G4Media.ro

Recursul compensatoriu analizat la rece. Marea problemă este ce se întâmplă cu…

Recursul compensatoriu analizat la rece. Marea problemă este ce se întâmplă cu cei liberați după liberare

Să ne înțelegem: faptele comise la Mediaș, Alba Iulia sau în alte părți sunt îngrozitoare și indezirabile. Este aproape imposibil să consolezi victimele sau pe apropiaților lor. Ce poți să le spui? Că niște ființe au acționat primitiv? Că astfel de oameni există printre noi în orice societate? Că societatea modernă sau post-modernă trebuie să învețe să gestioneze astfel de riscuri? Mă tem că niciun astfel de mesaj nu le va ușura suferința și nici nu le va aduce înapoi pe cei pierduți.

În aceste condiții este de înțeles că prima reacție a victimelor sau a celor apropiați va fi una vindicativă. Ba mai mult, publicul general va fi revoltat și va cere măsuri excepționale, unele poate la fel de primitive ca faptele comise. Emoția va fi și mai amplificată de reportaje, breaking news, dezbateri și imagini înfiorătoare derulate aproape non-stop pe ecranele televizoarelor. Evident că politicienii nu pot absenta de la acest festin mediatic. Cu instincte de vânători vor înțelege din primele momente în ce direcție bate vântul emoției și vor propune abrogări, înăsprirea pedepselor, poate chiar reintroducerea pedepsei cu moartea.

Bănuiesc că acest scenariu nu vă este necunoscut. Este ușor de anticipat, ba chiar și mai ușor de identificat pe stradă sau la televizor.

Dar haideți să ne uităm la fapte!

Legea nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu a fost adoptată ca o strategie de răspuns la condamnarea României cu decizia pilot în cazul Rezmives si alții v. Romania. Pe scurt, această decizie pilot cere României ca, în șase luni, să trimită Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei un calendar precis cu măsurile potrivite să rezolve problema supra-aglomerării și a condițiilor necorespunzătoare de detenție. În contextul condițiilor necorespunzătoare de detenție, decizia pilot cere României să reformeze sistemul de remedii compensatorii sau preventive astfel încât acesta să devină eficient, adică să prevină sau să compenseze satisfăcător orice încălcare a drepturilor omului în penitenciare.

În acest sens, nu există decât două soluții: o compensare financiară la nivelul celei acordate de către jurisprudența CEDO sau compensarea cu zile. Cum compensarea financiară este dincolo de resursele României în acest moment, autoritățile au decis să introducă remediul compensatoriu prin zile câștig. Măsura nu era una nou în Europa și a funcționat satisfăcător în Italia, spre exemplu. După cum se poate observa, remediul compensator nu este o măsură de diminuare a populației carcerale. Cel puțin, nu una directă.

Remediul compensatoriu este un mecanism de compensare pentru executarea pedepsei cu închisoarea în condiții sub-standard. Prin urmare, discuțiile despre cui nu trebuie să acordăm acest drept în funcție de faptă sau de făptuitor sunt naive. Singurul răspuns posibil și legal este că nu trebuie să acordăm acest drept celor care și-au executat pedeapsa privativă de libertate în condiții definite ca fiind în conformitate cu drepturile omului, atât în ceea ce privește spațiul, cât și accesul la lumină naturală, servicii medicale minime etc. În concluzie, putem să nu acordăm nimănui acest drept, dacă vom avea condiții decente de detenție.

Prin aplicarea Legii 169/2017 privind recursul compensatoriu s-au liberat anticipat 11.851 de persoane. Un număr de 2.551 de persoane au beneficiat de legea privind recursul compensatoriu, dar, cu toate astea, s-au liberat la termen. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Legea privind recursul compensatoriu creează vocația persoanei private de libertate să se prezinte în fața comisiei de propuneri pentru liberare condiționată mai devreme. Asta nu înseamnă că această comisie este obligată să propună liberarea condiționată a deținutului.

La fel stau lucrurile și la instanță. Instanța poate în continuare să amâne liberarea condiționată sau chiar să aștepte până la liberarea la termen. Poate că persoanele liberate condiționat, cu sau fără recursul compensatoriu, puteau sa fie mai bine selectate? Multi-recidiviștii, infractorii cu antecedente de violență, infractorii sexuali etc. puteau fi amânați de comisiile de liberare condiționată sau de către instanțe pe motiv de ‘nu au prezentat dovezi de îndreptare’? Poate ceva nu este în regulă în mecanismul de selectare a celor eligibili pentru liberare condiționată?

11.851 persoane au beneficiat de recursul compensatoriu. Din comunicatul ANP înțelegem că această cifră se referă la un interval de aproape un an și șase luni de când a intrat legea în vigoare. Dintre aceștia, 724 au revenit în penitenciar deja, continua comunicatul de presă al ANP, ceea ce reprezintă 5,02% dintre cei liberați cu recursul compensatoriu. Sigur, din punct de vedere uman, și o singură recidivă este dramatică și presupune consecințe uriașe pentru victimă, infractor, familia sa și societate.

Dar, din punct de vedere statistic, o rată de 5,02% este una relativ mică. Sigur, sunt multe detalii care ne lipsesc pentru o analiză atentă, însă, la o primă privire, această rată este chiar extrem de mică. Sa fie clar, 5,02% nu reprezinta rata de recidivă după închisoare, ci doar proporția celor care s-au întors în penitenciar. Este posibil ca alți foști deținuți liberați anticipat în baza recursului compensatoriu să nu fie identificați încă, să nu fie trimiși în judecată încă sau să nu fie trimiși în judecată încă. În orice caz, cu toate aceste limite, dacă vom compara această rată de reîntoarcere în penitenciar cu rata de recidivă după închisoare în țări precum Marea Britanie (cca. 60%) sau SUA (68%), vom putea concluziona că aceasta nu este ridicată.

Se clamează constant că rata infracționalității a crescut vertiginos în ultimii doi ani în România ca urmare a aplicării Legii privind recursul compensatoriu. Poate că așa este, însă științific, în România, nu avem la dispoziție decât datele Ministerului de Interne care vorbesc despre o scădere a ratei infracționalității sesizate în România, și în 2017 și în 2018. De altfel, acest trend de scădere a ratei infracționalității se păstrează în ultimii șapte ani, potrivit datelor Poliției Române (rata infracționalității se calculează ca număr de infracțiuni sesizate la 100.000 locuitori).

Graficul de mai jos poate fi ilustrativ în acest sens:

Sursa: Inspectoratul General al Poliției Române.

Același trend descrescător se înregistrează și în ceea ce privește așa numita infracționalitate stradală (-7,6% în 2018 față de 2017). Infracțiunile de tâlhărie (furt cu violență) au înregistrat cea mai mică valoare din ultimii 11 ani (-11,7% în 2018 față de 2017).

Prin urmare, nu există dovezi că aplicarea recursului compensatoriu a condus la o creștere a infracționalității în România.

În aceste condiții, cui folosește această campanie împotriva recursului compensatoriu? La ce bun această ”panică morală”? așa ne dorim să promovăm politici publice, pe baza emoțiilor și a știrilor false?

În opinia mea, nu recursul compensatoriu este problema. Probabil că acele fapte oribile s-au produs mai devreme decât dacă acele persoanele private de libertate ar fi fost liberate condiționat sau la termen. Nu există cuvinte prin care cineva le-ar putea ușura victimelor suferința cauzată de aceste fapte. Din nefericire, și liberații condiționat și cei liberați la termen comit fapte îngrozitoare și, cu toate astea, nu abrogăm liberarea condiționată sau liberarea la termen.

Cred că adevărata problemă este ce se întâmplă cu cei liberați după liberare. Mulți dintre ei au nevoie în continuare de asistență și supraveghere. Cei mai mulți sunt ținuți la marginea societății prin tot felul de mecanisme de excluziune socială (ex. cazierul judiciar, intoleranță, sărăcie extremă etc.). Mulți dintre ei au probleme de sănătate mentală, de adicție sau de controlul furiei. Unii locuiesc în ghetouri urbane unde ziua de mâine este incertă, iar oportunitățile legale nu există nici în visele locuitorilor.

Probabil că o soluție rațională ar fi crearea unui mecanism de asistență/supraveghere a celor liberați, în funcție de nevoile criminogene și nivelul de risc de recidivă, astfel încât să se asigure o tranziție eficientă de la mediul carceral la libertate. Astfel de mecanisme există în alte state europene și avem suficiente cercetări din care putem învăța ce trebuie făcut. Trebuie numai să trecem peste lamentațiile retorice și să facem ceva concret pentru a crește siguranța publică și reintegrarea celor care au executat pedepse privative de libertate.

Prof. Ioan Durnescu
Universitatea din București

12 februarie 2019

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

5 comentarii

  1. As zice asa:
    1) Statistica e instructiva si ajuta cand nu ti se intampla tie faptele. Chiar daca teoretic ai sanse de 5% sa fii executat de un eliberat pe motiv de compensare, atunci cand ti se intampla (tot statistica ne zice) sansele sunt de 100% de fapt (*) . Deci statistica este linistitoare doar cand e vorba de niste evenimente in care tu nu poti fi parte. Pentru cei care traiesc in Romania, nimic din cei 5% (considerata o rata mica) nu e linistitor. Statistica insasi ne-o zice!

    (*) Tu si inainte de eveniment aveai tot 100%, numai ca lipsind informatii esentiale, cum ar fi ca tu vei fi cel ales de talhar pentru prestatia sa, calculele aratau 5%. Asta nu inseamna ca aveai sansa de 5%, ci doar ca din informatiile disponibile, parea ca ai 5%, pe cand tu aveai 100% de fapt.

    Sau hai sa o luam mai romantic: un tip se indragosteste de o tipa si asteapta momentul prielnic, care sa-i maximizeze sansele de a o vraji. Daca nu se iveste niciunul intr-o saptamana, atunci va incerca sa o combine in orice conditii. Tipa il observa si ea pe tip, chiar in prima zi, iar tipul pare in banca lui si neinteresat de ea. Ei i-ar placea de el, dar asa cum a invatat-o societatea familiei traditionale, nu poate sa para o curva si sa se dea la el. Se uita doar la el si isi zice „Ce sanse as avea sa dea bunul Dumnezeu sa se dea tipul asta la mine?! Aproape zero! :o( ”
    Ce sanse avea de fapt? 100%, doar ca nimeni inafara de tip nu stia asta. Totusi, faptul ca nu stii nu inseamna ca un eveniment sigur nu se va produce.

    2) Inteleg rationamentul si scopul recursului compensatoriu raportat la drepturile omului, dar nu vad in text nicio acuza (sa nu zic condamnare publica) a Statului pentru faptul ca nu s-a apucat in secunda 2 sa construiasca noi puscarii si sa le modernizeze pe cele necorespunzatoare. Ne place – nu ne place, trebuie sa cheltuim si pe asta.
    Deci sa completeze dom’ profesor articolul si sa ne explice si cum saracul Guvern este in imposibilitatea de a construi noi puscarii, pentru ca, vedeti dumneavoastra, finantarea nu se poate face din lipsa de bani; cum a investit in Catedrala Neamului pentru a-i ajuta pe infractori intru aducerea pe calea cea dreapta si nu in puscarii pentru a-i pedepsi, etc.

    Mda, ar mai fi o problema: oare domnul profesor este angajat al Guvernului sau isi ia salariul din privat?! Caci, poate, nu poate sa muste, ca un caine turbat … chiar asa …

    3) Eu zic ca (in conditiile in care politicul nu isi doreste vreo solutie) se rezolva relativ usor problema condamnarilor astora scurtate de recurs, prin stiinta. Mai precis prin matematica. Si mai exat prin aritmetica. Respectiv prin regula de trei simpla se poate afla cu cat trebuie sa creasca judecatorul pedeapsa astfel incat, dupa aplicarea bonificatiei care ii compenseaza conditiile grele (adica alea ceva mai bune decat a unei parti a populatiei libere!), condamnatul sa aiba onoarea si placerea de a sta in puscarie exact perioada pe care judecatorul o considera corecta.
    Dar cum si tagma asta a judecatorilor practica tot un karaoke, precum o face societatea in ansamblul ei, se dau pedepse cu suspendare pe banda rulanta. Ce sa faci, nu sunt prieteni cu aritmetica …

  2. The days of teachers have ended…. The days of ORC are here.

  3. Un articol partinitor, in favoarea condamnatilor, fie ei eliberati, sau ispasindu-si pedeapsa.
    Pentru ca gura lu’ dom’ profesor trebuie ”sa mananca” si ea o paine de pe urma muncii cu condamnatii, asa ca era logic sa fie…partinitor.

    Au conditii mizere in inchisori? Vai de noi! Cum sa nu le construim puscarii mai bune, de lux, chiar, cu piscina si jacuzzi, si tot felul de facilitati?
    Sa-i trimitem chiar și in vacante, sa se mai recreeze putin, ca le-o fi greu de la atata ispasire a pedepsei!

    Desigur, e vorba de ”vantul emotional” pe care il vor specula politicienii, si de care, iata, si eu dau dovada!

    Cred ca mai bine de jumatate din populatia Romaniei traieste in conditii mizere, dar noi ne facem griji pentru condamnati, despre cum sa-i integram, cum sa-i reeducam, cum sa le asiguram ”conditii umane” in inchisori, cum sa nu-i marginalizam samd!

    Mai are putin si ma apuca mila si plansul, de cat de greu trebuie sa le fie!
    Desigur, tot pe baza de….”vant emotional”.

    Ideea e ca in astfel de cazuri eu personal as propune aplicarea sharia-ei si pe la noi.
    Gen scrie acolo ca rudele victimei au dreptul de a-l omori pe cel care s-a facut vinovat de moartea aceleia.
    Un fel de ”legea talionului”, ”ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”.
    Sigur ca astfel ne intoarcem in Evul Mediu, sau poate chiar in Comuna Primitiva, gen la ce bun atata avans -economic, tehnologic, stiintific etc- daca ne dovedim a fi tot maimutele care suntem?

    Simplu. Pentru ca chiar asta suntem.
    Si pentru ca oamenii nu pot fi stapaniti si controlati decat prin frica.

    Nu prin ”drepturile omului”, nu prin ”intoarce si celalalt obraz”, nu prin ”stat de drept” si alte lucruri asemenea.

    Ci prin frica.
    De unde si regimurile totalitare care au existat si care vor reveni la putere.

    Cat timp va exista omul pe planeta asta, vor fi crime, si violuri, si talharii samd.

    Iar comunitatea, pentru a se proteja, trebuie sa ia masuri impotriva oamenilor care fac probleme.
    S-a incercat cu inchisori, s-a incercat cu reeducare, s-a incercat cu clementa, s-a incercat cu de toate.

    E timpul pentru un regres.
    Gen, ai omorat, sa fii omorat.

    Ai violat, sa fii violat samd.

    Ce ”conditii din inchisori”? Ce ”recurs compensatoriu”? Ce ”liberare conditionata”?

    Legea talionului.
    Si poate astfel se vor diminua infractiunile, de frica.

  4. Da este o problemă cu cei eliberați !!!!
    Există state europene care au rezolvat această problemă.
    O soluție ar fi să-icondamnaăm pe viață ca să nu mai existe acestă problemă
    Iar povestea cu recidiviști afost și va exista mereu.Nu poâiînchide toată populația pentru că o parte infimă din ea a comis fapte grave.
    Închisorile sunt instituții de represiune și nu de reeducare cum ar trebui.
    Un reputat psiholog propunea ca aceste instituții să treacă la ministerul Educației.
    Omul să termine 8 clase să învețe o meserie ,să lucreze ceva .Să existe psihologi care să se ocupe de ei .Ori în puscarie sunt abuzați și la rândul lor abuzează pe alți.
    Când va ieși să aibă deja o sumă cu care să trăiască nu să tâlhărească.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.