Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Sărbătorile se apropie. Pe măsură ce ne pregătim să socializăm, să bem și să ne amestecăm în tot felul de conversații, cred că este important să clarificăm un lucru: small talk-ul este grozav! Oamenilor le place să se plângă de small talk. Pe Reddit, utilizatorii îl numesc „dureroas”, „necinstit” și „o corvoadă”, conform The Guardian.
Unii l-au descris drept „plictisitor” și „epuizant”. Un articol din Wired, din 2016, intitulat „Small talk-ul ar trebui interzis”, argumenta că discuțiile superficiale „nu construiesc relații și nu ne fac mai fericiți”, dar persistă deoarece „căutăm activ cel mai mic numitor comun”. Autorii sugerau în schimb teme de conversație „mai profunde”, precum: „Care este relația ta cu Dumnezeu?” sau „Ce temeri ai în viață?”
Eu spun, cu respect: toate acestea sunt greșite.
În primul rând, poziția anti–small talk o găsesc arogantă, marcată de impresia că persoana care o susține este mai profundă și mai conectată cu sensurile vieții decât restul lumii. Când eram în școala generală, cunoșteam un copil care asculta doar rock gotic inaccesibil și îi disprețuia pe toți cei care ascultau muzică din top 40, considerându-i superficiali și proști. Așa sună și disprețuitorii small talk-ului pentru mine: „Vrei să vorbim despre vreme? Ah, n-ai auzit de mortalitate?!”
Sigur, small talk-ul poate fi enervant uneori. Am rămas odată blocată într-o conversație de 30 de minute despre mină de creion. Dar nu te poți aștepta ca toată lumea să fie pregătită să te întâlnească în mocirla existenței umane, în fiecare moment. Poate persoana cu care vorbești a avut o zi lungă, încă trebuie să ajungă acasă să gătească și să culce copiii. O să-i ceri să reflecteze la ce se întâmplă după moarte? Toți încearcă doar să își ducă ziua la capăt, iar uneori cel mai simplu mod este să dezbați dacă Chrishell Stause are dreptate să plece din Selling Sunset (are).
Articolul continuă mai jos
„Cred că small talk-ul este incredibil de util”, spune Lizzie Post, co-președintă a Emily Post Institute, care oferă sfaturi și training în etichetă. Ea descrie small talk-ul drept o „zonă de siguranță” în care două persoane pot coexista. Religia, sexul și politica sunt subiecte excelente, spune ea, dar nu sunt accesibile sau confortabile pentru toată lumea, tot timpul. O discuție despre meciul de aseară, mâncarea de la un eveniment sau hobby-urile cuiva este o cale mult mai ușoară de a construi o conexiune inițială. Apoi, dacă persoana pare deschisă, poți avansa spre teme mai profunde.
De exemplu, acum câțiva ani, un bărbat de vreo 60 de ani s-a așezat lângă mine în avion și am început să stăm de vorbă. Ne-am salutat și am schimbat banalități despre vreme (cald) și despre motivul călătoriei (să vedem familia). Am vorbit despre job și vacanțe recente, iar până la finalul zborului de două ore știam totul despre schimbările lui de carieră și despre cum psilocibina i-a transformat viața și i-a salvat căsnicia. Interesant! Dar am ajuns acolo doar pentru că am început cu small talk. Dacă aș fi deschis cu „Care e experiența ta cu psihedelicele și cum ți-au afectat relațiile?”, probabil aș fi speriat omul.
Post bănuiește că unii oameni nu suportă small talk-ul pentru că nu le permite mereu să fie vedeta conversației – dacă întrebi pe cineva despre hobby-urile lui, trebuie apoi să-l asculți. Asta poate fi greu pentru cei care preferă să vorbească, nu să audă. „Unii oameni vor să fie percepuți într-un anumit fel și simt că small talk-ul nu le permite să iasă în evidență așa cum și-ar dori”, spune ea.
Iar dacă small talk-ul ți se pare plictisitor, poate fi o problemă de abilități. Este nevoie de un schimb real, chiar dacă nu zgândăre cele mai adânci cotloane ale sufletului. Ascultarea atentă poate îmbunătăți semnificativ calitatea conversațiilor superficiale, spune Post. „Ține-ți radarul pornit”, explică ea. Fii atent dacă cealaltă persoană pare interesată și dacă contribuie la discuție. Dacă vorbești de mult timp și celălalt nu spune nimic pe subiect, probabil s-a plictisit. „Poate i s-au cam sticlit ochii”, spune Post. „Aș lua asta ca pe un semn să schimb subiectul și să-l întreb ceva despre el însuși.” Ea sugerează întrebări precum: „Ce te interesează în perioada asta?”
Da, small talk-ul poate fi superficial. Dar gândește-te astfel: să stai într-o piscină pentru copii la soare, cu un suc în mână, e mult mai relaxant decât să înoți tremurând în oceanul deschis. Superficialul poate fi încântător! Așa că ieși în lume și discută despre transportul public sau despre noul restaurant despre care ai auzit lucruri bune. Iar dacă cineva aduce vorba despre minele de creion, prefă-te că trebuie urgent să răspunzi la un telefon.