FOTO Cum se vede Parisul din Turnul Eiffel și de ce merită să-l vezi chiar și printre manele și șobolani

Parisul. Orașul iubirii, al croasantului perfect și al… sobolanilor care aleargă nonșalant la baza Turnului Eiffel. Dacă ai fost deja, știi despre ce vorbesc. Dacă nu, lasă-mă să-ți explic de ce ar trebui totuși să urci în Turnul Eiffel, chiar dacă uneori pare că ești la Obor, nu în centrul Europei civilizate.

Priveliștea – Parisul în toată splendoarea lui (și dincolo de)

Această prezentare necesită JavaScript.

Privirea îți fuge de la grandoarea Palatului Invalides la liniștea Senei, apoi la geometria perfectă a bulevardelor pariziene. E un peisaj care te face să zici „wow”, fie că e prima dată când urci, fie că e a cincea oară.

Turnul are trei etaje, dar cel mai spectaculos e vârful, unde simți că plutești peste Paris. Și da, dacă ai noroc, prinzi și un apus de vis care transformă orașul într-o pictură în nuanțe de aur și roz.

Problema e că prima data am ajuns în vârf, a doua oară accesul era permis doar până la etajul 2. P.S. Nu e deloc distractiv să urci cu lifturile acelea, mai ales dacă ai teamă de înălțime.

Ca o paranteză, când noi urcam cu liftul erau destui care urcau pe scările Turnului Eiffel. Nu mersi! Nu mi-am adus destulă lenjerie intimă pentru așa ceva și nici picioarele nu mă țin să urc pe scări. Am făcut o dată asta la Cetatea Poenari și când am coborât îmi tremurau picioarele ca gladiolele-n vânt. În comparație cu Cetatea Poenari care are, dacă nu mă înșel, vreo 1500 de trepte, Turnul Eiffel are undeva la aproape 1700.

Tips de român cu experiență: bilete online sau răbdare de călugăr

Dacă nu vrei să stai la coadă 30-60 de minute în soare, ploaie sau frig, cumpără biletele online cu cel puțin 1-2 zile înainte. Altfel, o să ai timp suficient să înveți versurile tuturor manelelor din casetofonul unui domn român cu șapcă, care vinde brelocuri cu turnulețul Eiffel la pachet cu o glumă bună și o doză de nostalgie.

În plus, evită orele de vârf (11:00–16:00), mai ales vara și ai grijă la buzunare, chiar dacă pe lângă patrulează echipe întregi de forțe de ordine, mâinile agere mai pot face oricând o victimă neatentă. A, și cred că ar fi bine să iei cu tine și niste apă, pentru că în zonă prețurile sunt exorbitante.

Colțul de România de sub turn

Ce să vezi? Chiar pe lângă turn dai de români autentici, cu „ricșă”, adică roaba aia de metal pe post de taxi și… evident, casetofonul legendar cu manele la maxim. Uneori pare că ai nimerit în Eforie Nord, nu pe Champ de Mars. Și da, e reconfortant într-un mod ciudat – parcă îți amintește că suntem peste tot, cu gluma la purtător și un ochi atent la business.

Șobolanii – partea reală, nu poetică

Ce nu-ți arată Instagramul e că, odată cu lăsarea serii, șobolanii își fac curajos apariția prin iarbă, printre turiști obosiți care ronțăie sandvișuri. Nu, nu sunt jucării, nici parte din vreun spectacol. Sunt șobolani adevărați și, da, Parisul are o problemă serioasă cu ei. Așa că dacă vrei picnic romantic la poalele Turnului… fă-l rapid și atent.

Merită? Categoric, da.

Cu toate minusurile, Turnul Eiffel e în continuare un simbol care îți taie respirația. Să vezi Parisul de sus e o experiență care te pune în locul unde istoria, cultura și romantismul se împletesc. Și dacă mai prinzi și un selfie reușit fără 14 capete în spate, ești campion. Trebuie doar să înveți să ignori plasele anti-suicid, și dacă ești cu frică de înălțime ca mine, ține-te departe de balustrade.