G4Media.ro

Recursul compensatoriu analizat la rece. Marea problemă este ce se întâmplă cu…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

6 comentarii

  1. As zice asa:
    1) Statistica e instructiva si ajuta cand nu ti se intampla tie faptele. Chiar daca teoretic ai sanse de 5% sa fii executat de un eliberat pe motiv de compensare, atunci cand ti se intampla (tot statistica ne zice) sansele sunt de 100% de fapt (*) . Deci statistica este linistitoare doar cand e vorba de niste evenimente in care tu nu poti fi parte. Pentru cei care traiesc in Romania, nimic din cei 5% (considerata o rata mica) nu e linistitor. Statistica insasi ne-o zice!

    (*) Tu si inainte de eveniment aveai tot 100%, numai ca lipsind informatii esentiale, cum ar fi ca tu vei fi cel ales de talhar pentru prestatia sa, calculele aratau 5%. Asta nu inseamna ca aveai sansa de 5%, ci doar ca din informatiile disponibile, parea ca ai 5%, pe cand tu aveai 100% de fapt.

    Sau hai sa o luam mai romantic: un tip se indragosteste de o tipa si asteapta momentul prielnic, care sa-i maximizeze sansele de a o vraji. Daca nu se iveste niciunul intr-o saptamana, atunci va incerca sa o combine in orice conditii. Tipa il observa si ea pe tip, chiar in prima zi, iar tipul pare in banca lui si neinteresat de ea. Ei i-ar placea de el, dar asa cum a invatat-o societatea familiei traditionale, nu poate sa para o curva si sa se dea la el. Se uita doar la el si isi zice „Ce sanse as avea sa dea bunul Dumnezeu sa se dea tipul asta la mine?! Aproape zero! :o( ”
    Ce sanse avea de fapt? 100%, doar ca nimeni inafara de tip nu stia asta. Totusi, faptul ca nu stii nu inseamna ca un eveniment sigur nu se va produce.

    2) Inteleg rationamentul si scopul recursului compensatoriu raportat la drepturile omului, dar nu vad in text nicio acuza (sa nu zic condamnare publica) a Statului pentru faptul ca nu s-a apucat in secunda 2 sa construiasca noi puscarii si sa le modernizeze pe cele necorespunzatoare. Ne place – nu ne place, trebuie sa cheltuim si pe asta.
    Deci sa completeze dom’ profesor articolul si sa ne explice si cum saracul Guvern este in imposibilitatea de a construi noi puscarii, pentru ca, vedeti dumneavoastra, finantarea nu se poate face din lipsa de bani; cum a investit in Catedrala Neamului pentru a-i ajuta pe infractori intru aducerea pe calea cea dreapta si nu in puscarii pentru a-i pedepsi, etc.

    Mda, ar mai fi o problema: oare domnul profesor este angajat al Guvernului sau isi ia salariul din privat?! Caci, poate, nu poate sa muste, ca un caine turbat … chiar asa …

    3) Eu zic ca (in conditiile in care politicul nu isi doreste vreo solutie) se rezolva relativ usor problema condamnarilor astora scurtate de recurs, prin stiinta. Mai precis prin matematica. Si mai exat prin aritmetica. Respectiv prin regula de trei simpla se poate afla cu cat trebuie sa creasca judecatorul pedeapsa astfel incat, dupa aplicarea bonificatiei care ii compenseaza conditiile grele (adica alea ceva mai bune decat a unei parti a populatiei libere!), condamnatul sa aiba onoarea si placerea de a sta in puscarie exact perioada pe care judecatorul o considera corecta.
    Dar cum si tagma asta a judecatorilor practica tot un karaoke, precum o face societatea in ansamblul ei, se dau pedepse cu suspendare pe banda rulanta. Ce sa faci, nu sunt prieteni cu aritmetica …

  2. The days of teachers have ended…. The days of ORC are here.

  3. Un articol partinitor, in favoarea condamnatilor, fie ei eliberati, sau ispasindu-si pedeapsa.
    Pentru ca gura lu’ dom’ profesor trebuie ”sa mananca” si ea o paine de pe urma muncii cu condamnatii, asa ca era logic sa fie…partinitor.

    Au conditii mizere in inchisori? Vai de noi! Cum sa nu le construim puscarii mai bune, de lux, chiar, cu piscina si jacuzzi, si tot felul de facilitati?
    Sa-i trimitem chiar și in vacante, sa se mai recreeze putin, ca le-o fi greu de la atata ispasire a pedepsei!

    Desigur, e vorba de ”vantul emotional” pe care il vor specula politicienii, si de care, iata, si eu dau dovada!

    Cred ca mai bine de jumatate din populatia Romaniei traieste in conditii mizere, dar noi ne facem griji pentru condamnati, despre cum sa-i integram, cum sa-i reeducam, cum sa le asiguram ”conditii umane” in inchisori, cum sa nu-i marginalizam samd!

    Mai are putin si ma apuca mila si plansul, de cat de greu trebuie sa le fie!
    Desigur, tot pe baza de….”vant emotional”.

    Ideea e ca in astfel de cazuri eu personal as propune aplicarea sharia-ei si pe la noi.
    Gen scrie acolo ca rudele victimei au dreptul de a-l omori pe cel care s-a facut vinovat de moartea aceleia.
    Un fel de ”legea talionului”, ”ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”.
    Sigur ca astfel ne intoarcem in Evul Mediu, sau poate chiar in Comuna Primitiva, gen la ce bun atata avans -economic, tehnologic, stiintific etc- daca ne dovedim a fi tot maimutele care suntem?

    Simplu. Pentru ca chiar asta suntem.
    Si pentru ca oamenii nu pot fi stapaniti si controlati decat prin frica.

    Nu prin ”drepturile omului”, nu prin ”intoarce si celalalt obraz”, nu prin ”stat de drept” si alte lucruri asemenea.

    Ci prin frica.
    De unde si regimurile totalitare care au existat si care vor reveni la putere.

    Cat timp va exista omul pe planeta asta, vor fi crime, si violuri, si talharii samd.

    Iar comunitatea, pentru a se proteja, trebuie sa ia masuri impotriva oamenilor care fac probleme.
    S-a incercat cu inchisori, s-a incercat cu reeducare, s-a incercat cu clementa, s-a incercat cu de toate.

    E timpul pentru un regres.
    Gen, ai omorat, sa fii omorat.

    Ai violat, sa fii violat samd.

    Ce ”conditii din inchisori”? Ce ”recurs compensatoriu”? Ce ”liberare conditionata”?

    Legea talionului.
    Si poate astfel se vor diminua infractiunile, de frica.

  4. Scoateti monstri din puscarii, numai pentru ca cea mai mare parte a lor sa recidiveze!

    Sunteti inconstienti!

    Si politicienii care fac aceste legi, si cei care le aplica!

    Cand o sa vi se-ntample si voua, sau familiilor voastre, ca unul din acesti recidivisti sa va faca rau, o sa va ganditi la ce ati facut!

    Iar pentru dom’ profesor, care ii apara, si care considera ca orice ar face, sunt buni, si orice ar face societatea civila, e rea, Doamne fereste ca unul din astia sa-i atace, violeze sau talhareasca vreun membru al familiei! Sau poate chiar omoare.

    Si atunci sa vedem daca ii mai apara cu atata patos!

    Ca tot ne acuza pe noi ca dam dovada de ”vant emotional”, de parca indignarea si furia n-ar fi emotii normale in astfel de circumstante!