Rusia ar putea rămâne fără cel mai mare client european pentru gaze după ce Ankara s-a orientat spre importuri din SUA

Analiză a publicației elene Capital, via Rador: Ultima piață europeană majoră pentru furnizorii de gaz din Rusia și Iran riscă să înregistreze o contracție, în condițiile în care Turcia își va putea acoperi mai mult de jumătate din necesarul de gaze naturale până la sfârșitul anului 2028, prin creșterea producției interne și a importurilor din Statele Unite.

Washingtonul a exercitat presiuni publice asupra aliaților săi, inclusiv Turcia, membră NATO, pentru a întrerupe legăturile energetice cu Moscova și Teheranul. La întâlnirea lor de la Casa Albă din 25 septembrie, Donald Trump l-a presat pe Recep Tayyip Erdogan să întrerupă achizițiile de energie rusească.

Diversificarea surselor de aprovizionare ar spori, de asemenea, securitatea energetică a Turciei și ar sprijini ambițiile sale de a deveni un hub regional de gaze, potrivit Reuters.

Ankara își propune să exporte gazele naturale lichefiate pe care le importă și producția proprie de gaze naturale în Europa, iar pe plan intern să consume gaze rusești și iraniene, potrivit unor analiști.

„Turcia a declarat că va exploata abundența (la nivel global) de gaze naturale lichefiate”, a declarat Sohbet Karbuz, de la Organizația Mediteraneană pentru Energie și Climă.

Rusia rămâne cel mai mare furnizor de gaze pentru Turcia, dar cota sa de piață a scăzut de la peste 60% în urmă cu două decenii la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea țărilor europene au sistat importurile după invadarea Ucrainei de către Moscova în 2022.

Contractele Rusiei cu Turcia expiră

Contractele pe termen lung ale Rusiei cu Turcia pentru furnizarea a 22 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaze pe an prin conductele Blue Stream și TurkStream se apropie de expirare. Contractul cu Iranul pentru 10 bcm expiră la mijlocul anului viitor, în timp ce contractele cu Azerbaidjanul pentru o cantitate totală de 9,5 bcm sunt valabile până în 2030 și 2033.

Deși este probabil ca Turcia să prelungească unele dintre aceste contracte, este posibil să negocieze termeni mai flexibili și volume mai mici pentru a-și diversifica aprovizionarea, a declarat Karbuz.

În același timp, Turcia își dezvoltă rapid surse alternative. Compania de stat TPAO își mărește producția din zăcămintele locale de gaze, în timp ce companii de stat și private și-au extins terminalele de import GNL pentru a importa gaze din Statele Unite și Algeria.

Se preconizează că producția internă și importurile contractate de GNL vor depăși 26 de miliarde de metri cubi pe an până în 2028, față de 15 miliarde de metri cubi în acest an, conform calculelor Reuters.

Importurile de GNL din SUA se vor dubla

S-ar acoperi astfel mai mult de jumătate din cererea de gaze naturale a Turciei, care se ridică la aproximativ 53 de miliarde de metri cubi, reducând cantitatea importată prin conducte la aproximativ 26 de miliarde de metri cubi – mult sub cele 41 de miliarde de metri cubi contractată în prezent din Rusia, Iran și Azerbaidjan la un loc.

Pentru a sprijini această schimbare, Turcia a semnat o serie de acorduri GNL cu furnizori din SUA în valoare de 43 de miliarde de dolari, inclusiv un acord pe 20 de ani cu compania Mercuria în septembrie.

Ankara a construit o capacitate anuală de import GNL de 58 de miliarde de metri cubi, suficientă pentru a satisface întreaga cerere, potrivit bursei de energie din Turcia.

În ciuda acestui fapt, gazul rusesc continuă să circule, iar Kremlinul a declarat că relația de cooperare cu Ankara rămâne puternică.

Având în vedere că Turcia are nevoie de mai puțin gaz rusesc, compania turcă BOTAS ar putea, în teorie, să sisteze importurile din Rusia în doi-trei ani, a declarat Alexey Belogoryev de la Institutul de Energie și Finanțe cu sediul la Moscova.

„Totuși, acest lucru nu se va întâmpla, deoarece gazul rusesc este competitiv din punct de vedere al prețurilor și creează un surplus pe care BOTAS îl poate folosi pentru a pune presiune pe alți furnizori”, a declarat Belogoryev.

Ministrul Energiei din Turcia, Alparslan Bayraktar, a declarat într-un interviu televizat din octombrie că Turcia ar trebui să se aprovizioneze cu gaze naturale de la toți furnizorii disponibili, inclusiv Rusia, Iran și Azerbaidjan, dar a menționat că GNL-ul american oferă soluții mai ieftine.

Ministerul Energiei a refuzat să comenteze viitoarele acorduri de furnizare și prețuri. Compania rusă Gazprom, care deține monopolul asupra exportului de gaze naturale prin conducte, nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

Turcia ar putea consuma gaze rusești și iraniene pe plan intern și să își exporte propria producție sau gaze naturale lichefiate importate după interzicerea importurilor de energie rusească de către Europa până în 2028, a declarat Karbuz.

Compania turcă BOTAS a semnat deja acorduri pentru furnizarea de cantități mici de gaze naturale către Ungaria și România, ca parte a eforturilor sale de a deveni un hub regional de comercializare a gazelor.

Dincolo de relația din domeniul gazelor naturale, Ankara are legături strânse cu Moscova. Rosatom din Rusia construiește prima centrală nucleară din Turcia, în timp ce Moscova este și cel mai mare furnizor de țiței și motorină pentru țară.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu