Povestea rapperului cubanez pro-Trump care riscă deportarea din cauza politicilor SUA / Marco Rubio, cândva admirator, păstrează tăcerea

În 2021, la fel ca mulți cubanezi și cubano-americani în acea vară, senatorul din Florida Marco Rubio asculta „Patria y Vida”, imnul de protest câștigător de Grammy care a devenit un strigăt de luptă pentru disidenții din Cuba.

Cântecul hip-hop, al cărui titlu se traduce prin „Patrie și viață”, respinge direct sloganul revoluționar al lui Fidel Castro, „Patrie sau moarte”. Cauza a rezonat atât de mult cu Rubio, fiul unor exilați cubanezi, încât, în 2023, a introdus „Legea Patria y Vida”, menită să „protejeze împotriva tiranilor” și să extindă serviciul de internet în Cuba, scrie Politico.

Acum, una dintre vocile centrale ale piesei, rapperul cubanez Eliéxer Márquez Duany — cunoscut sub numele de El Funky — riscă să fie expulzat din Statele Unite. La începutul acestei luni, autoritățile americane de imigrație i-au respins cererea de rezidență în baza Legii de Ajustare Cubaneze din 1966. Are mai puțin de 30 de zile să părăsească SUA sau riscă deportarea și, cel mai probabil, închisoarea în Cuba, deoarece muzica sa a contribuit la cele mai mari proteste antiguvernamentale din ultimele decenii.

În ciuda necazurilor lui Márquez Duany, Rubio — acum secretar de stat — a rămas tăcut. La fel și alte figuri influente cubano-americane și politicieni care au susținut cauza #CubaLibre, precum reprezentanții din Florida Carlos Giménez și Mario Díaz-Balart, care l-au lăudat pe Márquez Duany și au inclus versurile piesei „Patria y Vida” în arhivele Congresului. (Rubio, Giménez și Díaz-Balart nu au răspuns solicitărilor repetate de comentarii.)

Chiar dacă situația lui Márquez Duany este cunoscută pe rețelele de socializare, până acum nu au apărut proteste, petiții sau intervenții de amploare. Chiar și colaboratorii săi din „Patria y Vida” au rămas în mare parte tăcuți.

Singurul oficial ales care a intervenit până acum este reprezentanta María Elvira Salazar (R-Fla.). „El Funky este un refugiat politic care merită protecția deplină a legislației de imigrație a SUA”, a declarat ea într-un comunicat, după apelurile primite din partea revistei POLITICO — prima dată când a vorbit public despre situație. „Lucrăm cu USCIS pentru a ne asigura că înțeleg riscul serios de tortură și persecuție politică pe care îl riscă dacă se întoarce în Cuba.” Joi, biroul lui Salazar a transmis că s-au înregistrat progrese în cazul rapperului.

Situația lui Márquez Duany este remarcabilă din mai multe motive. În primul rând, evidențiază cât de mult s-a schimbat Rubio în perioada în care a făcut parte din administrația Trump — dacă rapperul cubanez ar fi primit un astfel de avertisment cu doar un an în urmă, cu greu ne putem imagina că Rubio nu ar fi intervenit. În al doilea rând, deportarea iminentă a rapperului este un exemplu al modului în care președintele Donald Trump a modificat rapid politica de imigrație față de Cuba. Timp de decenii, SUA au primit cu brațele deschise cubanezii, datorită unei moșteniri a politicilor Războiului Rece care prezentau SUA drept un refugiu pentru cei care fugeau de regimul comunist al lui Castro. În al treilea rând, poate cel mai frapant este atitudinea lui Márquez Duany față de președintele ale cărui politici îi amenință siguranța. La fel ca majoritatea cubanezilor din SUA, el îl susține cu fermitate pe Trump.

„Dacă aș fi putut vota, l-aș fi votat pe Trump”, spune el. „Este cel mai puternic președinte în ce privește Cuba.”

Călătoria lui Márquez Duany de la simbol al rezistenței la caz de deportare a început în februarie 2021, când el și alți artiști au lansat „Patria y Vida”. Cântecul, cu muzicieni de pe insulă și din afara ei, denunța represiunea din Cuba și cerea schimbare. Doi dintre creatori, Maykel Osorbo și Luis Manuel Otero Alcántara, sunt în prezent în închisoare în Cuba pentru participarea lor la proiect și la alte proteste. Între timp, interzicerea piesei pe insulă i-a sporit doar impactul: a devenit imnul neoficial al protestelor fără precedent din vara lui 2021.

La acel moment, Márquez Duany era deja în arest la domiciliu de luni întregi, fiind împiedicat să participe la demonstrații de gărzile care îi supravegheau casa. Când a primit o invitație de la Latin Grammy câteva luni mai târziu, a știut că era, cel mai probabil, singura lui șansă de a scăpa. A fost însoțit la aeroport de un oficial cubanez, conform obiceiului.

„Ceea ce vrem este să pleci”, își amintește că i s-a spus. „Du-te, dar nu te mai întoarce, pentru că nu ești binevenit aici.”

Ajuns la Miami, Márquez Duany s-a căsătorit cu o cubaneză-americană, a găsit un loc de muncă ca muncitor de întreținere la o școală creștină și a continuat să compună muzică. A aplicat pentru ajustarea statutului legal în baza Legii de Ajustare Cubaneze, care permite cubanezilor parcurși în SUA să solicite rezidență permanentă după un an.

Credea că legea îl protejează în continuare. Însă realitatea deja se schimbase.

Primul mandat al lui Trump subminase legea prin limitarea accesului la parolă și reluarea deportărilor către Cuba. Ulterior, administrația Biden a introdus un program umanitar de parolă pentru cei cu sponsori americani, dar aplicabilitatea sa a fost limitată. Mulți dintre cei sosiți recent, inclusiv Márquez Duany, s-au trezit prinși într-un vid birocratic.

După ce cererea sa de rezidență în baza CAA a fost respinsă la începutul acestei luni — fără a i se oferi un motiv clar — a angajat un nou avocat de imigrație și se grăbește acum să depună o cerere de azil. (Avocatul i-a spus că existau „erori în cererea inițială”, dar nu poate preciza care.)

În era Trump 2.0, Casa Albă a reimpus eticheta de Stat Sponsor al Terorismului pentru Cuba, a restricționat remitențele, a sancționat misiunile medicale cubaneze din străinătate și a invocat Legea Libertad pentru a extinde procesele privind proprietățile confiscate — toate fiind politici pe care Márquez Duany le susține. Iar recent, administrația a cerut Curții Supreme să permită încheierea programului de parolă umanitară pentru peste 500.000 de cubanezi, haitieni, nicaraguani și venezueleni — ceea ce ar putea îngreuna și mai mult cazul rapperului.

În ciuda tuturor acestor lucruri, Márquez Duany nu îl învinovățește pe Trump. „Probabil sunt prea mulți oameni aici”, spune el. „Înțeleg încercarea de a scăpa de cei care nu ar trebui să fie aici. Dar Trump ar trebui să analizeze fiecare caz în parte „ca al meu.”

Această atitudine reflectă sentimentul multor cubanezi din comunitatea exilului din sudul Floridei, unde rănile Războiului Rece și teama de socialism rămân adânc înrădăcinate. Radiourile conservatoare în limba spaniolă, precum Radio Mambí, l-au susținut pe Trump de mult timp și au respins ideea unei reforme mai cuprinzătoare a imigrației.

Pentru mulți cubano-americani, schimbarea politicii SUA față de imigrația cubaneză este „un adevărat șoc”, spune Ana Sofía Peláez, directoarea Miami Freedom Project, o organizație latino implicată civic care se ocupă, printre altele, de imigrație. „Oamenii pur și simplu nu pot crede că și cubanezii pot fi vizați.”

Dacă va fi forțat să se întoarcă pe insulă, Márquez Duany se teme că regimul cubanez se va comporta ca o gazdă binevoitoare, doar pentru a-l aresta mai târziu, când lumea nu va mai fi atentă.

Recent, a lansat o nouă piesă rap, „Inmigrante”, o melodie surprinzător de blândă și emoționantă:

Sunt doar un alt imigrant
Care vrea doar să aibă un vis
Am credință că o să reușesc
Am nevoie de putere și sănătate să merg mai departe.

„N-o să tac”, spune el. „În Cuba, toată lumea știe cine sunt.

„Întoarcerea îmi pune viața în pericol.”