De ce Trump provoacă temeri prin invocarea repetată a puterilor de urgență

Cel puțin 30 dintre cele 150 de ordine executive emise de președintele Donald Trump în acest mandat la Casa Albă au invocat un tip de putere sau autoritate de urgență, o rată care o depășește cu mult pe cele ale predecesorilor săi. Fie că este vorba despre impunerea unor tarife punitive, trimiterea trupelor la granița cu Mexicul sau suspendarea reglementărilor de mediu, liderul republican s-a bazat pe legi menite să fie utilizate doar în circumstanțe extraordinare, lucru care îi face pe criticii săi să vorbească despre “președinția 911,” cu referire la numărul de urgență în SUA, sugerând o stare de criză sau de urgență continuă.

Informația pe scurt

• Trump analizează invocarea Legii Insurecției în cazul protestelor violente din Los Angeles
• Aceasta în condițiile în care el a recurs în mod repetat la invocarea puterilor de urgență
• Criticii cred că el ignoră Congresul în acest caz
• Legislativul american a cedat tot mai mult din puterile sale în aceste chestiuni
• Unii legiuitori încearcă să se opună eforturilor Casei Albe
• De asemenea, există opoziție și la nivelul statelor

Legea Insurecției

Casa Albă ia în calcul în prezent invocarea așa-numitei Insurrection Act (Legea Insurecției) pentru a răspunde protestelor violente din Los Angeles, aceasta după ce Trump a trimis Garda Națională în metropola de pe Coasta de Vest a Statelor Unite.
Discuția despre invocarea Insurrection Act a avut loc în contextul în care președintele Trump s-a întâlnit duminică cu lideri militari și membri de rang înalt ai Cabinetului la Camp David, în timp ce administrația analizează toate opțiunile pentru a calma revoltele împotriva aplicării politicilor anti-imigrație din Los Angeles.

“Mergem la Camp David; avem întâlniri cu diverse persoane pe subiecte foarte importante,” a declarat Trump duminică seara, înainte de a urca la bordul Air Force One. “Ne vom întâlni cu multe persoane, inclusiv cu generali și, după cum știți, cu amirali.” Camp David este locul de retragere al președinților SUA, aflat în Parcul Național Catoctin Mountain din Maryland, încă din vremea președintelui Franklin Delano Roosevelt.

Un oficial al Casei Albe a descris întâlnirea drept prima dintr-o serie de “reuniuni periodice în afara sediului” la care vor participa președintele și vicepreședintele. “Ei vor discuta pe marginea mai multor subiecte și teme.”

Pe lângă vicepreședintele JD Vance, la discuții au participat secretarul de stat Marco Rubio și secretarul apărării Pete Hegseth.

Întâlnirea a avut loc în contextul în care Trump și Hegseth analizează posibilitatea de a trimite pușcașii marini pentru a sprijini Garda Națională în contracararea revoltelor din Los Angeles. Manifestanții protestează față de raidurile realizate de ICE (Immigration and Customs Enforcement) împotriva imigranților ilegali.

Trump a trimis deja 2.000 de soldați ai Gărzii Naționale în oraș, într-un aranjament neobișnuit care nu a inclus acordul guvernatorului Californiei, Gavin Newsom. Președintele a declarat că le-a cerut membrilor Cabinetului “să ia toate măsurile necesare pentru a elibera Los Angelesul de invazia imigranților și pentru a pune capăt acestor revolte provocate de imigranți.”

Insurrection Act este o lege federală adoptată în anul 1807, care îi conferă președintelui SUA autoritatea legală de a folosi armata și Garda Națională pentru a restabili ordinea publică în situații excepționale, fără a avea nevoie de aprobarea guvernatorilor statelor afectate. În general, armatei îi este interzis să desfășoare acțiuni de aplicare a legii pe teritoriul SUA, însă Legea Insurecției îi permite președintelui să folosească armata pentru a suprima rebeliuni.

Președintele Thomas Jefferson, aflat în funcție între 1801 și 1809, a introdus legea ca răspuns la temerile că fostul său vicepreședinte, Aaron Burr, ar putea incita la o rebeliune sau insurecție după ce Jefferson l-a înlocuit pentru cel de-al doilea său mandat la Casa Albă.

Potrivit USA Today, rareori folosită, Legea Insurecției se aplică în anumite condiții.

Biblioteca Congresului găzduiește textul original al Legii Insurecției din 1807 la pagina 443 din legislația aferentă celui de-al nouălea Congres. Începând cu anul 2025, legea există într-o formă amendată, inclusă în Titlul 10 din Codul Statelor Unite sau U.S. Code.

Legea spune: “Președintele, folosind miliția sau forțele armate, sau ambele, … va lua măsurile pe care le consideră necesare pentru a suprima, într-un stat, orice insurecție, violență domestică, combinație ilegală sau conspirație, dacă aceasta:

· Împiedică executarea legilor acelui stat, și ale Statelor Unite în acel stat, astfel încât o parte sau o clasă din populația sa este privată de un drept, privilegiu, imunitate sau protecție menționată în Constituție și garantată prin lege, iar autoritățile constituite ale acelui stat nu sunt capabile, nu reușesc sau refuză să protejeze acel drept, privilegiu sau imunitate, sau să ofere acea protecție;

· Se opune sau obstrucționează executarea legilor Statelor Unite sau împiedică cursul justiției sub acele legi.”

Potrivit documentului, Insurrection Act se aplică dacă o revoltă împiedică aplicarea legilor federale; dacă o stare de dezordine depășește capacitatea autorităților locale de a o controla; dacă drepturile constituționale ale cetățenilor sunt încălcate și autoritățile locale refuză sau nu pot interveni.

Printre liderii care au invocat Legea Insurecției s-a numărat președintele George H. W. Bush, care a făcut-o în timpul revoltelor din Los Angeles în 1992, după achitarea a patru polițiști albi acuzați de agresarea unui șofer de culoare, Rodney King. În acel moment, guvernatorul Californiei a solicitat ajutor militar liderului de la Casa Albă ca răspuns la revoltele civile din metropolă.

În 2020, Donald Trump a amenințat că va invoca această lege pentru a opri protestele legate de moartea lui George Floyd, dar nu a făcut-o în final.

Potrivit comentatorilor americani, folosirea acestei legi este extrem de sensibilă politic, fiind percepută ca o acțiune care ar duce la o instaurare a conducerii impuse de autoritățile militare – cunoscută mai bine sub numele de legea marțială.

Legea marțială presupune că militarii preiau conducerea asupra unei zone sau a întregii țări, înlocuind autoritățile civile, atunci când acestea nu mai funcționează sau nu mai pot gestiona o situație de criză, cum ar fi revolte, războaie, dezastre majore. Sub legea marțială drepturile constituționale pot fi suspendate, justiția civilă este înlocuită cu tribunale militare, iar armata poate face arestări, impune restricții de circulație sau cenzura presei.

Când legea marțială este în vigoare, comandantul militar al unei zone sau al unei țări are autoritate nelimitată de a crea și aplica legi, potrivit Office of Justice Program.

“Legea marțială este justificată atunci când autoritatea civilă a încetat să funcționeze, este complet absentă sau a devenit ineficientă. În plus, legea marțială suspendă toate legile existente, precum și autoritatea civilă și administrarea obișnuită a justiției. Puterea legii marțiale, odinioară considerată aproape absolută, are totuși limite; de exemplu, civilii nu pot fi judecați de tribunale militare atâta timp cât instanțele civile sunt funcționale.”

În ceea ce privește întrebarea dacă un președinte poate să declare legea marțială, experții de la Brennan Center for Justice au afirmat recent că, conform legislației actuale, președintele nu are autoritatea de a declara legea marțială.

Însă Departamentul Justiției al SUA, prin Office of Justice Program, a exprimat o opinie diferită: “În Statele Unite, legea marțială poate fi declarată printr-o proclamație a președintelui sau a unui guvernator de stat, însă o astfel de proclamație formală nu este neapărat necesară. Aproape fiecare stat are o prevedere constituțională care autorizează guvernul să impună legea marțială.”

Puteri de urgență

Discuțiile despre posibila invocare a Insurrection Act, o lege controversată și extrem de rar aplicată, vin în contextul în care o analiză realizată de Associated Press a indicat că cel puțin 30 dintre cele 150 de ordine executive emise de președintele Trump în acest al doilea mandat la Casa Albă au invocat un tip de putere sau autoritate de urgență.

Comentatorii au notat că aceasta este o rată care le depășește cu mult pe cele ale predecesorilor săi.

Astfel, în ceea ce privesc ordinele prezidențiale și memorandumurile care invocă puteri de urgență – instrumente prin care președintele, legal, poate acționa în condiții excepționale fie pentru a răspunde la amenințări reale, fie, susțin criticii, pentru a-și extinde puterea, și care sunt un mecanism ce alocă acces la sute de statute ce pot fi activate imediat, de la sancțiuni economice la mobilizare militară -, al doilea mandat al lui Trump a emis documente prezidențiale care fac trimitere la Legea privind Puterile Economice Internaționale de Urgență și la Legea privind Situațiile de Urgență Națională de 41 de ori.

În același timp, în timpul președinției sale, Joe Biden a recurs de 54 de ori la aceste puteri, președintele Barack Obama de 41, respectiv 39 de ori în primul și al doilea mandat, iar George W. Bush de 31, respectiv 34 de ori în cele două perioade petrecute în fruntea Americii. În primul său mandat, Trump a recurs de 72 de ori la aceste puteri prezidențiale.

Comentând pe marginea zecilor de situații în care președintele Trump a recurs deja la puterile de urgență, AP a scris că rezultatul este o redefinire a modului în care liderii americani pot exercita puterea. În loc să răspundă unei crize neprevăzute, Trump folosește puterile de urgență pentru a înlocui autoritatea Congresului și a-și promova propria agendă, susțin comentatorii de peste ocean.

“Ceea ce este remarcabil în cazul lui Trump este amploarea uriașă și extinderea acestor acțiuni, care depășesc orice alt președinte modern,” a declarat Ilya Somin, avocatul a cinci companii americane care au dat în judecată administrația republicană, susținând că au fost afectate de tarifele impuse de Trump în așa-numita Liberation Day.

Reamintim că, la începutul lunii aprilie, liderul de la Casa Albă a prezentat un set amplu și de tarife vamale de bază aplicabile tuturor partenerilor comerciali ai SUA, precum și ceea ce el a descris drept tarife “reciproc amabile” pentru țările pe care le consideră cele mai abuzive în relațiile comerciale cu Statele Unite. Trump a descris deficitele comerciale drept o “urgență națională” și a afirmat că măsurile sale vor inaugura ceea ce el a numit “epoca de aur a Americii.”

Deoarece, potrivit Constituției, Congresul are autoritatea de a stabili politica comercială, cele cinci companii au convins o instanță federală de comerț că Trump și-a depășit atribuțiile atunci când a invocat o urgență economică pentru a impune tarifele. O instanță de apel a suspendat acea hotărâre până când judecătorii o vor examina.

AP a precizat că această bătălie juridică este un memento al riscurilor potențiale ale strategiei lui Trump.

Potrivit comentatorilor, judecătorii au acordat în mod tradițional președinților o marjă largă de manevră pentru a exercita puterile de urgență create de Congres. Totuși, există o îngrijorare tot mai mare că Trump forțează limitele acestor puteri într-un moment în care Statele Unite nu se confruntă cu genul de amenințări pentru care au fost gândite aceste măsuri.

“Ispita este clară,” a declarat Elizabeth Goitein, director principal al Liberty and National Security Program de la Brennan Center și expertă în puterile de urgență. “Ceea ce este remarcabil este cât de puține abuzuri au existat în trecut, dar acum trăim într-o altă epocă.”

Congresmanul republican Don Bacon din Nebraska, care a redactat un proiect de lege ce ar permite Congresului să își reafirme autoritatea asupra politicii tarifare, a declarat că, în opinia sa, instanțele vor decide în cele din urmă împotriva lui Trump în încercarea acestuia de a controla de unul singur politica comercială.

“Este vorba despre Constituție. James Madison a scris-o în mod clar, și a fost foarte explicit,” a afirmat Bacon despre autoritatea Congresului în domeniul comerțului. “Înțeleg ideea de puteri de urgență, dar cred că este abuzată. Când încerci să impui politici tarifare pentru 80 de țări, asta este politică, nu acțiune de urgență.”

De partea sa, Casa Albă a respins aceste îngrijorări, afirmând că Trump este îndreptățit să folosească cu fermitate autoritatea sa.

“Președintele Trump își folosește pe bună dreptate puterile de urgență pentru a remedia rapid patru ani de eșecuri și pentru a corecta numeroasele catastrofe moștenite de la Joe Biden – frontiere larg deschise, războaiele din Ucraina și Gaza, reglementările climatice radicale, inflația istorică și amenințările economice și de securitate națională provocate de deficitele comerciale,” a declarat Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe.

Dintre toate puterile de urgență, AP a scris că Trump a invocat cel mai frecvent International Emergency Economic Powers Act – IEEPA (Legea privind Puterile Economice Internaționale de Urgență) din 1977 pentru a justifica impunerea de tarife asupra importurilor.

Această lege, adoptată în 1977, a fost concepută pentru a limita unele dintre atribuțiile extinse care fuseseră acordate președinției cu decenii înainte. Ea ar trebui să fie folosită doar atunci când țara se confruntă cu “o amenințare neobișnuită și extraordinară” venită din străinătate, care vizează “securitatea națională, politica externă sau economia Statelor Unite.”

Analizând ordinele executive emise din 2001 încoace, Associated Press a constatat că Trump a invocat această lege de 21 de ori în ordine și memoranduri prezidențiale. Președintele George W. Bush, care a trebuit să gestioneze consecințele celui mai devastator atac terorist de pe teritoriul SUA, la 11 septembrie 2001, a invocat legea de doar 14 ori în primul său mandat. La fel, Barack Obama a invocat-o doar de 21 de ori în primul său mandat, într-un context marcat de cea mai gravă criză economică de la Marea Depresiune încoace.

Administrația Trump a folosit, de asemenea, o lege din secolul al XVIII-lea, Alien Enemies Act (Legea privind Dușmanii Străini), pentru a justifica deportarea imigranților venezueleni către alte țări, inclusiv El Salvador. Decizia lui Trump de a invoca această lege se bazează pe acuzații conform cărora guvernul venezuelean ar colabora cu banda Tren de Aragua, din ce în ce mai activă în SUA.

Această lege, adoptată inițial în 1798, permite președintelui să ordone arestarea și expulzarea cetățenilor unei națiuni străine considerate ostile, aflați pe teritoriul Statelor Unite, în situații de război sau invazie.

Criticii acestei măsuri susțin însă că invocarea Alien Enemies Act în acest context este nejustificată, deoarece Statele Unite nu se află în stare de război cu Venezuela, iar legea a fost utilizată anterior doar în timpul conflictelor armate majore, precum Războiul din 1812, Primul și Al Doilea Război Mondial. De asemenea, există îngrijorări privind lipsa unui proces echitabil pentru persoanele afectate de această proclamație.

Congresul a cedat puterea

Analiștii americani au reamintit că, de-a lungul anilor, Congresul a acordat președinției diverse puteri de urgență, recunoscând că ramura executivă poate acționa mai rapid decât legislativul în caz de criză. Există 150 de prerogative legale – inclusiv posibilitatea de a suspenda o gamă largă de interdicții impuse anterior de Congres – care pot fi accesate doar după declararea unei stări de urgență. Într-o astfel de situație, de exemplu, o administrație poate suspenda reglementările de mediu, aproba noi medicamente sau tratamente, prelua controlul sistemului de transport ori chiar ocoli interdicțiile privind testarea armelor biologice sau chimice pe subiecți umani, conform unei liste întocmite de Brennan Center for Justice.

De-a lungul timpului însă, democrații și republicanii au împins limitele acestor puteri. De exemplu, pentru a încerca anularea datoriilor din creditele pentru studii, președintele Biden a recurs la o lege adoptată după 11 septembrie 2001, care le permitea secretarilor din educație să reducă sau să elimine astfel de obligații în timpul unei urgențe naționale. Curtea Supremă a Statelor Unite i-a respins în cele din urmă inițiativa, obligându-l pe Biden să caute alte căi pentru a-și atinge obiectivele.

Anterior, președintele George W. Bush a inițiat programe de interceptări telefonice interne fără mandat, iar Franklin D. Roosevelt a ordonat internarea cetățenilor americani de origine japoneză în lagăre, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial.

Trump, în primul său mandat, a provocat o confruntare majoră cu Congresul după ce a emis o declarație de urgență națională pentru a forța construcția unui zid la granița cu Mexicul. Deși Congresul a votat pentru anularea acestei declarații, legislativul nu a reușit să strângă suficiente voturi republicane pentru a învinge vetoul impus de Trump.

“Președinții folosesc aceste puteri de urgență nu pentru a reacționa rapid la provocări neprevăzute,” a declarat John Yoo, fost oficial în Departamentul Justiției sub George W. Bush, care a contribuit la extinderea autorităților prezidențiale. “Ci pentru a umple un vid politic, deoarece Congresul alege să nu acționeze.”

Trump, a adăugat Yoo, “nu a făcut decât să ridice totul la un alt nivel.”

Aliații juridici conservatori ai președintelui au declarat de altfel că acțiunile lui Trump sunt justificate, iar vicepreședintele JD Vance a prezis că administrația va câștiga lupta în instanță privind politica tarifară.

“Credem – și avem dreptate – că ne aflăm într-o situație de urgență,” a spus Vance săptămâna trecută într-un interviu pentru Newsmax.

“Ați văzut guverne străine, uneori adversarii noștri, amenințând poporul american cu pierderea unor provizii critice,” a continuat Vance. “Nu vorbesc despre jucării de plastic. Vorbesc despre ingrediente farmaceutice. Vorbesc despre componente esențiale ale lanțului de aprovizionare pentru industrie.”

Vance a adăugat: “Aceste guverne amenință că ne vor tăia accesul la aceste resurse, iar asta, prin definiție, este o urgență națională.”

Eforturi de limitare

În fața acestor eforturi controversate ale Casei Albe, Congresul a încercat să răspundă. Legiuitorii republicani și democrați au încercat să limiteze puterile de urgență ale președintelui, a notat AP.

De exemplu, în urmă cu doi ani, un grup bipartizan de congresmeni și senatori a introdus un proiect de lege care ar fi pus capăt unei stări de urgență declarate de președinte după 30 de zile, cu excepția cazului în care Congresul vota pentru prelungirea ei. Inițiativa nu a reușit însă să avanseze în legislativul de la Washington.

Un proiect similar nu a mai fost introdus de la revenirea lui Trump la putere. În prezent, mecanismul funcționează practic invers: Congresul trebuie să voteze pentru a pune capăt unei stări de urgență.

“(Trump) s-a dovedit atât de lipsit de respect față de lege și atât de nesăbuit în atât de multe moduri. Congresul are responsabilitatea de a se asigura că există control și garanții,” a declarat senatorul democrat Richard Blumenthal (Connecticut), care a fost co-inițiatorul unui proiect de reformare a puterilor de urgență în sesiunea legislativă anterioară. El a argumentat că, istoric, liderii care se bazează pe declarații de urgență pornesc pe “o cale către autocrație și suprimare.”

De asemenea, există o opoziție la nivel statal și local față de acțiunile lui Trump în ceea ce privesc puterile de urgență. Luni, procurorul general al Californiei, Rob Bonta, a anunțat că dă în judecată Administrația Trump pentru desfășurarea a sute de membri ai Gărzii Naționale în Los Angeles în weekendul trecut, o acțiune pe care a numit-o “ilegală.”

Bonta a afirmat că decizia de sâmbătă a liderului de la Casa Albă de a federaliza 2.000 de membri ai Gărzii Naționale din California, ca reacție la protestele față de acțiunile administrației în materie de imigrație, a fost inutilă și reprezintă “o încălcare” a autorității guvernatorului Newsom.

Bonta a declarat că acțiunea în instanță va urmări obținerea unei decizii judecătorești care să stabilească faptul că ordinul emis de Trump a fost ilegal.

“Președintele încearcă să fabrice haos și o criză pe teren în scopuri politice proprii. Federalizarea Gărzii Naționale din California reprezintă un abuz de putere din partea președintelui conform legii – și nu este ceva ce tratăm cu ușurință. Cerem instanței să oprească acest ordin ilegal și fără precedent,” a spus Bonta.

El a argumentat, de asemenea, că măsura a deturnat resurse esențiale într-un moment critic, chiar la începutul sezonului incendiilor de vegetație, și că administrația “a călcat în picioare suveranitatea statului nostru.”

Bonta a acuzat că “protestele se risipiseră și străzile erau liniștite” înainte ca trupele să sosească duminică dimineață, moment în care “au reaprins” tensiunile.

Casa Albă a susținut însă că desfășurarea trupelor era necesară pentru a combate “anarhia lăsată să se extindă” în Los Angeles, făcând referire la confruntările dintre agenții federali care efectuau raiduri împotriva imigranților ilegali și protestatari.

Guvernatorul Newsom a afirmat și el că nu era nevoie de desfășurarea Gărzii Naționale și că Trump a recurs la acest gest extrem doar pentru a crea un “spectacol.”

El l-a acuzat, de asemenea, pe Trump că încearcă să “fabrice o criză… Speră să provoace haos, ca apoi să justifice mai multe represiuni, mai multă teamă, mai mult control,” a scris Newsom duminică pe X, îndemnând totodată protestatarii “să rămână pașnici.”

New York Times a scris, citând-o pe Elizabeth Goitein de la Brennan Center, că este pentru prima dată din 1965 când un președinte activează forțele Gărzii Naționale ale unui stat fără solicitarea guvernatorului acelui stat. Experta a precizat că ultima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost în 1965, când președintele Lyndon B. Johnson a trimis trupe în Alabama pentru a proteja demonstranții pentru drepturile civile.

Surse: FoxNews, Washington Post, USA Today, Snopes, AP; NPR; NBC News, New York Times, loc.gov, house.gov, ojp.gov, brennancenter.org, democracyforward.org, X