G4Media.ro

De ce insistă Putin pe ”denunțarea” revizionismul anti-rus al occidentalilor

Sursa: Kremlin.ru

De ce insistă Putin pe ”denunțarea” revizionismul anti-rus al occidentalilor

Comemorarea înfrângerii naziste a fost pentru Vladimir Putin ocazia de a-i acuza pe occidentali de “revizionism istoric”. O ofensivă care ilustrează viziunea Rusiei despre locul ei în lume: un loc central în Europa ca și în Orientul Mijlociu.

Moscova a comemorat miercuri, cu șase săptămâni întârziere din cauza Covid-19, a 75-a aniversare a victoriei contra nazismului. Ocazie să reafirme, printr-o defilare militară mereu impresionantă și un discurs al președintelui Vladimir Putin, locul pe care Rusia consideră că îl are în treburile mondiale: un loc central. Ea repune în discuție statu-quo –ul de după războiul rece, cu riscul de a exacerba tensiunile.

O ambiție europeană

La un sfert de secol după prăbușirea URSS, care a pulverizat influența Rusiei, Kremlinul revendică un rol major în această Europă din care face parte din motive istorice și, pe jumătate, geografice. O Europă în legătură cu care Kremlinul a încercat să reia pentru sine butada feroce a lui Kissinger “care e numărul ei de telefon?”, deoarece consideră că orice “deal” cu Uniunea este de fapt, înainte de orice, un acord direct cu Germania.

Dar relațiile sunt tensionate cu Berlinul, în special de la asasinarea în capitala germană a unui opozant cecen în decembrie anul trecut, atribuită serviciilor secrete rusești. Acest dosar s-ar putea transforma într-o criză diplomatică.

Rusia se consideră din nou un actor cheie, chiar cel care trage sforile, în Orientul Mijlociu, din cauza dificultăților și a voinței de dezangajare a Statelor Unite.

O regiune crucială de vreme ce are legătură cu principalele rezerve mondiale de hidrocarburi, principala sursă de valută a Rusiei. Moscova este în regiune aliatul crucial al Iranului. Ea are Siria drept client și întreține relații bune cu Arabia Saudită și cu Israelul și chiar cu Turcia.

Dincolo de asta, Rusia are puțină influență. Odată cu ideologia sovietică au dispărut capacitățile Moscovei de amestec în toate direcțiile în Africa, Asia, America Latină, chiar dacă Kremlinul se implică încă în Venezuela. Și aventura sa în războiul civil libian contra Turciei a cunoscut înfrângeri.

Supralicitarea revizionismului

Această ambiție geopolitică este favorizată în acest an de o reinterpretare fără precedent a istoriei de către Vladimir Putin. El spusese deja în 2018 la Sankt Petersburg, în fața veteranilor: “Vom închide gurile ticăloase ale străinilor care încearcă să rescrie istoria”. Și a afirmat în fața Dumei: “Suntem obligați să apărăm adevărul privind victoria. Ce le vom spune copiilor noștri dacă minciuna se răspândește în toată lumea ca ciuma?”.

Cu opt zile înaintea defilării și cu o săptămâna înaintea referendumului constituțional care îi poate prelungi nelimitat domnia, șeful statului rus a ales o revistă conservatoare americană, “National Interest“, pentru a face o reinterpretare foarte anti-occidentală a Celui de-al Doilea Război mondial.

Acesta a costat viețile a 27 de milioane de sovietici. El este tradițional prezentat la Moscova ca o victorie militară esențialmente rusească. Dar se trece sub tăcere pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 prin care Stalin și Hitler au făcut o alianță și și-au împărțit în secret Polonia, pact rupt doar prin atacul surpriză al Germaniei din iunie 1941.

Vladimir Putin a estimat că acest protocol era indispensabil, căci puterile occidentale au lăsat URSS singură “în fața Germaniei”. Și a adăugat că “revizionismul istoric manifestat în Occident […] este un lucru periculos”, deoarece destabilizează “principiile unei evoluții pașnice” a lumii așa cum au fost stabilite în 1945 de către aliați.

În acest articol, Vladimir Putin pretinde că absorbția celor trei state baltice de către URSS după război a fost făcută “pe o bază contractuală, cu consimțământul autorităților alese și conform dreptului internațional al vremii”.

Motiv să reaprindă tensiunile cu aceste țări, acum membre ale Uniunii Europene: șefii lor de stat au acuzat Moscova că “falsifică istoria”.

Președintele rus, în ce-l privește, a criticat “cinismul incredibil” al Poloniei, acuzând-o chiar a că a încheiat o “înțelegere” cu Hitler la începutul războiului.

Varșovia a răspuns denunțând “baliverne”.

Sursa: Les Echos (preluare via Rador)

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

5 comentarii

  1. Putin se vrea un actor cheie, deşi în ţara lui 3 din 10 bărbaţi mor de alcoolism

    • Cracanatul Motiveaza prin orice aparitie in mass media sa aiba soarta lui Ussama Bin Laden. Puti stie ca numai asa are locul asigurat in Wikipedia

  2. Mda… Ca în orice încercare de manipulare mai inteligentă, elevul cel mai strălucit al lui Stalin inserează și sâmburi de adevăr, astfel încât omul simplu să gândească „afirmația X e adevărată, așa că toate trebuie că sunt adevărate”.
    Câteva chestii pe care le trece sub tăcere comod, însă:
    – Uniunea Sovietică a avut de suferit atât de mult tocmai pentru că idolul lui Putin făcuse „epurări politice” masive în corpul ofițeresc al armate, drept care la declanșarea operațiunii Barbarossa Armata Roșie era condusă de generali făcuți „pe puncte”, cu câteva excepții notabile (ex. Mareșalul Jukov).
    – Trupele sovietice în perioada ’38 – ’41 erau echipate cu armament fie foarte învechit, fie prost gândit, drept care nu aveau cu ce lupta. Tot vina lui Stalin: ca orice dictator obsedat de control total și micromanagement, impusese niște hotărâri în privința dotării armatei care se dovediseră a fi proaste.
    – Stalin știa că Germania se va întoarce spre Răsărit, numai că mizase pe ideea că în Vest războiul va dura mai mult, așa că dotările noi erau fie încă pe planșe, fie în stadii timpurii de testare. O greșeală strategică.
    – Stalin a refuzat din frica de a pierde puterea lecția foarte corectă a lui Kutuzov, și anume că Rusia nu înseamnă Moscova și Leningrad. Nefiind nici pe departe liderul iubit înainte de ’41, s-a ambiționat să apere fiecare palmă de pământ. Era conștient că dacă abandonează centrele urbane mari e posibil să piardă controlul asupra lor și proprii lui supuși să fraternizeze cu inamicul (chestie care s-a și întâmplat de altfel în Ucraina, unde foametea din ’32 – ’33 nu fusese uitată deloc). Așa că a măcinat propria armată în acțiuni defensive care nu aveau nicio șansă de reușită și a dat ordinul de evacuare a Leningradulului mult prea târziu, lăsându-l populat deși știa că nu îl putea salva (decizie care a dus la moartea civililor de foame, de frig și de boli) și alegând să evacueze orașul în timp ce era asediat, o tactică criminală pentru propriul popor. Numai eroarea (de fapt oroarea) Leningrad-ului a costat cam 4,5 milioane de vieți de partea rusă.
    – Începând din ’41 URSS a fost ajutată masiv de Statele Unite ca să nu pice. Mai întâi pe bani. Din ’42 pe gratis (teoretic, plata se făcea la finalul conflictului, să încercăm să ghicim dacă sovieticii au plătit?). Tancuri britanice produse pe bani americani pentru că T-34 nu exista în numere suficiente, Jeep-uri și camioane pentru a susține deplasarea și logistica Armatei Roșii, materii prime, ca lingouri/bare de aluminiu pentru producția aeronautică, hrană pentru trupe, și câte și mai câte.
    – Obsesia lui Stalin de a nu pierde orașul care îi purta numele, cuplată cu obsesia germană de a avea control asupra lui, a făcut din Stalingrad mormânt pentru jumătate de milion de soldați sovietici, în condițiile în care nu orașul era important strategic, ci controlul asupra regiunii, iar regiunea poate fi controlată și fără ocuparea orașului (fix ce au făcut nemții la Leningrad).

    Putin, ca orice ex-ofițer al KGB, știe că există metode prin care poate „întoarce” o poveste fără a spune neadevăruri. E de ajuns să nu spui tot adevărul.
    Mai știe la fel de bine că tactica asta poate funcționa doar la el acasă, în Federație, sau în cazul celor „slabi de înger”. Dar ideea lui e să dezbine cât mai mult, să repete la infinit versiunea incompletă de adevăr. Poate unii îl vor crede. Iar ceilalți vor fi oricum enervați de fiecare dată.
    Da, sovieticii e posibil să fi pierdut 27 de milioane de suflete… Dar probabil mai mult de o treime din pierderi se datorează inepției idolului lui Putin, Iosif Visarionovici.

    Patton spunea la sfârșitul războiului „Am învins inamicul greșit”.
    Răspunsul e „Nu, Generale, nu ați învins TOȚI inamicii. De înțeles… dar păcat.”

  3. Bunicul meu a luptat pe frontul de est la Stalingrad si mi-a spus ca rusii aveau numai camioane americane… oricum au murit mai multi rusi si alti nefericiti in gulaguri decat pe front. Putin este cel care minte cum respira. AR TREBUI SA-SI CEARA SCUZE PT E AU FACUT TRUPELE SOVIETICE IN TARILE OCUPATE DIN EUROPA. Statele baltice au fist ocupate la fel ca Polonia si Basarabia cu consimtamantul lui Stalin si Hitler.
    Trump please wake up!

    • @jsanyi: Bunicul tău nu mințea deloc. Rușii primeau ajutor multă tehnică aliată la acel moment. Și bunicul tău, dacă mai era în viață, cel mai probabil ți-ar fi spus cu multă dragoste că ești naiv dacă ții cu Trump în conditiile astea.
      Interesul Rusiei a fost intotdeauna de a șubrezi și destabiliza. Interesul Rusiei a fost exact ăla de a-l avea pe Trump președinte în State. Pentru că, odată ce Trump a acceptat oferta de „ajutor” din partea rușilor în alegeri, a devenit un lider cu o imagine proastă (nu că era prea bună înainte). Din momentul ăla Putin a câștigat un duel: a dovedit că un posibil Președinte al SUA (la vremea aceea) poate fi determinat să apeleze la o putere externă ostilă (pentru că Rusia e ostilă tuturor celor care se interpun între ea si interesele ei) doar ca să devină Președinte.
      Nici nu mai contează dacă pe urmă rușii l-au ajutat cu adevărat sau nu, în ce fel… e irelevant. Lovitura de imagine, bănuiala că poate Rusia totuși a avut un rol în alegerile din 2016, e mai nocivă în sine decât dacă se dovedea fără dubii că a făcut-o.
      Putin a regizat și câștigat bătălia asta în clipa in care Trump a zis „ok, mă interesează să aflu de la ruși ce știu ei despre madam Clinton”. Iar elevul lui Stalin știa bine că Trump va accepta, pentru că Trump s-a visat dintotdeauna președintele Statelor Unite, fără a avea capacitatea mentală să înțeleagă o regulă simplă: orice gest al celui ce devine cel mai puternic om din lume va avea urmări și consecințe.