Superman: de la super-anarhist la băiatul cuminte al Americii

Săptămâna viitoare, Superman revine pe marile ecrane în noul film regizat de James Gunn. Deși azi este considerat simbolul eroului corect și nobil, în anii 1930 Superman nu era deloc așa. Primele benzi desenate prezentau un personaj mult mai violent și revoluționar, diferit de imaginea „băiatului bun” pe care o cunoaștem azi, relatează BBC.

Personajul a fost creat de Jerry Siegel și Joe Shuster și a debutat în 1938 în revista Action Comics. Atunci, Superman nu era un simplu „super-polițist”  era descris ca un „super-anarhist”, care aplica legea după bunul său plac, folosindu-se de pumni și intimidare. Mark Waid, istoric de benzi desenate, îl caracteriza ca fiind „un Superman care nu lua prizonieri”.

În primele ediții, Superman era aproape un justițiar socialist. El dărâma uși, amenința suspecți de la etajele superioare și făcea glume dure. Țintele sale erau adesea oameni puternici: patroni de mine care neglijau siguranța, politicieni corupți, directori de orfelinate abuzivi. Scopul era să apere „oprimații” și să pedepsească nedreptatea socială.

Originea acestei viziuni vine din experiențele creatorilor săi. Siegel și Shuster, doi tineri evrei din Ohio, au crescut în timpul Marii Crize Economice. Ei au văzut în Superman o modalitate de a da voce frustrărilor și compasiunii față de cei defavorizați. „Superman a apărut din sentimentele noastre față de viață”, spunea Siegel.

De altfel, întreaga industrie a benzilor desenate era plină de artiști marginalizați: imigranți, evrei, persoane de culoare și femei care nu găseau locuri de muncă în mass-media tradițională. Mulți aveau viziuni de stânga sau radicale. Totuși, Superman a fost printre puținele personaje care au promovat idei atât de radicale în mod explicit.

Într-un episod timpuriu, Superman distruge locuințele insalubre pentru a forța autoritățile să construiască altele mai sigure. În altul, se luptă cu industria jocurilor de noroc sau sabotează fabrici auto care puneau în pericol vieți prin piese defecte. Aceste acțiuni directe și politizate reflectau realitățile urbane dure ale anilor ’30.

Însă, treptat, Superman s-a îndepărtat de acest activism social. Popularitatea sa uriașă a forțat compania DC să-l „domesticească”, pentru a-l transforma într-un produs comercial sigur, vândut pe pijamale și obiecte promoționale. În plus, odată cu apropierea celui de-al Doilea Război Mondial, creatorii și editorii au vrut să fie percepuți ca patrioți.

Problemele personale ale creatorilor au contribuit la schimbare: Siegel a fost înrolat în armată, iar Shuster a început să piardă vederea. În 1938, cei doi vânduseră deja drepturile pentru doar 130 de dolari și, ulterior, au pierdut un proces prin care încercau să le recupereze. Ironia e amară: Superman lupta pentru cei oprimați, însă creatorii săi nu au avut un astfel de apărător.

După război, Superman s-a transformat într-o figură mai paternă și conformistă, mai ales în anii ’50, când comisiile anti-comics îl obligau să fie un model pentru copii. A devenit mai interesat de extratereștri și planuri fantastice decât de corupție sau nedreptate socială.

Totuși, imaginea lui Superman a continuat să evolueze. Uneori, el a fost ironizat ca „scout-ul în albastru” al DC, alteori a recăpătat puțin din spiritul său original de justițiar social. Ce versiune vom vedea în noul film? Rămâne de văzut. Însă istoria arată că, dincolo de zbor și forță, Superman a fost mereu o oglindă a vremurilor și a valorilor societății.