Zidul este încă prezent: Mai mult de jumătate dintre est-germani se simt cetățeni de mâna a doua. Estul și Vestul evaluează foarte diferit după reunificarea Germaniei

„Le e dat să crească împreună, celor ce trebuie să fie împreună”, spunea fostul cancelar Willy Brandt la căderea Zidului. Azi, se pare că Estul și Vestul sunt mai incompatibile ca oricând. Cum văd sociologii evoluția?

(Analiză publicată pe portalul Deutsche Welle / Autor Christoph Hasselbach)

Din punct de vedere economic, Estul vine tare din urmă. Acesta este rezultatul ultimului raport întocmit de guvernul german pe tema „Starea unității germane”. În document se precizează: „Consolidarea Germaniei și echilibrarea condițiilor de trai au progresat în continuare considerabil.” Politic și emoțional însă, Germania pare tot mai divizată. Potrivit unui sondaj de opinie, 57% dintre est-germani s-ar simți cetățeni de mâna a doua. 50% dintre ei ar fi mai degrabă nemulțumiți cu modul de funcționare a democrației. Estul și Vestul evaluează foarte diferit reunificarea Germaniei.

Psihoterapeutul est-german Hans-Joachim Maaz crede că est-germanii ar avea o relație distantă cu statul, din cauza experienței din fosta RDG: „Oamenii din Est sunt la modul general mai critici față de capitalism, guvernanți și mass-media… De aici vine și mișcarea de protest față de politica dominată de Vest.”

Sociopsiholoaga vest-germană Beate Küpper crede dimpotrivă că, din cauza lungii despărțiri cauzate de Zidul din Berlin, „nu ar trebui să fie de la sine înțeles că est-germanii și vest-germanii ar trebui să fie la fel”. Problematice nu ar fi deosebirile în sine, ci impresia unei „dezavantajări colective”. Ar fi vorba de „un sentiment al recunoașterii, aprecierii, împărtășirii și dialogului”.

AfD are succes mai ales în Est

Poate că divizarea est-vest se observă cel mai bine în rezultatele electorale obținute de partidul populist de dreapta AfD. La alegerile regionale din Vest, această formațiune obține cam 10% din voturi, la alegerile din Est, 25%, așa cum s-a întâmplat recent în landurile Brandenburg, Saxonia și Turingia.

În fosta Germanie de Est, partidul AfD, originar din Vest, a preluat de la Partidul Stângii rolul partidului de protest. Partidului Stângii, ca urmaș al partidului unic din RDG SED, îi venea ca uns rolul de a reda sentimentul nostalgiei est-germane. „Definitivați schimbarea” a fost sloganul electoral al AfD în campaniile din landurile estice. Se pare că a dat roade. Maaz crede că ar fi o mare greșeală să se creadă că alegătorii AfD din Est ar fi adepți ai dreptei: „Dacă acești oameni sunt doar criticați și discriminați, acesta este cel mai bun mijloc de întărire a acestui partid AfD.”

Democrația nu este niciodată un proces finit

Politicienii vestici reacționează uneori la rezultatele bune obținute de AfD în Est cu aroganță. Președintele Verzilor ecologiști Robert Habeck a afirmat la începutul anului într-un material video electoral: „Încercăm să facem totul pentru ca Turingia să devină un land deschis, liber, liberal și democratic”. Cuvintele sale au declanșat în Est un val de indignare. A sunat ca și cum întreaga Turingie nu ar fi deja un land democratic. Social-democratul Carsten Schneider, originar din Turingia, a întrebat pe Twitter: „În ce închisoare am trăit eu în ultimii ani?” Iar deputatul AfD Leif-Erik Holm a declarat în Bundestag că est-germanii nu ar avea nevoie de „ore suplimentare la democrație”.

Beate Küpper nu crede că Vestul a devenit brusc democratic în 1945, la fel cum nici Estul nu putea să devină democratic în 1989 ca la o simplă apăsare pe buton. Democrația este un proces care se dezvoltă mereu: „Ar fi fost deci mai corect ca Habeck să spună: Trebuie cu toții să ne democratizăm.” Totuși, nu ar fi „de mirare că noi cei din Est am avea la acest capitol de recuperat față de Vest, pentru că noi am avut în Est mai puțin timp în acest sens”. Maaz ar vrea ca vest-germanii să țină cont de sentimentele și ideile est-germanilor: „Și celălalt poate avea dreptate. Iar părerea mea poate fi greșită. Acesta ar fi fundamentul discursului democratic.”

Banii nu sunt totul

Șefa grupului parlamentar ecologist Katrin Göring-Eckardt cere mai ales investiții în infrastructură de calitate ca răspuns la alunecarea spre dreapta a societății est-germane: „Oamenii din regiunile subdezvoltate nu au încredere în statul care pare că a uitat de ei.” O viziune similară au numeroși alți politicieni din aproape toate partidele.

Beate Küpper nu crede însă că problema poate fi rezolvată doar cu bani. Banii nu înlătură nici sentimentul discriminării, nici experiența oamenilor privind dezavantajele suferite în urma reunificării. Simultan, numeroși est-germani nu vor să fie priviți ca „victime ale circumstanțelor”; până la urmă, est-germanii și-au luat singuri destinul în mâini și au generat schimbarea acum 30 de ani.

Deosebirile nu trebuie să fie o problemă

Christian Hirte, însărcinatul pentru Est al guvernului federal, vorbește despre un bilanț dublu: „Starea economico-socială a Estului s-a îmbunătățit mult peste ceea ce ne închipuiam noi în urmă cu 30 de ani.” Simultan, est-germanii s-ar fi „săturat de schimbări” iar Hirte avertizează: „Nu avem voie să îi suprasolicităm.”

Hans-Joachim Maaz are următorul sfat pentru vest-germani: „Ascultați-i pe est-germani, nu îi luați de sus! Nu îi colorați în maro!” (culoarea național-socialiștilor, n.r) Ar trebui ca reproșurile formulate în Est să fie ascultate și analizate. „Mișcarea de protest din Est”, așa cum se manifestă ea inclusiv prin voturile acordate AfD, ar fi un „ajutor pentru a înțelege mai bine ce trebuie schimbat”.

Beate Küpper trage o concluzie suprinzător pozitivă – deosebirile dintre Est și Vest nu ar fi ceva rău: „Nu știu defel dacă asta este așa o mare problemă. Cred că se face prea mare tamtam pe această temă, asta este de fapt problema.” Ar fi vorba de fapt de o varietate binevenită, la fel cum există deosebiri majore între Bavaria și nordul Germaniei, de exemplu. „Existența unor regiuni diferite și faptul că nu este peste tot la fel ar fi niște aspecte interesante și care îmbogățesc Germania”.

Foto: Zidul Berlinului / Autor: Dan Mihai Bălănescu