Cine sunt principalii actori și marea miză a alegerilor din Olanda / Ce șanse are extremistul Wilders / Cum s-a fragmentat viața politică: 27 de partide aliniate la start, între care un partid pentru animale, unul pentru persoane de peste 50 de ani și altul pentru sport – analiză The Guardian

Iată care este situația alegerilor din Țările de Jos, unde alegătorii ar putea schimba cel mai de dreapta guvern din istoria recentă a Olandei cu o coaliție mai moderată și mai rezonabilă, în cadrul unui scrutin parlamentar anunțat pentru data de 29 octombrie. Care sunt mizele și de ce contează?Alegerile legislative anticipate au fost declanșate de prăbușirea, în iunie, a guvernului demisionar, în funție de numai 11 luni, după ce liderul de extremă dreaptă Geert Wilders și-a scos partidul Libertății (PVV) dintr-o coaliție de guvernare deja fracționată și extrem de ineficientă, relatează The Guardian. 

Partidul Libertății s-a clasat șocant pe primul loc la ultimele alegeri din 2023 și, după mai mult de șase luni de discuții, a format o coaliție fragilă de dreapta formată din patru partide: Mișcarea populistă a fermierilor-cetățeni (BBB), Noul contract social (NSC) de centru și VVD liberal-conservator. Partenerii lui Wilders l-au considerat însă prea toxic pentru funcția de prim-ministru, care a revenit unui fost șef al serviciilor de informații, Dick Schoof. Wilders, un politician anti-imigrație care a trăit sub protecția poliției timp de două decenii, a apelat la răfuieli de pe margine.

El a declanșat criza politică la data de 3 iunie, după ce partenerii au refuzat să adopte un plan anti-imigrație radical în 10 puncte, care includea înrolarea armatei pentru a patrula la frontiere, returnarea tuturor solicitanților de azil, închiderea majorității căminelor de refugiați și trimiterea acasă a tuturor refugiaților sirieni.

În timp ce sprijinul pentru PVV a scăzut, sondajele sugerează că partidul de extremă dreapta, anti-islam, are din nou șanse să câștige cele mai multe locuri în parlament. Cu toate acestea, principalele formațiuni politice olandeze au exclus toate intrarea într-o coaliție formală cu Wilders. Cel puțin 16 partide ar urma să intre în parlament, dar niciunul nu va obține mai mult de aproximativ 20% din voturi. Ca întotdeauna, următorul guvern olandez, în general un actor influent pe scena UE și mondială, va apărea numai după negocieri de coaliție care ar putea dura luni de zile.

Cum funcționează sistemul și care este peisajul politic?

Parlamentul olandez are 150 de deputați, ceea ce înseamnă că un guvern are nevoie de 76 de locuri pentru a forma o majoritate. Parlamentul este ales la fiecare patru ani – mai devreme, în cazul în care guvernele se prăbușesc – prin reprezentare proporțională, pe baza unei liste aprobate de candidați într-o singură circumscripție națională: orice partid care obține 0,67% din voturi este asigurat de un loc. La fel ca în cea mai mare parte a Europei, politica olandeză a fost marcată în ultimele decenii de o scădere accentuată a sprijinului pentru partidele de guvernământ istorice de centru-dreapta și de stânga, a căror cotă de vot a scăzut de la peste 80% în anii 1980 la puțin peste 40% în prezent.

În Țările de Jos, procesul a fost însoțit de o proliferare spectaculoasă a partidelor mai mici: 27 candidează de această dată, inclusiv un partid pentru persoanele de peste 50 de ani, un partid pentru tineret, un partid pentru animale, un partid pentru un venit de bază universal și un partid pentru sport.

Cine sunt principalii actori și care sunt principalele probleme?

PVV al lui Wilders se află în frunte, dar se estimează că va pierde până la opt din cele 37 de locuri pe care le-a câștigat în 2023. Acesta dorește, printre altele, înghețarea completă a azilului, trimiterea acasă a refugiaților ucraineni de sex masculin, ca armata să lupte împotriva „teroriștilor de stradă” și să se pună capăt „îndoctrinării woke” în școli.

Două partide, de centru-dreapta și centru-stânga, sunt la egalitate în spatele PVV. Creștin-democrații (CDA) au dominat politica olandeză de la sfârșitul anilor ’70 până la începutul anilor ’90 și din nou la începutul anilor 2000, dar s-au prăbușit la doar cinci locuri la ultimele alegeri. cu toate acestea, sub conducerea lui Henri Bontenbal, tânărul său star în ascensiune, care a intrat în politică în urmă cu doar patru ani, partidul și-a revenit cu o campanie care evidențiază criza cumplită a locuințelor din Olanda și o promisiune de „politică normală, civilizată”. Partidul este pe cale să obțină până la 26 de locuri.

GreenLeft/Labour (GL/PvdA), o alianță electorală între partidul ecologist și Partidul Laburist olandez, vechi de 80 de ani, care se așteaptă să devină o fuziune în toată regula, este pe cale să câștige un număr similar de locuri, după cum sugerează media sondajelor.

Condus de Frans Timmermans, fost comisar european cu experiență, a făcut din construirea mai multor locuințe noi cea mai mare prioritate a sa și a inclus în manifestul său, în mod controversat, un plafon de migrație netă între 40 000 și 60 000 de persoane pe an. Alte trei partide par să fie forțe semnificative în noul parlament.

Liberal-progresistul D66 este pe cale să câștige locuri – ajungând la 17, față de nouă în prezent – sub conducerea tânărului său lider, Rob Jetten, cu o campanie axată pe locuințe (intenționează să construiască 10 orașe noi) și o „prestație de bază individuală” pentru solicitanți.

Partidul liberal-conservator VVD, partidul fostului prim-ministru (în prezent șef al NATO) Mark Rutte, ar urma să ajungă la cel mult 16 locuri din cele 24 pe care le deține în prezent, iar liderul său, Dilan Yeșilgöz, care este acuzat că a dus partidul prea departe spre dreapta, este învinovățit pentru declinul său. Acesta promite reduceri ale impozitelor pentru întreprinderi și mai puțină asistență socială.

Partidul conservator populist și de linie dură JA21 este o ramură a unui alt partid de extremă dreapta – Forumul pentru Democrație (FvD), cândva popular, acum afectat de scandaluri – și pare să profite de exodul alegătorilor din PVV, BBB și VVD.

În afară de VVD și PVV, se preconizează că ceilalți parteneri din nefericita coaliție ieșeană, BBB și NSC, vor pierde, iar NSC nici măcar nu este sigur că va fi reprezentat în parlament. Principalele probleme abordate până acum au fost imigrația, cu mai multe proteste – uneori violente – împotriva centrelor de primire de urgență planificate pentru solicitanții de azil, costul vieții și eterna problemă olandeză a locuințelor (țara nu are 400 000 de locuințe).

Cum ar putea arăta noul guvern?

Având în vedere starea extrem de fragmentată a politicii olandeze, coalițiile care sunt de fapt posibile sunt la fel de importante ca cel care termină primul (sau, în acest caz, mai probabil al doilea, deoarece niciun partid major nu va guverna cu Wilders, care insistă că dorește să conducă un guvern minoritar).

După alegeri, odată ce a fost găsită o coaliție viabilă, un formateur, de obicei șeful celui mai mare partener potențial, începe să negocieze acordul oficial de coaliție. Mai multe opțiuni par plauzibile, majoritatea implicând un amestec de partide de centru-stânga și de dreapta moderată. Cele mai probabile, conform site-ului CoalitionChecker, includ CDA și GL/PvdA, plus D66 și unul sau mai multe partide mai mici care ar putea include JA21.

Notă: Traducere realizată cu ajutorul Deepl.com, articol revizuit de un redactor G4Media.ro