G4Media.ro

Cum s-a schimbat România după intrarea în NATO. Armata înainte și după…

Cum s-a schimbat România după intrarea în NATO. Armata înainte și după aderare

În 29 martie s-au împlinit 15 ani de la aderarea României la NATO, iar în 4 aprilie se vor aniversa 70 de ani de existență a Alianței. Pasul făcut de București în primăvara lui 2004 a marcat decisiv tranziția către democrație, consolidarea statului de drept și, nu în ultimul rând, intrarea țării noastre sub o umbrelă de securitate de care niciodată în istorie nu a avut parte.

Dar de unde s-a pornit și unde ne aflăm azi? Câteva cifre, date tehnice și elemente de context pun în lumină saltul pe care România l-a făcut odată ce Bucureștiul a renunțat la ezitări și eschive, schimbând coordonatele orientării strategice.

Înainte de 1989, serviciul militar obligatoriu a făcut ca numărul celor încorporați să bată spre 400.000.

După căderea comunismului, armata a trecut printr-o perioadă de transformări ample, având în vedere că fusese parte a Pactului de la Varșovia, pentru care NATO era definit ca inamic.

Reformele demarate au culminat cu aderarea României la NATO, care a necesitat aducerea armatei naționale la nivel de interoperabilitate, sub aspectul resursei umane și al tehnicii de luptă, cu armatele statelor membre.

Bucureștiul a decis astfel trecerea la armata profesionistă. Pe acest fond, s-a produs o reducere semnificativă a numărului de militari, concomitent cu creșterea gradului de profesionalizare a acestora.

Principalele cifre:

  • Sub cele trei arme (terestru, aerian, naval) activează în prezent aproape 55.000 de militari
  • Sub 1.500 de tancuri, mașini de luptă, blindate (tancurile reprezentând aproape o treime)
  • Sub 100 de elicoptere
  • Sub 100 de avioane (cele de luptă fiind 24 de MIG-uri încă operaționale, iar 12 F-16 în curs de operaționalizare)
  • Sub 50 de nave

Înainte de 1989, armata României prezenta următoarele date:

  • aproape 400.000 de militari activi
  • cca. 3.000 de tancuri
  • aproape 1.000 de avioane

Fotografia misiunilor de luptă

Col. Florin Jipa, fost purtător de cuvânt al MApN, explica recent, la Radio România Actualități, care este experiența de luptă în condiții reale de război dobândită de militari români în ultimele aproape două decenii:

  • Din 2002 până în prezent avem o prezență permanentă din Afganistan
  • Am avut inclusiv 2.000 de militari, am avut o regiune, Zabul, pe care noi am gestionat-o
  • Am avut Aeroportul Internațional din Kabul, pe care l-am condus, inclusiv toate chestiunile operaționale
  • În Bosnia avem iarăși o prezență, Bosnia și Herțegovina, din 1996
  • Avem, din 2000, o prezență în Kosovo
  • În 2003-2009 am fost în Irak
  • Am ocupat aproape 10.000 de funcții
  • Toate funcțiile ocupate de militari în misiuni externe în ultimele decenii sunt în jur de 50.000

Pasul spre programele naționale de înzestrare și disputele politice

Deși s-au făcut progrese majore în ceea ce privește creșterea gradului de profesionalizare a militarilor români, care în ultimii 20 de ani au dobândit inclusiv experiență în teatre reale de operațiuni (din Balcani până în Irak și Afganistan), problema dotării cu tenhica necesară a rămas o constantă.

Prezența tehnicii de fabricație sovietică păstrează o pondere semnificativă, iar dotarea cu echipamente de ultimă generație, de proveniență occidentală decurge greoi, motivele acoperind un spectru larg: de la resursele financiare limitate, la capacitatea factorului politic de a înțelege mizele strategice ale înzestrării.

De altfel, recentul scandal politic iscat în jurul funcției de șef al Statului Major General reflectă nivelul încă îngust al simțului răspunderii pe care politicieni cu poziții-cheie îl au în chestiunile militare și a celor ce țin de statutul de membru NATO.

La începutul lui 2015, la mai puțin de un an de la anexarea Crimeei de către Rusia, s-a făcut totuși un pas important prin semnarea unui pact politic pentru creșterea bugetului Apărării, inițiat de președintele Klaus Iohannis și la care au aderat partidele parlamentare.

Ulterior, au apărut inițiative pe linia achiziției de sisteme avansate de armament, culminând cu înzestrarea Forțelor Aeriene cu avionul american F-16 și conturarea a opt mari programe care ating o valoare totală de aproximativ 10 miliarde de euro.

Însă controversele nu au lipsit, iar ultimii doi ani au fost marcați din plin de dispute politice care au implicat înzestrarea armatei.

Toate programele de achiziții militare majore ale României sunt măcinate de interese politice și corupție care, de fapt, pun în pericol siguranța țării, dezvăluia revista Newsweek România, la sfârșitul lui 2018, într-un dosar complet al acestor sabotaje la nivel înalt.

Dar despre ce programe este vorba, mai exact?

În 2017, Parlamentul a aprobat un memorand al Guvernului privind cele opt programe de înzestrare a armatei care depășesc, fiecare, pragul minim de 100 de milioane de dolari.

Programele au fost cuprinse și într-o hotărâre a CSAT, valoarea lor atinge 10 miliarde de euro, iar ele sunt:

  • Sistem multiplu de lansare de rachete cu bătaie mare (HIMARS) – (Potrivit actualului ministru de resort, Gabriel Leș, la momentul martie 2019 este aproape gata achiziția celui de-al doilea sistem HIMARS, din cele trei programate).
  • Transportor blindat pentru trupe 8×8 – (livrările de transportoare blindate Piranha 5 întârzie, un motiv fiind şi acela că turela cu tun de 30 de mm realizată de compania israeliană Elbit nu a trecut primele teste făcute în prezenţa reprezentanţilor MApN)
  • The Defense Post

    Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (Patriot) – (România a aprobat achiziţionarea, începând cu 2017, a şapte sisteme de rachete sol-aer Patriot: 4 pentru Forțele Aeriene, şi 3 pentru Forțele Terestre. Valoarea totală a programului de înzestrare: 3,9 miliarde dolari fără TVA Până la acest moment, România a cumpărat și trei sisteme Patriot, ultima plată, în valoare de 85 de milioane de dolari, fiind făcută în 13 martie. Potrivit ministrului Apărării, Gabriel Leș, România va avea și centre de mentenanță pentru acest sistem)

  • Corvetă multifuncţională – (Procedura de achiziție a fost suspendată. Publicația franceză La Tribune a acuzat guvernul României că încearcă „cu disperare“ să scoată compania olandeză Damen câștigătoare la licitația lansată la începutul anului pentru livrarea a patru corvete militare. La Tribune a scris că, în ciuda faptului că firma franceză Naval Group a prezentat o ofertă financiară mai bună, guvernul român și Liviu Dragnea „sunt de multă vreme pentru Damen“. Detalii – AICI)
  • Sistem de lansare mobil rachete antinavă
  • Modernizarea maşinii de luptă a infanteriei 84
  • Sistem C4I cu capabilităţi de integrare ISTAR

Cum arată în prezent dotarea celor trei mari categorii de arme?

Forțele Terestre

  • Autospeciala de interventie EOD
  • Transportorul Piranha III C
  • Complexul antiaerian autopropulsat
  • Excavator de transee
  • HMMWV M-1113
  • HMWV M-1114
  • Vehiculele de luptă pentru operații speciale tip URO VAMTAC
  • Mașina de luptă a infanteriei M.L.I. – 84 M – Jderul
  • Mașina de forat rapid pentru distrugeri
  • Sistemul antiaerian de 2 x 35 mm – OERLIKON
  • Autostațiile radio Harris și autostațiile radio Panther
  • Sistemul de artilerie LAROM
  • Transportorul amfibiu blindat B 33 Zimbru
  • Instalația de lansare CA – 95
  • MEDEVAC MLI-84M
  • TEHEVAC MLI-84
  • Tancul TR 85 M1 – Bizonul
  • Complexul de rachete antiaeriene 2K12M – KUB (SA – 6)
  • Complexul de rachete antiaeriene OSA-AKM 9K33M3 (SA-8)
  • Complexul de rachete antiaeriene CA – 94

Forțelor Navale

  • Fregate tip 22
  • Fregata Mărășești
  • Corvetă
  • Navă purtătoare de rachete
  • Vedetă torpiloare
  • Navă logistică
  • Dragor maritim
  • Purtător de mine
  • Nava petru cercetăro maritime – Grigore Antipa
  • Nava rapidă de scafandri – Jupiter
  • Nava hidrografică maritimă Cpt. cdor Alexandru Cătuneanu
  • Remorcher maritim de salvare – Grozavul
  • Monitor fluvial
  • Vedetă de patrulare fluvială
  • Vedetă fluvială
  • Remorcher fluvial
  • Ceam fluvial – (posibilități de transport autovehicule (4 camioane nearticulate), materiale și persoane, având o capacitate de transport de 200 tone)
  • Remorcher maritim de salvare – Viteazul
  • Tancuri maritime de motorină
  • Nave de protocol

Forțele Aeriene

  • Avioane de luptă: Mig 21 LancerR (aparate ce trebuie scoase din uz) și F-16 (program de achiziție aflat în derulare – 12 aparate au ajuns în România, fiind achiziționate la mâna a doua din Portugalia. Guvernul are în vedere cumpărarea a încă 36 de bucăți)
  • Aparate de transport și cercetare: C-27J Spartan, C-130 B Hercules, Antonov AN 30
  • Aparate-școală: IAK 52, IAR 99 Șoim
  • Elicoptere: IAR-316 B, IAR-330 Puma SOCAT, IAR-330 Puma
  • Rachete: Sistemele HAWK și S-75 M3 Volhov. Sistemul Patriot – program de achiziție în desfășurare
  • Tunul antiaerian S-60
  • Radare: sistemele digitate Gap Filler și FPS-117, respectiv sistemele analogice P-37, O/P-14, P-18 și PRV-13

Baze și centre NATO în România

Ca stat membru NATO, țara noastră găzduiește pe teritoriul său mai multe centre și baze militare cu rol în apărarea comună a aliaților.

Acest lucru este totodată de natură să consolideze securitatea națională a României, în condițiile în care presupune prezența fizică a trupelor aliate pe teritoriul țării, cu dotările aferente de tehnică militară.

  • Baza de la Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța
  • Baza de la Deveselu, județul Dolj, componentă a scutului antirachetă, construită de SUA și gestionată la nivel aliat
  • Brigada Multinaţională pentru implementarea prezenței aliate adaptate (Tailored Forward Presence – tFP), pe dimensiunea terestră, sub coordonarea Comandamentului Multinaţional de Divizie din București
  • Centrul de Excelenţă NATO Humint de la Oradea (militarii din statele membre sunt pregătiți pentru misiuni de culegere de informații în zone de conflict)

Exerciții militare NATO

Sursa: U.S. Navy photo by HMC Josh Ives

Și tot din perspectiva României, una din componentele esențiale ale apărării și descurajării o reprezintă cooperarea constantă la nivel militar cu armatele NATO și cea a SUA.

Cooperarea presupune exerciții comune la nivel aliat, dar și prezența rotațională pe teritoriul României de trupe americane terestre, aeriene și navale. Acestea din urmă se adaugă celorlalte forțe din cadrul NATO staționate în România la intervale regulate.

De exemplu, Forțele Navale Române organizează, chiar acum, în perioada 5-13 aprilie 2019, cel mai mare exercițiu multinațional naval – SEA SHIELD 19 – în apele teritoriale ale României şi în apele internaționale ale Mării Negre.

Participă 14 nave militare românești şi șase din Bulgaria, Canada, Grecia, Olanda şi Turcia.

Sunt implicați aproximativ 2.200 de militari, iar misiunile executate sunt adaptate la provocările specifice din regiunea Mării Negre.

Însă exercițiile militare la care participă România alături de partenerii NATO sunt mai multe. De reținut câteva date:

  • În 2018, NATO a efectuat 103 exerciții. În plus, aliații au desfășurat separat 183 de exerciții naționale și multinaționale
  • Pentru 2019, sunt planificate 102 exerciții NATO și sunt preconizate alte 208 la nivel național și multinațional
  • Exercițiile acoperă o gamă largă de zone: de la cele clasice, desfășurate la sol, pe apă și în aer, la exerciții menite să crească nivelul de răspuns pe zone precum securitatea cibernetică, luarea deciziilor în situații de criză, atacuri chimice, biologice, radiologice, ori amenințare nucleară, provocări pe zona de logistică, comunicații și cea medicală.
  • O listă a principalelor exerciții pregătite de NATO pentru 2019 puteți consulta AICI

Războiul cibernetic

  • Conform deciziilor luate la Summit-ului NATO de la Varşovia, autorităţile române cu responsabilităţi în domeniu participă la consolidarea eforturilor naţionale în domeniul apărării cibernetice pentru implementarea angajamentului politic asumat la nivelul Alianţei privind Cyber Defence Pledge
  • România participă, alături de Canada (lider de proiect), Danemarca, Norvegia, Olanda şi Finlanda la proiectul Multinaţional de Dezvoltare a unor Capabilităţi pentru Apărare Cibernetică (MNCD2) şi coordonează unul dintre cele trei pachete de lucru (« Working Package 3 » – infrastructura pentru colectarea şi corelarea datelor de la senzori multipli distribuiţi)
  • România participă la proiectul lansat de Portugalia în ce priveşte educaţia şi pregătirea în domeniu şi coordonează unul din programele de lucru ale MNCD.
  • După Summit-ul NATO din Țara Galilor, România a primit rolul de naţiune-lider în efortul de apărare cibernetică a Ucrainei.

Sursa foto: Pexels

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

2 comentarii

  1. Dacă românii ar vota împotriva hoţilor, ar fi bani de armată, dar şi voinţă politică.

    Atunci când nu votaţi, toată ţara suferă.

  2. Clasa politica trebuie sa ia o decizie. Romania trebuie sa aiba armata sau nu? In acest moment se pare ca decizia inclina spre nu. Dar oare be permitem sa fim Elvetia? Sau macar Islanda – membru NATO? Isi asuma politicul si sefii armatei ca in acest moment Romania nu face fata unui razboi conventional cu Rusia? De asemenea, se pare ca nu. Ce declara rotofeiul ministru ca putem rezista pana alianta ne sare in ajutor sunt doar vorbe in vant. Stiu ca sunt alte domenii sociale unde lipsa de finantare nu mai sufera amanare, dar conducatorii trebuie sa decida daca ne permitem sa fim la fel de „pregatiti” ca in primul si al doilea razboi mondial…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.