Civili și epoleți în campania electorală: cine face jocurile

Câteva evenimente și poziționări din ultimele luni riscă să creeze percepția că decizii politice și instituționale critice în super-anul electoral 2024 sunt influențate de actori nevăzuți. Dosare ce vizează instituții de forță închise abrupt, dosare sensibile deschise în plină campanie electorală, procurori sancționați sau promovați arbitrar, procurori-șefi care au colaborat instituțional cu serviciile secrete. Și, peste toate, un SRI fără conducere civilă despre care președintele Iohannis spune că ”funcționează impecabil”.

• E evident că orice discuție despre influența serviciilor secrete în politică riscă să alunece în conspiraționită, dat fiind că e aproape imposibil de lucrat cu dovezi. Dar G4Media are un lung istoric de chestionare a comportamentului acestor instituții și a modului în care statul și societatea își exercită controlul civil asupra lor. Iar discuția trebuie reluată atât pentru că suntem într-un moment-cheie cu patru alegeri la orizont, dar și pentru că există semnale că acest control civil nu e suficient de eficient.

Comportamente arbitrare ale unor șefi de instituții provoacă și alimentează lipsa de încredere în stat. Or, încrederea e un ingredient esențial pentru instituții precum DNA sau Parchetul General, mai ales când dosarele gestionate în plină campanie electorală pot schimba soarta alegerilor: deschiderea dosarului achizițiilor de la Sectorul 3 în care e implicată o apropiată a premierului Ciolacu, dosarul vaccinurilor care îl vizează pe Vlad Voiculescu, blocarea cercetării doctoratului fostului premier Ciucă.

Semnele de întrebare au apărut încă de la numirea celor doi procurori-șefi, în martie 2023. Amândoi vin din DIICOT, structură de parchet unde colaborarea cu SRI pe dosare de criminalitate organizată și antiterorism este obligatorie, după cum a scris la acel moment Dan Tăpălagă. Plus relația apropiată a lui Marius Voineag cu Bogdan Licu, considerat în sistemul judiciar săgeata SRI.

Prestația lui Marius Voineag la șefia DNA a confirmat cu asupra de măsură temerile inițiale. Una dintre primele decizii a fost clasarea unui dosar ce viza achiziții făcute de SRI și evacuarea din instituție a procurorului care avusese curajul să facă percheziții și audieri de martori. Voineag a încercat să minimalizeze dosarul și procurorul într-un interviu pentru G4Media, într-un limbaj neobișnuit de colocvial pentru un șef de instituție: ”Dacă vrem să validăm teze eroice că cineva-și asumă și-și fixează o țintă un plutonier de la SRI, înseamnă că e ok, validăm tezele astea eroice”.

Replica procurorului Liviu Lascu a venit însă rapid. Procurorul dat afară de Voineag a explicat că nu a anchetat un plutonier, ci ofițeri SRI, iar ancheta avansa spre ”conducerea unității”. Mai mult, Lascu a spus că nu exista nici un motiv pentru clasarea dosarului, dat fiind că jumătate din produsele plătite și recepționate de SRI nu fuseseră, de fapt primite. Liviu Lascu a respins, cu argumente juridice, și apărarea lui Voineag, potrivit căruia produsele ar fi fost totuși recepționate ulterior: ”Este surprinzător pentru o persoană având funcția domnului Voineag să nu știe că există un moment al consumării infracțiunilor, atât în cazul falsurilor cât și al abuzului în serviciu, care în speța respectivă s-au produs la întocmirea actelor în fals, respectiv la luarea deciziei de efectuare a plății pentru marfa nelivrată. O completare ulterioară (cu întârziere, ca să folosesc termenul domniei sale) poate fi luată în considerare doar ca o circumstanță atenuantă dar, nicidecum, ca o cauză de exonerare a răspunderii penale”.

Nu doar clasarea dosarului achizițiilor SRI ridică semne de întrebare. E la fel de relevantă concedierea rapidă de către Voineag a procurorului Liviu Lascu, fără niciun motiv transmis către CSM. Acesta a relatat într-un răspuns pentru G4Media că, în chiar acele zile, ”a fost urmărit prin centrul Bucureștiului”. De remarcat curajul procurorului Lascu, aflat deja în vizorul Inspecției Judiciare, de a ieși din tăcerea specifică acestui sistem ierarhic. În treacăt fie spus, filajele la personaje din justiție par a fi un modus operandi din 2019 încoace, dar dosarele care le cercetează au fost mereu îngropate.

Tot sub Voineag a fost îngropat un alt dosar penal care ducea către lumea epoleților: achiziția de BMW-uri de către Poliția Română în mandatul ministrului Lucian Bode de la firma prietenului lui Klaus Iohannis. DNA a închis rapid dosarul, deși chiar o instituție a statului a spus că Poliția a favorizat o anumită marcă prin caietul de sarcini. Voineag a aprobat închiderea dosarului, susținând că ”nu erau fapte de natură penală”.

În ambele dosare, percepția e că DNA-ul condus de Marius Voineag a acționat pentru a ajuta SRI și Poliția, nu pentru a afla adevărul și a sancționa derapajele.

Relevante pentru relațiile cu SRI ale celor doi procurori-șefi sunt declarațiile din interviurile la G4Media și TVR. Voineag a spus clar că ”ne dorim să utilizăm” informațiile obținute de SRI pe mandate de siguranță națională, în timp ce Alex Florența a declarat că “am văzut aspecte informative substanţiale, importante, care au început deja să fie livrate către DIICOT și am convingerea că în perioada următoare se vor vedea şi nişte acţiuni substanţiale pe baza acestor informări şi a actelor de urmărire penală efectuate”.

În paralel cu eliminarea unor procurori precum Lascu sau Bodean (DNA Constanța), Voineag și Florența nu au avut nimic de obiectat față de promovarea în funcții esențiale de către Ministerul Justiției și președintele Iohannis a unor procurori extrem de controversați precum Mihaiela Moraru Iorga și Remus Popa, în ciuda avizului negativ de la CSM. În sistemul judiciar sunt semne de întrebare legate de independența reală a celor doi.

Toți șefii de mari parchete au avut de gestionat relația cu sistemul de securitate. Daniel Morar a încercat să-i țină la distanță, Laura Codruța Kovesi a avut o colaborare strânsă cu SRI până la momentul în care a deschis cutia Pandorei, adică a început să ancheteze fondurile operative ale poliției. În cazul procurorilor Voineag și Florența, percepția e că relația lor cu principalul serviciu de informații e extrem de strînsă, cu efecte asupra agendei lor profesionale. Cu un accent special la Alex Florența. Tot sistemul judiciar vorbește despre dosarul unui interlop din Timiș, în care ar fi avut un comportament ce poate fi considerat drept o vulnerabilitate pentru actualul procuror-general.

O altă piesă importantă din tabloul puterii de la vârful statului e lipsa unui director civil al SRI după plecarea lui Eduard Hellvig în iulie 2023. Sunt multe motive întemeiate pentru care președintele Iohannis să prefere interimatul generalului Răzvan Ionescu, prim-adjunctul SRI. Printre ele, perioada scurtă până la venirea unui nou președinte care să își numească o persoană de încredere în funcție, sau o instabilitate la vârful instituției provocată de schimbările prea dese. Pe de altă parte, interesul societății e ca instituția – una esențială în sistemul intern de securitate – să aibă un control civil eficient. Or, dispariția directorului civil înseamnă tocmai dispariția unui filtru de control.

”SRI este condus de prim-adjunctul, generalul Ionescu și cred că el conduce SRI foarte bine (…) Evaluarea mea este că SRI funcționează impecabil. Deci, din acest punct de vedere, nu trebuie nimeni să își facă probleme”, a spus președintele pe 1 februarie. Nu e clar cum a făcut președintele această evaluare și în ce sens funcționează SRI impecabil, pentru că societatea civilă nu mai poate adresa acum nimănui întrebări în această chestiune.

Toate aceste evenimente au loc pe un fond de tensiune reală: pandemia și războiul din Ucraina au dus la creșterea puterii structurilor militare. Campania de vaccinare la care sistemele militarizate au avut acces preferențial și secretomania din jurul ajutorului dat Ucrainei au alimentat percepția că deținătorii de epoleți joacă un rol supradimensionat în statul român.

Să fim bine înțeleși: instituțiile militare – servicii, armată, poliție – au un rol esențial în statul român, cu atât mai mult în contextul regional de securitate. Ele au nevoie de instrumente precum mandatele de siguranță națională (MSN), așa cum și pentru parchete e normal să poată utiliza informațiile relevante culese de servicii prin MSN-uri. Dar e nevoie de două lucruri clare pentru o democrație necoaptă ca cea din România: control civil eficient asupra structurilor militare și garanția că informațiile strânse de acestea nu sunt folosite în jocul politic. În caz contrar, nu mai vorbim de o democrație, ci de o militocrație.