Grădinăritul ne poate ajuta să trăim mai bine și mai mult timp, potrivit unui nou studiu

Cercetările arată că grădinăritul menține funcțiile cognitive, ajutându-vă să trăiți bine mai mult timp. Acum, pacienții cu demență culeg beneficiile cu ajutorul rețetelor de „ferme de îngrijire”, scrie BBC.

Marianne Rogstad, o bunică pensionară din Norvegia, este o persoană care a învățat toată viața. Timp de cinci decenii, a lucrat ca funcționară la un hotel din Elveția, unde își petrecea zilele imersată în limbi și culturi noi.

Dar când Rogstad s-a întors în Norvegia, a fost diagnosticată cu demență. În scurt timp a devenit izolată și a pierdut acele surse de stimulare. Asta până când s-a alăturat Impulssenter – o mică „fermă de îngrijire” de lângă Oslo.

Ferma de îngrijire își împrumută numele de la modul în care servește impulsurile oamenilor de a munci și de a se conecta cu alții, spune Henreitte Bringsjord, ai cărei părinți au fondat ferma.

Cinci minute pentru a rămâne tânăr

De la citirea unei pagini dintr-o carte în fiecare zi la exerciții de întărire a genunchilor, această serie analizează schimbările simple pe care le puteți face acum în stilul de viață și care vor avea un impact major asupra modului în care îmbătrâniți. Cea mai bună parte? Toate durează mai puțin de cinci minute.

„Mamei și tatălui meu le plăcea munca la fermă și s-au gândit cât de greu este pentru persoanele cu demență să nu mai lucreze și să își piardă viața socială. Așadar, au vrut să ajute persoanele cu demență să facă din nou parte din viață”, spune Bringsjord, care acum este co-manager al fermei.

În 2015, Norvegia a devenit una dintre primele țări care a creat un plan național de îngrijire a demenței, care include servicii de îngrijire de zi oferite de guvern, cum ar fi Inn på tunet – tradus ca „în curte” – sau ferme de îngrijire.

În prezent, pe măsură ce cercetătorii recunosc beneficiile cognitive vaste ale lucrului pe pământ, tot mai multe comunități integrează grădinăritul în asistența medicală – tratând toate tipurile de nevoi de sănătate prin activități în natură prescrise social, sau rețete verzi.

„Prescripțiile în natură pot crește activitatea fizică și conexiunea socială, reducând în același timp stresul, ceea ce are multiple efecte pozitive în lanț pentru tensiunea arterială, controlul zahărului din sânge și greutatea sănătoasă, reducând riscul de boli care pot duce la demență”, spune Melissa Lem, medic de familie cu sediul în Vancouver și cercetător la Universitatea British Columbia, Canada – unde examinează oportunitățile și barierele din jurul prescripțiilor bazate pe natură.

„Știm cu toții că mai multă activitate fizică îmbunătățește sănătatea mentală și fizică, dar grădinăritul sporește aceste beneficii”, spune ea.

Noi date pun în lumină avantajele petrecerii timpului în grădinărit. Într-un prim studiu de acest gen, cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au investigat dacă ar putea exista o legătură între grădinărit și modificările inteligenței de-a lungul vieții.

Studiul a comparat scorurile la testele de inteligență ale participanților la vârsta de 11 ani și la vârsta de 79 de ani. Rezultatele au arătat că cei care au petrecut timp grădinăritând au arătat o îmbunătățire mai mare a capacității lor cognitive pe parcursul vieții decât cei care nu au făcut-o niciodată sau rar.

„Implicarea în proiecte de grădinărit, învățarea despre plante și întreținerea generală a grădinii implică procese cognitive complexe precum memoria și funcția executivă”, a declarat Janie Corley, cercetătorul principal al studiului, într-un comunicat de presă.

Natura oferă o fascinație care reduce oboseala și iritabilitatea

Corley spune că unele dintre aceste beneficii pot proveni din cadrul cognitiv „use it or lose it”, o teorie care sugerează că puterea abilităților noastre mentale la vârsta adultă mai înaintată depinde de cât de des le folosim.

Atunci când neglijăm îndeplinirea sarcinilor care stimulează anumite părți ale creierului nostru, aceste părți ale creierului nostru încep să își piardă funcționalitatea, însă implicarea regulată în aceste activități – cum ar fi rezolvarea problemelor, învățarea unei noi abilități sau creativitatea – la vârsta adultă înaintată poate avea efectul opus.

Un studiu realizat în 2002 pe mai mult de 800 de călugărițe din Statele Unite a constatat că participarea frecventă la activități stimulative din punct de vedere cognitiv le-a redus riscul de boală Alzheimer.

Un studiu mai recent efectuat pe adulți în vârstă din Japonia a arătat că participarea la activități semnificative ar putea proteja împotriva declinului funcției memoriei. Între timp, alte cercetări au arătat că persoanele care au beneficiat de o intervenție cu activități de stimulare cognitivă, de obicei într-un cadru social, au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește cogniția, starea de spirit, comunicarea și interacțiunea socială.

Și grădinăritul pare să aibă beneficii cognitive specifice. În primul rând, grădinarii par să înregistreze creșteri ale nivelului nervos al factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF), o proteină care joacă un rol important în creșterea și supraviețuirea neuronilor. Ei primesc, de asemenea, creșteri ale factorului de creștere endotelială vasculară (VEGF), o proteină asociată cu îmbunătățirea funcționării cognitive.

Un studiu din 2006 al Universității New South Wales, care a urmărit bărbați și femei australieni pe parcursul a șaizeci de ani, a constatat că cei care grădinăreau zilnic aveau un risc cu 36% mai mic de a dezvolta demență decât cei care nu o făceau. De asemenea, s-a demonstrat că grădinăritul îmbunătățește atenția, diminuează stresul, reduce căderile și reduce dependența de medicamente.

Unele dintre aceste beneficii cognitive pot proveni din simpla prezență în natură. Roger Ulrich, expert mondial în proiectarea sistemelor de sănătate și profesor de arhitectură la Universitatea Chalmers din Suedia, a fost printre primii care au făcut legătura între expunerea la natură și reducerea stresului.

De-a lungul anilor 1980 și 1990, el a realizat o serie de studii de referință care au demonstrat că simpla observare a copacilor și a altor plante – chiar și prin fereastră – poate reduce durerea, stimula emoțiile pozitive și consolida concentrarea.

Ulrich a sugerat că aceste reacții au fost determinate de evoluție. Deoarece capacitatea de a se recupera dintr-o situație stresantă era favorabilă supraviețuirii, tendința de a se recupera din stres în medii naturale era favorabilă din punct de vedere genetic, transmisă din generație în generație, și ar putea explica de ce chiar și doar doze mici de natură pot îmbunătăți starea de bine în rândul oamenilor moderni.

Accelează vindecarea 

Unele date par să susțină teoria conform căreia am evoluat pentru a ne recupera și vindeca mai eficient atunci când suntem înconjurați de natură. Lem sugerează în mod similar că unele dintre aceste beneficii provin din evoluția noastră – cum creierul nostru este atras de medii cu biodiversitate ridicată, deoarece acestea sunt optime pentru supraviețuire.

„Efectele naturii sunt atât de puternice încât descompunerea acestora în componentele lor – fie că este vorba de a privi imagini ale naturii, de a asculta sunetele naturii sau de a mirosi natura – poate, de asemenea, să ne îmbunătățească în mod semnificativ sănătatea”, spune Lem, care a pilotat recent un program de prescriere a naturii, primul de acest gen, cu o instituție de artă din Canada.

În plus față de reducerea stresului, Lem sugerează că imersiunea în natură ar putea contribui la îmbunătățirea concentrării. Conform teoriei restaurării atenției, creierul nostru are o capacitate limitată de concentrare a atenției în mediile urbane aglomerate, iar natura ajută la contracararea acestui lucru, explică ea.

Lem sugerează că beneficiile grădinăritului pentru sănătate ar putea proveni și din modul în care acesta se pretează la alte comportamente favorabile sănătății, cum ar fi activitatea fizică. Ea menționează două studii pe adulți din SUA – unul care a constatat că cei care grădinăreau mai mult de o oră pe săptămână aveau un risc cu 66% mai mic de stop cardiac, iar altul care a constatat că grădinăritul era un „predictor puternic și independent al densității osoase pozitive”.

Grădinăritul îi poate ajuta pe oameni să își dezvolte dexteritatea mâinilor, masa musculară și rezistența aerobică, precum și să promoveze o mobilitate sporită.

Totuși, pentru persoanele care suferă deja de demență, cercetările sugerează că aceste beneficii au o valoare suplimentară, îmbunătățind starea de spirit, comportamentul, capacitatea de comunicare și funcționarea mai mult decât alte activități. În prezent, în Europa și în Regatul Unit apar ferme dedicate îngrijirii persoanelor cu demență.

Bringsjord consideră că grădinăritul la fermele de îngrijire poate oferi un sentiment de agenție și independență. „Oamenilor le place pentru că pot vedea rezultatele muncii lor”, spune ea, adăugând că, din moment ce grădinăritul și munca la fermă se pretează la observarea în grup, persoanele care se luptă cu pierderea memoriei pot urmări mai ușor. „Dacă uită cum să facă ceva, dar apoi văd ce fac ceilalți lucrători, își amintesc cum să facă și ei.”

Și, chiar cu toate beneficiile cognitive demonstrate ale grădinăritului și ale ieșirii în aer liber, Bringsjord nu trece cu vederea importanța creării pur și simplu a unui mediu pozitiv – plin atât de oameni, cât și de plante – pentru oameni ca Rogstad.

„Ar putea merge acasă și să fie foarte fericiți, iar apoi soția i-ar putea întreba „Ce ai făcut astăzi?”, iar ei nu ar avea nicio idee, cu excepția faptului că au avut o zi bună”, spune Bringsjord.

Acest lucru este valabil și pentru Rogstad, care petrece acum trei zile pe săptămână la ferma de îngrijire – plantând legume, hrănind vacile și îngrijind găinile – și apreciază simplitatea muncii. „Este plăcut să fii aici, în natură. Este mult mai bine decât să stai acasă”, a spus Bringsjord.