De ce prind din nou discursul legionar și propaganda lui Ceaușescu, mixate în discursul lui Călin Georgescu? „Pământul strămoșesc”, de la cea mai longevivă publicație a Mișcării Legionare la asociația candidatului pro-Kremlin, prin miturile ceaușiste

La 1 august 1927 a început să apară la Iași cea mai longevivă publicație a Mișcării Legionare, revista „Pământul strămoșesc”, condusă de avocatul Ilie Gârneață, unul dintre fondatorii Legiunii.

• Discursul legionar și propaganda lui Nicolae Ceaușescu se regăsesc astăzi mixate, cu succes la o parte din electorat, în discursul lui Călin Georgescu, candidatul pro-Kremlin care a reușit să ajungă în al doilea tur al alegerilor prezidențiale de pe primul loc, în urma unui ajutor consistent dat de algoritmii și o strategie TikTok, despre care Info Sud-Est și G4Media a avertizat cu 10 zile înainte de alegeri: 

Ideile noii formațiuni politice erau transmise de către lideri unor așa-numite „frății de cruce”, grupări locale care aveau menirea de a gestiona mesajele și de a urmări aplicarea lor, cu precădere ale „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu.

• Florin Anghel este profesor universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța), specializat în istoria Europei Centrale și istoria relațiilor internaționale în secolele XX-XXI. Și-a susținut doctoratul în anul 2002, în relațiile româno-polone. A luat Premierul Academiei în anul 2005, cu volumul Construirea sistemului „cordon sanitaire”. Relații româno-polone, 1919-1926 (2003). 

Aproape un secol mai târziu, la 1 octombrie 2021, Călin Georgescu a înființat Mișcarea „Pământul strămoșesc”, în jurul unui proiect de țară intitulat „Hrană, Apă, Energie”. Proiectul își asumă, pe termen mediu și lung, „ridicarea României, prin crearea de rețele solide de mici producători și meșteșugari, a unei cooperații modern ancorate în principiile demnității și cooperării, prin organizarea de activități, inclusiv culturale, care pot ridica poporul din starea de abandon în care se află”.

Lui Călin Georgescu îi joacă feste memoria istorică nu doar în legătură cu liderii totalitari ai Mișcării Legionare sau cu faptele lui Ion Antonescu, ci și cu motivele care au stat la baza prăbușirii comunismului.

Vladimir Putin și Aleksandr Lukașenko din Belarus au considerat prăbușirea Uniunii Sovietice comuniste drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea”. La rândul lui, candidatul la alegerile prezidențiale din România neagă resorturile și intențiile evenimentelor din decembrie 1989, care au condus la eliminarea lui Nicolae Ceaușescu și prăbușirea regimului comunist: „Lovitura de stat din 1989 a fost doar obiectivul Occidentului de a ne fura resursele și de a ne sclavagiza țara. Asta a fost tot!”, spunea într-o apariție televizată din 5 noiembrie.

Anularea nemeritată a memoriei sutelor de morți ale martirilor din 1989 este un atentat major la realitatea istorică și la fundamentele instituționale ale statului pe care Călin Georgescu dorește să îl conducă.

„Frățiile de cruce”, funcționale în anii 1920-1930 în MIșcarea Legionară, erau un fel de „rețele sociale” ale lumii de azi, care „rostogoleau” în zonele rurale și în mediile urbane idei referitoare la „Țară”, „Neam”, „Cruce”, despre starea jalnică a administrației locale și centrale sau despre inabilitățile instituțiilor.

Cele mai multe mesaje se refereau la corupția endemică și la inadecvarea clasei politice, a partidelor tradiționale și a regulilor constituționale în ceea ce privește cerințele și așteptările societății. „Viteji și fără noroc”, desemna „Pământul strămoșesc”, la începutul anilor 1930, o întreagă comunitate rurală dintr-un județ marginal al țării, Maramureș.

„Pământul strămoșesc” s-a revendicat drept cea mai importantă publicație periodică legionară. Fondatorul ei, Ilie Gârneață, după un exil în Germania după 1941, apoi în Argentina după Al Doilea Război Mondial, a continuat să o tipărească la Buenos Aires, din 1952. „Pământul strămoșesc”, scria Gârneață, „a fost revista începuturilor revoluției spiritual românești. Oricâte publicații legionare au mai apărut după aceea nu i-au putut smulge acest primat. Vom reafirma în paginile ei aceeași credință legionară fără să ne rușinăm de ea și fără să ne închinăm teoriei „momentului politic”.

„Pământul strămoșesc” este și titlul unui volum aniversar, prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la apariția Mișcării Legionare, pe care un grup de supraviețuitori politici ai Legiunii, aflați în exil, l-au tipărit la Buenos Aires, în 1977.

Mișcarea Legionară a militat, prin „Pământul strămoșesc”, pentru „schimbarea vremurilor”.

Realitățile politice și sociale văzute de legionari reflectau sărăcie, înapoiere socială și economică, corupție și lipsa autorității statului. Vinovații principali erau partidele politice, liderii lor, instituțiile constituționale, considerate a fi prea birocratice și prea lente în decizii. Șeful statului, regele Carol al II-lea, implicat în asigurarea unei puteri consistente în stat și al unui confort material și financiar solid, era făcut responsabil pentru gestiunea frauduloasă și greșită a statului. Legionarii nu solicitau rezolvarea problemelor, inclusiv a celor din interiorul partidelor, ci anularea formelor democratice de decizie și reprezentare, chiar prin asasinat dacă era necesar. Doi prim-miniștri au fost uciși de către Mișcarea Legionară la o distanță de numai șase ani: I.G. Duca în 1933 și Armand Călinescu în 1939.

Lumea din afară era responsabilă, în discursul legionar, de schimbarea tradițiilor legate de viața cotidiană rurală, de alimentație, obiceiuri, relații de familie sau de înstrăinare social. Străinii, cei din alte state sau cei din interior, aveau, singuri, responsabilitatea traumelor pe care „Poporul”, „Neamul”, „Românii” le trăiseră în timpurile mai vechi sau mai noi.

Relațiile externe ale României anilor 1920-1930, care aveau în centru Franța și puterile vecine (Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia), nu erau soluții pentru dezvoltarea statului, în opinia mesajelor legionare. Era nevoie de alianțe cu puterile contestatare ale ordinii internaționale, la vremea aceea Germania nazistă și Italia fascistă. Doar cei care stricau această ordine puteau asigura României un loc important într-o „ordine nouă”, ce urma să vină și care era prezisă de „Căpitanul” Zelea Codreanu. România datora organizării europene de după Primul Război Mondial recunoașterea internațională a frontierelor din Transilvania, Basarabia, Bucovina și Dobrogea. Unirea din 1918 fusese reglementată prin regulile diplomației și dreptului international în textele tratatelor de pace din 1919-1920, de la Versailles, St. Germain, Neuilly și Trianon.

Temele discursului legionar și a memoria lui Ion Antonescu au fost preluate de Călin Georgescu prin intermediul ideologiei lui Nicolae Ceaușescu.

Propaganda anilor 1980 a lui Nicolae Ceaușescu și a politrucilor regimului comunist se regăsește aproape în totalitate în temele de campanie ale candidatului la alegerile prezidențiale Călin Georgescu.

Mentoratul lui Mircea Malița, unul dintre cei mai importanți creatori ai teoriilor ”independenței și unicității diplomației românești” în 1965-1989, și sprijinul lui Sergiu Celac, fostul interpret al lui Nicolae Ceaușescu și ministru de Externe în primul an după prăbușirea comunismului, și-au pus decisv amprenta asupra lui Georgescu în ceea ce privește capacitatea de interpretare a realităților.

Izolarea continuă a României pe plan international în anii 1980 și agravarea fără precedent a stărilor economice și sociale în ultimul deceniu comunist l-au silit pe Nicolae Ceaușescu să găsească soluții de supraviețuire.

Folosind memoria istorică a românilor față de Rusia/URSS și ideea excepționalității poporului român într-un spațiu geografic și geopolitic complicat, al jumătății răsăritene a Europei, Ceaușescu a introdus propaganda referitoare la „independența și suveranitatea națională” într-o formă aproape nord-coreeană, care să presupună lipsa oricăror contacte cu exteriorul. Nu respectul față de poporul său, ci teama ca nu cumva Moscova să orchestreze o schimbare la București l-au silit pe Ceaușescu să găsească formule din ce în ce mai agresive, dar și mai primitive științific, care să argumenteze nevoia „neamestecului în treburile interne” din partea oricărei țări mari, a unei „căi naționale” de evoluție și a unei ruperi totale în schimburile economice, financiare, culturale și științifice cu Europa și cu lumea.

În această creație propagandistică au fost utilizați actori istorici, de la Mircea cel Bătrân la Ion Antonescu, toți purtătorii aceluiași mesaj de luptă împotriva străinilor, a amenințărilor externe, a tot ceea ce nu era tradițional sau în conformitate cu „Pământul”, „Neamul”, „Țara”. Intrarea României în război, alături de Germania nazistă, în 1941, a fost rescrisă de propaganda lui Ceaușescu drept o acțiune de responsabilitate istorică, de curaj în fața unei puteri vecine ostile, în vreme ce ocupația teritoriilor de dincolo de Nistru, Holocaustul și genocidul romilor erau fie trecute sub tăcere, fie prezentate în lumina puținelor fotografii pozitive. În loc de a fi considerat responsabil, Antonescu a devenit un ”erou national”, „Conducătorul”.

Chiar și rețetele de nutriție cotidiană, elemente prezente permanent în discursurile lui Călin Georgescu, provin tot din structurile ideologiei lui Ceaușescu. În anii 1980, la indicațiile dictatorului și sub supravegherea medicului Iulian Mincu, cea mai mare parte a  populației României a trecut prin experimentul „alimentației raționale”, adică a lipsei cronice de produse de bază, în special carne, lactate, fructe și legume.

„Dacă am avea mai multă mâncare, am trăi ca în război”, era un banc cotidian al acelor ani. Pe care, poate, Călin Georgescu îl știe, alegătorii lui tineri nu au cum să îl înțeleagă. Obsesia unui conducător de țară pentru meniurile cetățenilor nu face parte nicăieri din normalitate.

Apelul la temele legionare și la memoria unor lideri precum Corneliu Zelea Codreanu sau Ion Antonescu, la formula „Pământului strămoșesc”, sunt forme specific de identificare a lui Călin Georgescu cu una dintre cele mai sinistre experiențe politice și ideologice din istoria României: comunismul.

Relativizarea crimelor legionare și ale regimurilor lui Ion Antonescu, dar și contestarea valorii morale și ideologice a schimbării din decembrie 1989 reprezintă, în fapt, anularea ideilor fundamentale de libertate, transparență și respect față de poporul căruia îi cere votul și reprezentarea supremă în stat.