Cum afectează fast fashion-ul moda second-hand / Ce putem face

Pe măsură ce sectorul second-hand devine un pilon al modei circulare, el este acum în pericol, amenințat de scăderea calității hainelor, saturarea pieței și presiunea prețurilor. Efectele în lanț nu sunt doar de natură ecologică, ci și socio-economică, mai ales în Sudul Global, relatează Fashion United.

Luna iunie s-a încheiat cu o nouă lovitură pentru sectorul european de textile post-consum: Texaid Germania a depus cerere de insolvență. Aceasta este o lovitură semnificativă pentru grup și pentru întregul ecosistem de reutilizare și reciclare. Exact când factorii de decizie europeni încep să trateze deșeurile textile cu seriozitatea pe care o merită, infrastructura necesară pentru a atinge aceste obiective se prăbușește.

Totuși, ceea ce mă preocupă cel mai mult nu sunt deșeurile textile în sine. Conform raportului ONU pentru Mediu (UNEP) din 2020, „Sustenabilitate și circularitate în lanțul valoric textil”, faza de sfârșit de viață reprezintă mai puțin de 1% din impactul total asupra mediului al lanțului global de îmbrăcăminte. 75% din impact apare în faza de producție. De aceea, păstrarea hainelor în uz cât mai mult timp nu este doar logică, ci esențială.

Dar ce se întâmplă atunci când sistemul care permite reutilizarea și circularitatea începe să se prăbușească?

Începând cu anii ’80, cetățenii bogați din Nordul Global au generat un surplus constant de haine, pe care le donau cu entuziasm organizațiilor caritabile. Humana People to People, atunci o mișcare globală în expansiune, a identificat această oportunitate și a creat o rețea de afaceri second-hand. Aceasta a generat fonduri pentru proiecte sociale și oportunități economice în Sudul Global, oferind haine de calitate la prețuri accesibile.

Astăzi, piața hainelor second-hand transcende zona sărăciei și este apreciată pentru valoarea sa estetică și sustenabilă. Second-hand-ul reprezintă un loc unde durabilitatea întâlnește abundența: eu port hainele tale, tu pe ale mele, și amândoi avem haine „noi” fără ca nimic să fie produs din nou. Această ecuație frumoasă presupune reparații, grijă și redesign creativ, practici rare în Nordul Global, dar frecvente în Africa, cea mai mare piață de reutilizare din lume.

Apoi a venit fast fashion-ul, în anii 2000, urmat de ultra-fast fashion, care a prins avânt în pandemie. Producția și logistica disruptive au redus costurile, iar noile tehnici de marketing au stimulat consumul însoțite de o scădere de 36% a duratei medii de purtare, conform Fundației Ellen McArthur.

Deși cererea globală pentru haine second-hand a crescut (și poate crește și mai mult), astăzi piața globală a textilelor uzate este în criză. Există factori conjuncturali, precum războiul din Ucraina (o destinație majoră pentru haine second-hand), costurile crescute la energie și o economie stagnantă, dar, în esență, condițiile de piață s-au schimbat structural.

Calitatea medie a hainelor uzate este mai scăzută. Odată cu reducerea costurilor pentru materiale și croitorie, hainele își pierd forma și culoarea mai repede la spălări, iar valoarea lor de reutilizare scade. Potrivit unui studiu recent realizat de Ministerul Mediului din Olanda, centrele de sortare a textilelor raportează o scădere a ratei de reutilizare de la 80% la 50% în ultimii ani. Brandurile de ultra-fast fashion reprezintă o provocare suplimentară: articolele sunt atât de ieftine noi, încât magazinele second-hand din Europa abia mai pot obține profit. Iar pentru articolele nereutilizabile, reciclatorii plătesc foarte puțin sau deloc, având deja suficient deșeu post-industrial și încă textile post-consum de calitate bună pentru nevoile limitate ale unei piețe care nu a ajuns să fie scalată.

Există mai multe textile uzate pe piață. Hainele sunt aruncate în masă și în regiuni noi. China a înregistrat o creștere de 600% în valoarea exporturilor de haine second-hand în doar 10 ani. Aceasta este rezultatul evoluției societale — apariția unei clase de mijloc chineze și consumul asociat, un fenomen ireversibil.

Avantajul competitiv al second-hand-ului se diminuează. Prețul rămâne principalul motiv pentru care oamenii aleg hainele second-hand la nivel global. Dar articolele noi, ieftine, urmează îndeaproape. Chiar și în Mozambic, una dintre cele mai sărace țări din lume, brandurile de fast fashion din Africa de Sud au devenit principalii furnizori în magazinele de pe arterele principale, conform unui raport recent al ADPP Mozambic. Second-hand-ul rămâne competitiv, însă, dacă vor apărea noi constrângeri în piețele globale de reutilizare, fast fashion-ul va cuceri și mai mult teren.

În aceste condiții, afacerea de colectare, sortare și vânzare a textilelor uzate devine nesustenabilă. Operatorii dau faliment. Moda circulară își pierde cel mai valoros ecosistem.

Ce putem face? 

În primul rând, să implementăm imediat responsabilitatea extinsă a producătorului (Extended Producer Responsibility – EPR). Această politică este eficientă în strângerea de fonduri pentru acoperirea costurilor de sortare și încurajează reciclarea. Sectorul textilelor post-consum trebuie menținut în viață. Cu ajutorul fondurilor EPR, operatorii de reutilizare și reciclare pot fi remunerați, chiar dacă piața nu plătește suficient pentru materialele generate.

Să cerem haine de calitate prin cerințe de ecodesign. UE pregătește deja reglementări în cadrul Regulamentului privind ecodesignul pentru produse sustenabile. Este nevoie de ambiție și aplicare fermă pentru a asigura că toate produsele de pe piața europeană respectă aceste standarde.

Să aplicăm taxe vamale și TVA pentru comenzile online de fast fashion. Piețele online globale permit ca hainele ieftine să ajungă ușor la consumatorii europeni, evitând obligațiile fiscale și controalele de siguranță. Nu este corect ca producătorii care își „înverzesc” lanțurile de aprovizionare să fie sabotați de aceste importuri. Măsurile fiscale vor ajuta la echilibrarea pieței. Reducerea TVA-ului pentru produsele și serviciile circulare ar crește și mai mult competitivitatea lor.

Nu în ultimul rând, trebuie să schimbăm comportamentul. Legea anti fast-fashion din Franța arată calea: interzicerea publicității nu ar trebui să fie un tabu. Tranziția nu va avea loc fără o transformare culturală, realizată asemănător cu lupta împotriva fumatului. Legile anti-tutun au impus taxe mari, prețuri ridicate, spații publice fără fum, avertismente de sănătate și interdicții de publicitate. Conform OMS, aceste măsuri au dat rezultate: 32,7% din populația mondială consuma tutun în 2000; astăzi, doar 19,8%.

Avem mijloacele să acționăm. Industria globală de haine second-hand este un atu, pentru mediu și pentru dezvoltarea globală, care merită protejat și încurajat. Eu spun să nu ne oprim până când fiecare garderobă nu va fi compusă în proporție de 50% din haine second-hand. Un obiectiv ambițios și, totodată, chic.