Cum intenţionează Italia să ocolească o creştere a cheltuielilor pentru NATO (Reuters)

Italia şi alte ţări din NATO au convenit să îşi crească semnificativ cheltuielile pentru apărare în următorul deceniu, dar guvernul condus de Giorgia Meloni caută deja modalităţi de minimizare a impactului asupra finanţelor publice, deja în suferinţă, observă joi agenţia de știri Reuters, citată de Agerpres.

Spre deosebire de Spania, care a declarat deschis că nu poate depăşi mult obiectivul anterior al NATO, de 2% din produsul intern brut alocat pentru apărare, la summitul de săptămâna trecută al Alianţei italienii s-au aliniat la noua cerinţă impusă de preşedintele american Donald Trump şi s-au angajat să ajungă la 5% din PIB până în 2035. Cel puţin aparent, comentează Reuters.

Meloni, conştientă că sondajele de opinie arată cât de nepopulară este în Italia creşterea cheltuielilor militare, a încercat să îşi liniştească compatrioţii după summit. „Acestea sunt cheltuieli necesare, dar ne-am angajat să nu deturnăm nici măcar un euro de la alte priorităţi ale guvernului”, a declarat ea presei.

Cheltuielile pentru apărare ale Italiei au fost anul trecut de numai 1,5% din PIB, spre coada clasamentului celor 32 de state membre ale NATO.

Anul acesta, guvernul de la Roma a atins ţinta anterioară de 2% printr-o serie de modificări în contabilitate, luând în considerare elemente care nu erau incluse anterior, cum ar fi pensiile militare şi paza de coastă.

Noul obiectiv va fi însă mult mai dificil de îndeplinit. Pe hârtie, ar fi nevoie de încă 60 de miliarde de euro, o sumă imensă pentru ţara cu a doua povară a datoriei din UE, de 135% din PIB.

Comisia Europeană, care cere de asemenea statelor din UE să îşi majoreze cheltuielile pentru apărare, a adoptat o aşa-numită „clauză derogatorie” de la regulile financiare, permiţând creşteri anuale de 1,5% din PIB până în 2028.

Italia are însă mai puţină marjă de manevră, deoarece deficitul său este deja considerat prea mare.

Unii oficiali italieni au afirmat că Meloni va relua şi mai puternic abordarea de anul acesta, incluzând articole deja prevăzute în buget care au o legătură oricât de vagă cu apărarea, în speranţa că NATO şi CE vor accepta această tactică. Sunt avute în vedere infrastructuri civile cum ar fi porturile, şantierele navale şi chiar podul care leagă Sicilia de continent peste Strâmtoarea Messina, planificat de multă vreme.

În total, Italia intenţionează să investească 206 miliarde de euro pentru modernizarea căilor ferate şi alte 162 de miliarde pentru şosele şi autostrăzi, arată un studiu parlamentar bazat pe date guvernamentale. Multe astfel de proiecte ar putea fi etichetate acum ca ţinând de apărare şi securitate.

Modul în care va fi tratată Italia, a treia economie din UE ca mărime, s-ar putea dovedi un indicator pentru alte ţări din NATO care s-au angajat de asemenea la obiectivul de 5% din PIB, dar au dificultăţi în atingerea lui.

Viceministrul transporturilor, Edoardo Rixi, a declarat pentru Reuters că „o mare parte din investiţiile în infrastructură planificate se încadrează în parametrii NATO, deoarece au aplicaţii duale”.

La cererea agenţiei, Comisia Europeană a comentată că Italia este cea care trebuie să stabilească dacă o anumită infrastructură are în primul rând rol militar sau civil.

Un oficial din NATO a susţinut că statele trebuie să aibă o „cale credibilă” către atingerea nivelului asumat al cheltuielilor „şi vor prezenta planuri despre cum vor susţine creşterea investiţiilor în apărare în fiecare an”. Promiţător pentru strategia Italiei, el a adăugat că „avem nevoie de reţele de transport civil care pot susţine mobilitatea militară. La fel ca de tancuri, avioane de vânătoare şi nave militare, avem nevoie de drumuri, căi ferate şi porturi”.

Italia a identificat deja proiecte de infrastructură necesare în valoare de 483 de miliarde de euro, care trebuie încheiate în următorii ani, deci nu duce lipsă de scheme care ar putea fi incluse.

Noua ţintă a NATO include o componentă centrală de 3,5% din PIB pentru cheltuielile militare până în 2035, plus un element de investiţii legate de securitate în sens mai larg, de 1,5%.

Pentru Italia, Rixi a afirmat că ar putea fi eligibile modernizarea porturilor Trieste şi Genova din nord şi centrul de construcţii şi întreţinere navale de la La Spezia, situat nu departe de acestea. „Dacă vrei să construieşti, să repari şi să întreţii nave militare şi să transporţi trupe şi echipamente militare, trebuie să ai infrastructuri adecvate pentru asta”, a spus el.

Timpul este de asemenea un factor cheie. În timp ce opoziţia de centru-stânga susţine că cheltuielile militare vor reduce resursele pentru asistenţa socială, Meloni vrea să amâne orice creşteri până după următoarele alegeri, prevăzute în 2027, au afirmat unii oficiali.

Francesco Galietti, fondator al grupului de reflecţie privind riscurile politice Policy Sonar din Roma, consideră că „adevărata problemă pentru Meloni nu este suma, ci planificarea”.

În 2027, Italia va putea de asemenea să utilizeze la maximum „clauza derogatorie” fiscală a UE, dacă ajunge în 2026 la un deficit sub 3% din PIB, aşa cum a prevăzut. De aceea, Roma a făcut – cu succes – lobby pe lângă aliaţii din NATO să evite impunerea unei creşteri anuale a cheltuielilor pentru apărare, a explicat un oficial informat despre negocieri. Italienii au reuşit şi să amâne până în 2035 data limită pentru obiectivul de 5%, planificată anterior pentru 2032.

Mesajul este clar: Italia va face ceea ce trebuie pentru a-şi îndeplini angajamentele faţă de NATO, dar o va face în ritmul propriu”, a afirmat Galietti.