Straniu fenomenul de mumificare naturală într-un mic cimitir din Columbia

Clovisnerys Bejarano îngenunchează pentru a se ruga în fața trupului mamei sale, Saturnina, care a murit în urmă cu aproape 30 de ani, dar ale cărei trăsături au rămas intacte datorită unui proces de mumificare „spontană” încă neexplicat, care are loc în satul columbian San Bernardo.

„Are încă fața ei mică, rotundă și mată, părul împletit…”, a povestit ea în fața sicriului de sticlă expus la Muzeul Mumiei din acest oraș situat la aproximativ o sută de kilometri sud de Bogota (centrul Columbiei), potrivit unui reportaj al agenției AFP, preluat de boursorama.com.

În 1993, trupul neînsuflețit al Saturninei Torres de Bejarano, care a murit din cauza unei afecțiuni cardiace, a fost așezat într-un cavou în cimitirul din oraș. Când a fost exhumată opt ani mai târziu, rudele sale au descoperit că trupul ei era în mare parte neafectat de descompunere.

A fost o descoperire care nu i-a surprins prea mult pe locuitorii din San Bernardo.

„Mumificarea a devenit parte din viața noastră de zi cu zi”, explică Rocio Vergara, șefa muzeului în care sunt expuse corpurile a 14 persoane, toate scăpate de descompunere din motive inexplicabile.

Prima descoperire a unui cadavru mumificat în acest cimitir datează din 1953, iar de atunci fenomenul s-a repetat, cu până la 50 de „mumii” pe an la sfârșitul anilor 1980.

În prezent, există doar câteva cazuri în fiecare an, potrivit șefului muzeului, iar majoritatea familiilor aleg să incinereze cadavrele.

Fără explicații…

O decizie pe care Clovysnerys Bejarano nu o înțelege, în condițiile în care își duce în mod regulat nepoții să vadă trupul străbunicii lor.

„Dumnezeu a vrut să ne-o lase nouă, așa că o avem (…) Când o vezi în această stare, cum poți să o arzi?”, se întreabă gospodina în vârstă de 63 de ani.

Potrivit doamnei Vergara, „deși ușa a fost deschisă pentru cercetări universitare (…) nimeni nu a reușit să determine motivul exact” al conservării cadavrelor în cimitirul orașului.

În San Bernardo, oamenii vor să creadă că acest fenomen de mumificare se datorează alimentației bune a locuitorilor acestei comunități agricole.

Însă această teorie nu are niciun suport științific.

Cadavrele mumificate nu au nimic în comun în mod special: aveau vârste diferite în momentul morții și nu predomină nici un sex, nici o constituție, nici o locație din cimitir.

Cavourile

În ceea ce privește clima, care a fost de asemenea studiată, în mod paradoxal s-a dovedit a fi „temperată și umedă”, „ceea ce ar trebui să faciliteze descompunerea cadavrelor”, adaugă doamna Vergara.

Răspunsul, însă, poate fi găsit cu certitudine în cavouri, deoarece fenomenul a început să se producă în momentul în care municipalitatea a inaugurat un nou cimitir în care nu există morminte în pământ.

După ce a vizitat muzeul, Daniela Betancourt, antropolog și cercetător la Universitatea Națională din Columbia, a precizat că mumiile din San Bernardo au un aspect similar cu cele din Guanajuato, Mexic, și Palermo, Italia.

Ea oferă propria explicație: „Cimitirul se află pe un versant abrupt de munte. Vântul suflă constant, dar în același timp este cald. Putem presupune că bolțile funcționează ca niște cuptoare (…) acestea deshidratează treptat cadavrele”.

Cu toate acestea, ea avertizează că ipoteza sa trebuie verificată științific.