ANALIZĂ Ce presupune ca serviciile secrete să se preocupe de marea evaziune cum vrea președintele Nicușor Dan? E constituțional sau nu? Ce spun experții

UPDATE PRECIZARE ora 14:15 

În decursul acestui articol se arată că serviciile trimit doar informații la parchete. Procurorii au însă posibilitatea de a le analiza pentru a stabili dacă sunt utile cauzei și pot califica aceste informații (sub formă de date, fotografii, înregistrări audio-video, etc) și ca mijloace de probă. Competența de a atribui unor date brute trimise de servicii calitatea de probe aparține exclusiv procurorului sau polițistului judiciar ca organe de cercetare penală, au explicat experții consultați de G4media.ro.

Așadar, potrivit articolului 139^1 din noul Cod de procedură penală:

”Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații

(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.”

Iar articolul 139 spune:

”(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare”, se arată în noul Cod de procedură penală.

ARTICOLUL INIȚIAL MAI JOS: 

„Avem o mare problemă legată de deficit, cu marea evaziune fiscală, și e nevoie ca instituțiile, inclusiv serviciile, să se preocupe de problema asta și e o discuție dacă e sau nu e nevoie să modificăm în sensul ăsta Strategia Națională de Apărare”, a declarat președintele Nicușor Dan, care a confirmat intenția de a discuta în CSAT eventuala implicare a serviciilor secerete în combaterea marii evaziunii fiscale.

Cum se poate face și ce prespune acest lucru?

CSAT ar trebui să califice marea evaziune fiscală drept risc sau amenințare la siguranța națională astfel încât serviciile secrete să se focuseze pe combaterea acestui fenomen, au explicat mai mulți experți în drept consultați de G4media.ro.

Și în acest moment, potrivit legii, serviciile secrete au obligația de a sesiza parchetele dacă, în activitatea lor de culegere de informații, află de comiterea de infracțiuni de drept comun, cum ar fi evaziunea fiscală. Acest lucru este însă mai mult sau mai puțin rodul hazardului și reprezintă prea puțin în combaterea acestui fenomen, au explicat surse judiciare pentru G4Media.ro.

Spre exemplu, DNA a deschis anul trecut 29 de dosare de mare evaziune fiscală (de peste un milion de euro), din care doar 10 au fost sesizate de ANAF, potrivit acelorași surse.

Însă faptul că serviciile ar primi drept temă de casă în CSAT să se concentreze (și) pe combaterea evaziunii fiscale, calificate drept amenințare la adresa siguranței naționale, presupune ca ele să folosească toate resursele în acest scop:

• umane (surse de informații)
• tehnice (spre exemplu, să ceară prin intermediul procurorului general mandate de siguranță națională pentru evaziune fiscală de la judecătorii anume desemnați de la Înalta Curte)
• inter-instituționale (spre exemplu, să ceară altor servicii partenere informații despre banii ascunși în off-shore-uri de marii evazioniști).

Articolul 9 din legea SRI din 1992 spune ce verificări poate face serviciul, ”cu respectarea legii”, ”în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale”:

”a) solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;

b) consultarea de specialişti ori experţi;

c) primirea de sesizări sau note de relaţii;

d) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic;

e) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii.”

Serviciile trimit informație la parchete, nu probe

Experții consultați de G4Media.ro au explicat că serviciile trimit, (iar dacă evaziunea va fi definită de CSAT drept amenințare la adresa siguranței naționale, vor timite și mai multă informație la parchete), însă nu probe (rezultate în urma activității de culegere de informații: înregistrări, fotografii, documente, etc).

Deciziile CCR care au scos serviciile din anchetele penale

De ce acest lucru? Întrucât în 2020, CCR a decis că SRI poate trimite la parchete doar informație, nu probe. Vezi aici.

În momentul în care DNA primește de la servicii informații despre cazuri de mare evaziune fiscală, poate solicita mandate judiciare de la instanțe pentru a produce probe în ancheta penală, cu ajutorul poliției, au explicat experții consultați de G4Media.ro.

În urmă cu 10 ani, pe vremea Binomului SRI-DNA, serviciul domestic de informații punea în executare inclusiv mandatele judiciare și trimitea probele rezultate la parchete. Acest lucru nu mai este posibil acum ca urmare a mai multor decizii CCR.

Prima dintre ele a fost decizia CCR nr. 51 din februarie 2016 care a statuat că SRI nu mai poate pune în executare mandatele judiciare pentru parchete, ci doar poliția.

O altă decizie care a scos serviciile din lupta anti-corupție este decizia CCR nr. 91 din februarie 2018 care a evacuat corupția din lista amenințărilor la siguranța națională.

Drept consecință a fost faptul că noua strategie de apărare a țării din 2020 nu a mai cuprins corupția printre amenințările la securitatea națională.

Există bază legală ca CSAT să introducă evaziunea în lista amenințărilor la adresa securității naționale?

În primul rând, corupția a fost vizată de o decizie a CCR de evacuare din lista amenințărilor la siguranța națională, nu evaziuna, au explicat experți consultați.

Apoi, unii experți susțin că există bază legală pentru ca CSAT să definească evaziunea drept amenințare la securitatea națională, alții, precum fostul judecător Cristi Danileț, opinează că e nevoie de o modificare a legii în Parlament.

Experții care susțin că CSAT are bază legală pentru acest lucru argumentează cu prevederile legii 51/1991 privind  siguranța națională și ale legii 14/1992 a SRI.

Astfel, articolul 3 litera f din legea 51/1991 privind siguranța națională enumeră amenințările la adresa securității statului spune că:

”Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: (…)

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;

Sintagmele „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români“ și „ori altor asemenea interese ale ţării“, pe care se întemeiau mandatele de siguranță națională pentru corupție pînă în 2018, au fost declarate neconstituționale prin deciziile CCR nr. 91 din februarie 2018 și nr. 802 din decembrie 2018.

Însă au rămas alte sintagme care pot fi utilizate acum. Spre exemplu, ”orice alte acţiuni (…) care (…) sau pot aduce atingere capacităţii de apărare”.

”Faptul că România are un deficit excesiv și nu colectează suficient de mulți bani la buget din cauza evaziunii fiscale subminează capacitatea de apărare a țării în contextul unui război la graniță”, a explicat un fost magistrat care a dorit să își păstreze anonimatul.

Apoi, mai sunt și alte alineate la articolul 3 din legea 51/19991 care pot constitui bază legală pentru CSAT, a explicat fostul magistrat, cum ar fi alineatul m.

”Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: (…)

m) orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale,fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecinţe la nivel naţional sau regional”, se arată în legea 51/1991 la articolul 3 alineatul m.

Toate amenințările la adresa securității naționale prevăzute de articolul 3 al legii 51/1991 sunt de competența CSAT, potrivit articolului 7 din aceeași lege.

”ART. 7

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are, în domeniul securităţii naţionale, următoarele atribuţii: (…)

b) stabileşte principalele direcţii de activitate şi aprobă măsurile generale obligatorii pentru înlăturarea ameninţărilor prevăzute în art. 3;

c) stabileşte modalităţile de valorificare a informaţiilor referitoare la securitatea naţională”.

În schimb, fostul judecător Cristi Danileț spune că nu CSAT poate să definească evaziunea drept amenințare la adresa securității statului, ci Parlamentul prin modificarea legii.

”Serviciile secrete au atribuții limitate prin lege. Ele nu pot fi organe de cercetare penală, dar pot furniza informații pe care procurorii să le transforme apoi în probe.

Nimic nu împiedică Parlamentul să decidă cu privire la extinderea siguranței naționale la domenii precum corupția înaltă sau evaziunea fiscală la anumiți operatori. Până la redefinirea siguranței naționale, serviciile nu se pot implica mai mult, din cauza unor decizii CCR din perioada 2016-2018. CSAT nu poate decide peste lege si CCR.

Informațiile pot fi furnizate și acum dacă accidental intră în conexiune cu activitatea principală a serviciilor. Dar nu pot fi focusate serviciile pe corupție sau evaziune fiscală, fără a fi prevazut în lege ca fiind domenii de siguranță națională. Ce ne costa redefinirea siguranței nationale în Parlament?„ a declarat fostul judecător Cristi Danileț pentru G4Media.ro.

În schimb, alți experți cum este Laura Ștefan de la ExpertForum se opun implicării serviciilor în combaterea evaziunii fiscale.

“Serviciile secrete nu au ce căuta în anchetele penale și în activitatea de colectare a taxelor.

Soluția este reformarea instituțiilor clasice, care se ocupă cu combaterea evaziunii fiscale, în primul rând a ANAF, astfel încât să fie crescut gradul de colectare, nu înlocuirea lor cu servicii de informații.

Aceste servicii de informații trebuie să aibă alte obiective acum, mai ales în contextul provocărilor geo-strategice actuale”, a declarat pentru G4Media.ro Laura Ștefan, expert anticorupție la ExpertForum.

Opinii similare au și unii magistrați consultați de G4Media.ro, dar care au dorit să își păstreze anonimatul. Ei susțin că trebuie eliminată legea Ciucă-Ciolacu care dezincriminează evaziunea fiscală dacă prejudiciul este achitat înainte de un verdict. Mai spun că ANAF ar trebui reformat ca să devină eficient și că are trebui uniformizată competența parchetelor de a combate evaziunea. Acum, DNA combate marea evziune (de peste un milion de euro), iar DIICOT și parchetele obișnuite au competențe de combatere a evaziunii mai mici.