune în aplicare,

Aceste încălcări și schimbări de la o zi la alta au avut loc deși Washingtonul și Moscova au declarat în repetate rânduri că negocierile și “discuțiile productive” duc la progrese semnificative.

La finalul lui aprilie, după ce aceste negocieri nu au dus la schimbări semnificative pe front, administrația Trump a avertizat că ar putea renunța “în câteva zile” la încercările de a negocia un acord de pace, dacă nu se înregistrează progres semnificativ. O săptămână mai târziu, Donald Trump propunea un nou plan de pace, care presupunea recunoaștere anexării ilegale a Crimeei de către Rusia, pe care Ucraina l-a refuzat.

În mai, însă, președintele american a început să-l critice și pe Vladimir Putin – cei doi au avut o conversație telefonică care nu a adus concesii semnificative din partea Moscovei, iar UE și Marea Britanie au anunțat noi sancțiuni dure împotriva Kremlinului fără sprijinul SUA.

La finalul lunii, după ce Rusia a lansat o serie de atacuri devastatoare împotriva orașelor ucrainene, președintele american l-a numit “nebun” pe omologul său rus și a declarat că ia din nou în considerare sancțiuni mai dure împotriva Rusiei.

Chiar și după aceste declarații dure împotriva Rusiei, însă, au urmat mai multe acțiuni ce păreau mai degrabă ostile Ucrainei, iar în presa americană s-au scurs informații care prezentau o adevărată “învălmășeală” și lipsă de comunicare internă în ceea ce privește Ucraina.

Cel mai semnificativ episod a avut loc în iulie, când Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a oprit o livrare de armament pentru Ucraina, din cauza a ceea ce oficialii au declarat a fi îngrijorări legate de stocurile scăzute. Cu toate acestea, o analiză efectuată de ofițeri militari superiori a constatat că ajutorul nu ar pune în pericol, de fapt, stocurile de muniție ale armatei americane.

Întrebat de acest ordin controversat, Donald Trump a declarat inițial că nu știe cine a luat hotărârea de a opri livrarea de armament. Câteva zile mai târziu, a zis că dacă o decizie atât de importantă ar fi luată de cineva din administrația lui, “ar fi primul care ar ști”, însă nu a oferit alte explicații.

În acest context, surse anonime din cadrul administrației au declarat pentru CNN că Pentagonul a luat hotărârea fără a-l înștiința pe președinte, iar jurnaliștii Associated Press au citat alte surse anonime care au afirmat că Trump și-a exprimat, în privat, frustrarea pentru această lipsă de comunicare.

Conferințe istorice și schimbarea temporară a macazului

Momentul de maximă tensiune după scandalul din februarie a fost la mijlocul lui august: Trump s-a întâlnit personal cu Putin în Alaska, în cadrul unui summit istoric în care cei doi au discutat chiar un posibil schimb de teritorii între Ucraina și Rusia pentru a încheia războiul, dar mulți experți și o mare parte a presei și societății americane au văzut acest eveniment mai degrabă ca pe o umilință istorică.

Președintele Zelenski a ajuns la Casa Albă la câteva zile după întâlnirea lui Trump și Putin, de data aceasta la costum, după ce a fost criticat pentru că nu purtase costum la întâlnirea din februarie, și însoțit de unii dintre cei mai importanți lideri europeni.

Una peste alta, întâlnirea președintelui ucrainean cu Donald Trump pare să fi fost mai productivă decât cea a lui Putin. Zelenski a declarat în urma întâlnirii că a avut “cea mai bună conversație” purtată până acum cu președintele american, iar schimbarea de atitudine de după întâlnire a fost un adevărat șoc.

În septembrie, Trump a numit Rusa “agresor” pentru prima oară în războiul cu Ucraina, și-a reiterat cererile pentru sancțiuni dure împotriva Kremlinului și a afirmat că Ucraina „este în măsură să lupte și să câștige întreaga Ucraină în forma sa inițială”, după luni de zile în care a insistat că ar putea fi nevoie de concesii teritoriale din partea Kievului pentru a pune capăt războiului.

Este important de amintit că schimbarea aproape peste noapte nu a avut loc doar la nivel de retorică: dincolo de faptul că Washingtonul și Kievul au început să discute posibilitatea ca Ucraina să primească rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune, la începutul lui octombrie a fost confirmat faptul că Statele Unite ajutau deja Ucraina de luni de zile să atace ținte importante din interiorul granițelor rusești.

Informațiile furnizate de serviciile secrete americane Kievului au permis atacuri asupra unor importante active energetice rusești, inclusiv rafinării de petrol situate mult în spatele liniei frontului, potrivit mai multor oficiali ucraineni și americani familiarizați cu campania, scrie Financial Times.

După o perioadă surprinzător de lungă în care relațiile SUA – Ucraina păreau să devină din ce în ce mai bune, lucrurile s-au schimbat, din nou, la mijlocul lunii octombrie: cu o zi înainte ca Volodimir Zelenski să ajungă din nou la Casa Albă, Vladimir Putin l-a sunat pe Donald Trump. Detaliile exacte ale apelului nu sunt cunoscute publicului, dar Trump a anunțat după apel că urmează să se întâlnească cu președintele rus la Budapesta.

După această veste venită de nicăieri, Zelenski nu a reușit să obțină rachetele Tomahawk în urma întâlnirii sale cu Trump, iar președintele american a revenit la retorica sa concentrată pe semnarea cât mai rapidă a unui acord de pace, pentru că “s-a vărsat prea mult sânge”.

Presa internațională a relatat apoi, pe surse, că întâlnirea dintre Trump și Zelenski a fost, de fapt, la fel de tensionată precum cea din februarie. Financial Times a scris că Trump l-a îndemnat pe Zelenski să accepte condițiile lui Putin sau va fi „distrus” de Rusia. Conform surselor citate de FT, președintele SUA a aruncat deoparte hărțile frontului din Ucraina, a insistat ca Zelenski să cedeze întreaga regiune Donbas lui Putin, iar conversația a degenerat de multe ori într-o “ceartă cu țipete” în care “Trump a înjurat tot timpul”, însă el a fost în final de acord cu înghețarea liniei frontului în starea sa actuală.

Mai putem prezice ceva?

În urma acestor revelații, Ucraina părea să fi pierdut tot progresul diplomatic făcut în ultimele luni. CBC a descris întâlnirea drept o “revenire a pendulului” de partea lui Vladimir Putin, de pildă.

Însă nici Vladimir Putin nu pare să fi câștigat din nou simpatia președintelui American. Luni, Trump a acceptat o propunere de încetare a focului susținută de Kiev și de liderii europeni pentru a îngheța conflictul pe linia frontului actuală, idee pe care Rusia o respinge, scrie BBC.

Mai mult, un oficial al Casei Albe a declarat marți pentru BBC că ,nu există „niciun plan” ca președintele să se întâlnească cu Vladimir Putin „în viitorul apropiat”, deși intenția inițială era de a avea întâlnirea în următoarele două săptămâni. O întâlnire pregătitoare între secretarul de stat american Marco Rubio și omologul său rus Serghei Lavrov nu a mai avut nici ea loc. pentru că cei doi au avut o convorbire „productivă” și Casa Albă a stabilit că întâlnirea nu mai era „necesară”.

În urma anulării întâlnirii, Trump chiar a impus, pentru prima dată de când și-a preluat al doilea mandat, noi sancțiuni împotriva Rusiei, act pe care unii aliați ai lui Putin l-au comparat cu un act de război.

De când a devenit președinte, Trump a fost acuzat deseori că își schimbă opinia fără sens și fără explicații, iar în 2017, jurnalista The Washington Post Amber Phillips a scris, într-un articol de opinie, că unele dintre cele mai mari schimbări făcute de Trump privire la o problemă cheie apar imediat după ce a discutat cu o persoană direct implicată în tabăra adversă.

Această idee este greu de ignorat în condițiile în care, în decurs de câteva săptămâni așa numitul pendul al diplomației lui Trump a zburat în toate direcțiile – ba ar trimite rachete Tomahawk Ucrainei, ba nu se mai poate, ori este nevoie să dăm Rusiei părți din Donbas, ori hai să înghețăm linia frontului chiar acum. A ajuns din nou la certuri și injurii la adresa președintelui ucrainean, însă nici cel rus nu pare să fi primit ce își dorea.

Dacă Trump s-ar fi întâlnit cu Putin la Budapesta și nu i-ar fi impus noi sancțiuni, am fi putut cel puțin să spunem că președintele american face din nou jocul Rusiei, dar nici această concluzie nu mai este clară după ce a anulat întâlnirea cu președintele rus și, în acest context, l-a pus într-o poziție incomodă și pe premierul ungar Viktor Orban, calul troian al Rusiei și Chinei în Europa și mare susținător al lui Trump, care deja s-a lăudat cu importanța strategică care i-a fost atribuită, apoi revocată în decurs de câteva zile.

După acest episod, Orban a continuat retorica potrivit căreia Ungaria este singura țară europeană în care un acord de pace în Ucraina ar putea fi semnat, dar acest discurs pare să fi fost îndreptat mai degrabă susținătorilor săi pe plan intern. Nu a generat reacții din partea comunității internaționale.

Nimeni nu îl poate acuza pe președintele Donald Trump de consistență, însă primele zece luni ale noului său mandat au fost un taifun înspăimântător chiar și după standardele sale.