Atemporal sau kitsch? De ce bogații și oamenii celebrii au fost mereu obsedați de toaletele din aur

Controversa legată de toaletă care amenință acum să cuprindă guvernul lui Volodimir Zelenski este doar cel mai nou episod dintr-o fascinație veche de secole. La prima vedere, dezvăluirea că Timur Mindici, un apropiat și fost partener de afaceri al lui Zelenski, are o toaletă din aur pare o știre de „silly season”, genul care apare în august, nu la final de toamnă, conform The Telegraph.

Și totuși, povestea și toaleta în cauză a devenit rapid, pentru unii, un simbol al degradării politice, nu doar al unui gust rococo discutabil. Așa funcționează puterea bizară a toaletei din aur: oriunde apare, nu e niciodată doar instalație sanitară. Este un simbol de statut, un act de teatru și întotdeauna un magnet de fascinație.

E tentant să credem că toaleta aurită este o invenție pur modernă, apogeul unei ere în care orice, de la dulapuri de bucătărie la aparate de fitness, poate fi placat, lustruit și făcut extravagant. Dar, istoric, băile decorate cu aur au apărut ori de câte ori bogăția extremă s-a întâlnit cu dorința de a o afișa. Împărații chinezi aveau latrine decorate; maharajahii indieni își împodobeau băile cu metale prețioase; iar în marile case europene ale secolelor XVII–XVIII domnea principiul că, dacă ceva nu se mișcă, poate fi aurit. Toaletele strălucitoare ale prezentului sunt doar capitolul secolului XXI dintr-o poveste veche cât civilizația: oamenii au încercat mereu să transforme cele mai intime colțuri ale vieții în altare ale puterii.

Exemplul modern cel mai celebru este, fără îndoială, toaleta din aur de 18 carate a artistului italian Maurizio Cattelan, intitulată America, care a devenit senzație globală după instalarea ei la Palatul Blenheim în 2019. Complet funcțională și creată meticulos, era gândită ca satiră, un comentariu lucitor despre excesul american. Apoi, într-o dimineață de septembrie, hoți au demontat și au furat întregul obiect, rupând instalațiile palatului. Nu a mai fost niciodată recuperată, aurul fiind, probabil, topit, deși proprietarii ar fi putut fi inspirați de știrea de săptămâna aceasta: o versiune identică a lucrării s-a vândut la Sotheby’s cu 12,1 milioane de dolari (9,2 milioane de lire).

Fascinația Americii pentru băile aurite nu se oprește aici. Donald Trump, cunoscut pentru predilecția sa pentru suprafețe lucioase, nu a avut niciodată o toaletă din aur masiv, în ciuda zvonurilor. Baia sa de la Casa Albă ar fi avut accesorii luxoase cu aspect auriu, dar nimic din metal prețios real. Totuși, ideea persistă, pentru că se potrivește perfect mitologiei din jurul lui: o toaletă din aur pare un element plauzibil între balustrade aurite și lenjerii Versace. Pentru multe figuri publice, toaleta din aur există în imaginația colectivă chiar și atunci când nu există în realitate.

Articolul continuă mai jos

Redacția

Fostul preşedinte brazilian Jair Bolsonaro, condamnat la 27 de ani de închisoare pentru tentativă de lovitură de stat, a fost plasat în detenție / Bolsonaro executa pedeapsa acasă din cauza vârstei

Redacția

Polițist pus sub acuzare după ce o femeie de 22 de ani a fost ucisă de o mașină de poliție în Ajunul Crăciunului

Alte toalete din aur, însă, sunt cât se poate de reale. Cea mai celebră, dar și cea mai greu de verificat este cea despre care tabloidele au spus că ar fi fost cumpărată de Kanye West și Kim Kardashian pentru fosta lor casă din Bel Air, la un cost estimat de 750.000 de dolari. A existat și toaleta vintage proiectată special pentru Frank Sinatra în suita lui de la Wynn Hotel, în Las Vegas: baza de marmură, capacul în formă de scoică, acoperit cu foiță de aur. S-a vândut cu 4.250 de dolari la licitație, în 2020.

În 2016, rapperul Birdman, cofondator Cash Money Records, și-a arătat pe Instagram „toaleta de un milion de dolari”, spunând că atât capacul, cât și inelul erau din aur masiv. Iar Kid Rock are o baie complet aurită, dar a mărturisit la podcastul lui Joe Rogan că a trebuit să facă un compromis: „N-ai idee cât de greu e să găsești toalete din aur. A trebuit să placăm capacul, că am găsit vasul, dar nu găseam capacul și partea superioară. Un tip a trebuit să le placheze ieftin.”

Există și băi aurite la bordul iahturilor de oligarhi, dezvăluite în investigații și declarații de avere din ultimul deceniu. Super-iahtul Lürssen Scheherazade, lung de 140 de metri, este deseori citat pentru dotările sale placate cu aur. Scopul este același: bogăția colosală exprimată în cele mai mici și intime detalii.

Dar de ce exercită toaleta din aur o asemenea fascinație? Parțial, din cauza absurdității evidente. Baia este, până la urmă, un spațiu democratic – toată lumea folosește unul. Aurirea ei pare actul suprem de extravaganță, o declarație nu doar de avere, ci de poziție filozofică: chiar și cele mai puțin glamuroase ritualuri ale vieții merită transformate într-o ceremonie opulentă. În politică, toaleta din aur devine simbol al corupției sau al elitismului rupt de realitate. În lumea celebrităților, semnalizează transformarea bogăției în spectacol. În artă, cum a dovedit Cattelan, devine satiră, o oglindă strălucitoare ținută în fața societății.

Dacă vrei să îți cumperi una, The Remarkable Toilet Company vinde toalete din aur pentru 3.800 de lire, iar Amazon are un model pentru aproape 11.000 de lire. Pentru că, dincolo de simbolism, există ceva straniu de atemporal în această poveste. Atracția aurului – permanența sa, strălucirea, asocierea cu divinitatea rezistă de milenii. A-l pune în baie înseamnă să unești sacrul cu banalul într-un singur obiect. Poate de aceea aceste povești reapar la nesfârșit. O toaletă din aur este ridicolă, da, dar și imposibil de ignorat.