Raport al Curții de Conturi: 55% dintre orașe nu îndeplinesc criteriul minim de 10 mii de locuitori / Doar 31% dintre comune au reuşit să îşi susţină cheltuielile de personal din veniturile proprii

În anul 2023, doar 27% dintre comune şi 34% dintre oraşele mici au reuşit să se finanţeze din venituri proprii în proporţie mai mare de 50%, deşi capacitatea de finanţare din venituri proprii a crescut de la an la an, în perioada 2021-2023, mai mult în cazul comunelor decât în cazul oraşelor mici.

Curtea de Conturi recomandă, în urma unui audit efectuat la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA), iniţierea unei analize sistemice şi de reformă legislativă pentru consolidarea autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) şi adaptării structurilor administrative locale la nevoile comunităţilor, transmite Agerpres.

Potrivit unui comunicat al instituţiei, a fost realizat un audit al performanţei pentru modul de organizare şi funcţionare a comunelor şi oraşelor mici din România, în raport cu populaţia deservită şi cu serviciile oferite.

„Auditul a avut ca obiective evaluarea măsurii în care comunele şi oraşele mici reuşesc să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţie, să gestioneze resursele la dispoziţie şi să ofere servicii publice în raport cu populaţia deservită. Perioada supusă auditării a fost 2021-2023, iar acţiunea de audit s-a desfăşurat în perioada aprilie-noiembrie 2024. Raportul de audit menţionează o serie de particularităţi de ordin administrativ-teritorial şi demografic ale României, care trebuie luate în considerare în elaborarea şi implementarea politicilor publice şi recomandă o abordare integrată, care să combine măsuri de creştere demografică şi de dezvoltare economică şi socială, pentru a valorifica potenţialul fiecărei zone şi pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu”, se arată în comunicat.

În viziunea instituţiei de audit, accesul la servicii publice esenţiale reprezintă o componentă critică a calităţii vieţii şi a bunăstării sociale.

„În România, persistă disparităţi semnificative între mediul urban (oraşe şi municipii) şi cel rural (comune) în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate, educaţie şi utilităţi de bază. Astfel, dintre UAT-urile rurale, 12% nu dispun de cabinete de medicină de familie, 50% nu au cabinete stomatologice, iar 24% nu beneficiază de farmacii. UAT-urile mici, cu o populaţie redusă, sunt cele mai dezavantajate în special în privinţa alimentării cu apă, canalizării şi transportului public. Deşi accesibilitatea comunelor la astfel de servicii se ameliorează odată cu creşterea populaţiei localităţii, ea rămâne inferioară celei din mediul urban. Această situaţie subliniază nevoia de investiţii şi politici publice care să reducă aceste inegalităţi şi să asigure un acces echitabil la servicii esenţiale pentru toţi cetăţenii”, menţionează Curtea de Conturi.

Conform raportului, cadrul legislativ actual nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administraţia locală şi a răspunde nevoilor specifice ale comunităţilor, iar schimbarea statutului administrativ al unei localităţi este dificilă şi rareori reuşeşte.

„Au existat, în ultimii ani, mai multe încercări de revenire la rang de comună a unor oraşe sau de comasare a unor comune cu oraşe, dar cele mai multe dintre acestea nu au fost finalizate cu succes din cauza neîndeplinirii condiţiilor impuse de Legea referendumului. Unul dintre indicatorii cheie prevăzuţi de legislaţie este „numărul de locuitori”, al cărui prag minim pentru constituirea oraşelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune pragul este de 1.500 de locuitori. La nivelul anului 2023, 119 oraşe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 oraşe. Totodată, 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul respectiv”, notează sursa citată.

Reprezentanţii Curţii de Conturi subliniază că există o discrepanţă semnificativă între cerinţele legislative pentru înfiinţarea de comune/declararea de oraşe şi realitatea demografică a unor localităţi din România, în sensul în care multe dintre acestea nu s-ar mai încadra în categoria din care fac parte, dacă ar fi analizate din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte gestionarea resurselor, raportul arată că derogările legislative anuale, deşi menite să echilibreze bugetele locale, pot influenţa pe termen lung autonomia financiară a UAT-urilor. Astfel, în anul 2023, doar 27% dintre comune şi 34% dintre oraşele mici au reuşit să se finanţeze din venituri proprii în proporţie mai mare de 50%, deşi capacitatea de finanţare din venituri proprii a crescut de la an la an, în perioada 2021-2023, mai mult în cazul comunelor decât în cazul oraşelor mici.

De asemenea, ponderea ridicată a cheltuielilor de personal poate indica limitarea resurselor unui UAT pentru dezvoltare, semnalează auditorii. Datele centralizate în raport relevă faptul că, în anul 2023, doar 31% dintre comune au reuşit să îşi susţină cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate, în scădere semnificativă faţă de 2022 (pondere de 52%) şi 2021 (pondere de 44%). În cazul oraşelor mici, 76% dintre acestea şi-au susţinut cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate în anul 2023, după ce ponderea din 2022 a fost de 85%, iar în 2021 de 81%.

„În oraşe şi comune, comparativ cu alte structuri locale (municipii şi consilii judeţene), există dificultăţi mai mari în atragerea de personal. Cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici faţă de cele ale oraşelor care deservesc acelaşi număr de locuitori. Totodată, bugetele UAT-urilor mici se confruntă cu o presiune suplimentară generată de costurile aferente asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav. Astfel, în perioada 2021-2023, numărul de asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav a crescut cu 7%, iar plăţile aferente cu 38%”, reiese din raportul Curţi de Conturi.

La capitolul costuri aferente personalului din administraţia publică locală, documentul evidenţiază că modul actual de stabilire a coeficienţilor pentru indemnizaţiile primarilor şi viceprimarilor, cu implicaţii în stabilirea salariilor angajaţilor din administraţia publică creează discrepanţe între oraşe şi comune, atunci când acestea deservesc un număr de locuitori similar. „Aceste diferenţe duc la costuri salariale mai mari în oraşe, atât pentru aleşii locali, cât şi pentru personalul din aparatul administrativ, nu doar din cauza numărului de angajaţi, care poate fi mai mare, ci şi datorită unui etalon salarial superior stabilit prin legislaţie. Se poate ajunge la situaţii în care serviciile publice să nu fie oferite la acelaşi nivel, deşi cheltuielile salariale sunt mai mari în oraşele cu un număr de locuitori comparabil cu cel al comunelor”, sunt de părere auditorii.

În viziunea Curţii de Conturi, analiza veniturilor şi cheltuielilor comunelor şi oraşelor mici din România subliniază rolul pe care îl exercită numărul de locuitori asupra capacităţii unui UAT de a-şi gestiona resursele financiare. Totodată, dependenţa de finanţarea de la bugetul de stat şi dificultăţile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări majore pentru acestea, fiind accentuată de legi anuale care prevăd excepţii, care, deşi ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot afecta autonomia financiară şi dezvoltarea pe termen lung.