Calculul ”Bunker-Buster”, mesajul dual al lui Trump și plasa de siguranță pe termen lung a Israelului / Ce urmează după atacul SUA în siturile nucleare ale Iranului?

Atacurile americane asupra Iranului din timpul nopții marchează un punct culminant istoric în relația bilaterală dintre SUA și Israel, consolidând statutul celor două națiuni ca aliați de prim rang, indiferent de tratatele formale de apărare, arată o analiză ynetnews.com. Această schimbare de paradigmă are implicații profunde: statele regionale au acum un stimulent mai mare pentru a normaliza relațiile cu Israelul, în timp ce a fost stabilit un cadru de securitate robust, intergenerațional pentru Israel.

Faptul că personal american și israelian – predominant piloți – operează umăr la umăr conform unor planuri meticulos pre-coordonate, semnifică o plasă de siguranță durabilă pentru statul israelian, concepută să persiste dincolo de administrația președintelui american Donald Trump.

Evaluarea Daunelor și Strategia Revizuită

O evaluare comună a daunelor realizată de Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) și IDF a concluzionat că atacurile anterioare asupra instalațiilor nucleare de la Natanz și Isfahan au fost doar parțial eficiente, reconstrucția iraniană fiind posibilă în câteva luni sau un an.

În consecință, Forțele Aeriene Israeliene au efectuat ieri un atac de follow-up asupra Isfahanului, în timp ce SUA a alocat încă două bombe penetratoare masive (MOP GBU-57) de tip „bunker-buster” pentru a distruge definitiv centrifugele din halele subterane de la Natanz. Această strategie revizuită explică și desfășurarea a 12 bombe GBU-57 împotriva Fordow, depășind planul inițial de un singur atac, în ciuda faptului că SUA deține un stoc limitat de aproximativ douăzeci de astfel de arme.

Mesajul dual al lui Trump și aria de acțiune viitoare

Trump a reiterat apelurile către Teheran de a reveni la negocieri, în timp ce – fără a aștepta un răspuns iranian – a angajat pe deplin forțele SUA în campania Israelului pe teritoriul iranian, declarând că „există multe ținte în Iran”.

În urma acestei manevre calibrate, întrebarea tactică crucială este dacă Trump va limita operațiunile la siturile nucleare sau le va extinde pentru a viza lansatoarele de rachete balistice, instalațiile de producție și structurile de comandă asociate.

Amploarea viitoarei acțiuni a SUA depinde de răspunsul Iranului. În cazul în care Teheranul își va îndeplini amenințările de a mina Strâmtoarea Hormuz sau de a ataca bazele SUA și infrastructura petrolieră sunnită din Golf, Trump este pregătit să dezlănțuie o putere aeriană și rachete copleșitoare pe întreg teritoriul Iranului. O diviziune pre-coordonată a muncii, dezvoltată în sesiuni de planificare anterioare între IDF și CENTCOM sub conducerea generalului Michael „Erik” Kurilla (al cărui mandat Pentagonul l-a prelungit în mod notabil), este pregătită pentru implementare.

Strategia de „Legitimitate” și Măsurile de Prevenire a Victimelor Americane

Acțiunile de peste noapte au poziționat SUA ca o putere dispusă să utilizeze decisiv forța militară atunci când este considerat necesar, întruchipând doctrina lui Trump „Make America Great Again”. Spre deosebire de atacul impulsiv din 2020 care l-a ucis pe Qasem Soleimani, această operațiune a fost precedată de o construcție deliberată, de o săptămână, a unui „zid de legitimitate”.

Acest cadru a oferit o bază militară, morală, politică și legală pentru atacuri. Pe plan intern, afirmațiile că Trump a eludat autorizația Congresului au fost contracarate de argumentul echipei sale că o astfel de aprobare este rezervată declarațiilor de război la scară largă. Trump a declarat explicit că nu inițiază război, ci îndeplinește un angajament de lungă durată al SUA – susținut de mai mulți președinți – de a preveni o armă nucleară iraniană. El a întins simultan o ramură de măslin, îndemnând Iranul să negocieze.

Adresându-se criticilor izolaționiști „America First” care susțineau că Israelul ar trebui să-și încheie propriul conflict, Trump a justificat intervenția pe baza aceluiași angajament de neproliferare nucleară, consolidat de afirmațiile recente ale oficialilor săi conform cărora atacurile Israelului nu au fost suficient de eficiente împotriva țintelor fortificate. Discursul său post-atac, incluzând în mod notabil recunoștința religioasă probabil vizând susținătorii evanghelici, a întărit această poziție.

În mod semnificativ, SUA a evitat în mod deliberat să ofere Iranului pretexte pentru a ataca statele arabe din Golf. Avioanele de atac nu au decolat de la baza aeriană Al Udeid din Qatar, nici de la baze din Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. În schimb, au zburat direct de pe continentul SUA sau de pe submarine poziționate la aproximativ 650 km (400 de mile) în afara teritoriului iranian. Mai mult, SUA și-au golit baza primară din Qatar de avioane de vânătoare cu trei zile înainte, atât pentru a nega ținte ușoare, cât și pentru a proteja Qatarul de acuzațiile iraniene de complicitate.

Un element crucial al acestei strategii de legitimitate a fost discursul lui Trump post-atac. El a încadrat Iranul ca fiind sursa deceniilor de subversiune și teroare regională, afirmând că un Teheran înarmat nuclear reprezintă o amenințare inacceptabilă pentru stabilitatea Orientului Mijlociu și globală.

Alături de planificarea militară, Trump a prioritizat zero victime americane. Cu ore înainte de atacul de la Fordow, Israelul a distrus complet mai multe avioane de vânătoare iraniene F-14 Tomcat – potențiale amenințări la adresa bombardierelor americane. În plus, Trump a așteptat ca Israelul să degradeze sistematic rețeaua mai largă de apărare aeriană a Iranului, în special în jurul Fordow. Imaginile arată doar artilerie antiaeriană ineficientă (incapabilă să atingă bombardiere stealth de mare altitudine) angajată; nu au fost lansate rachete sol-aer.

Răspunsul Iranului și Perspectivele Viitoare

Răspunsul Iranului este puțin probabil să fie imediat. În mod caracteristic, Teheranul va delibera pe larg asupra cursului său. Deși un răspuns determinat de prestigiul și onoarea regimului este aproape sigur, natura sa va dezvălui dacă Iranul caută încheierea conflictului sau îmbrățișează o confruntare de tip „Opțiunea Samson”. În consecință, Comandamentul Frontului Intern al IDF a ridicat nivelul de alertă, impunând vigilența cetățenilor.

O posibilitate rămâne ca Trump însuși să caute încheierea conflictului, cerând Israelului să suspende operațiunile, oferind Iranului o cale de ieșire. În cazul în care o astfel de solicitare se va materializa – potențial pre-coordonată – Israelul ar respecta probabil, împărtășind un interes pentru o dezescaladare rapidă înainte de o implicare mai profundă sau de cheltuieli de resurse nesustenabile. Intensitatea și selecția țintelor din ultimele 24 de ore subliniază acest interes israelian.

Cu toate acestea, trebuie spus clar: nu toate țintele vitale necesare pentru a paraliza amenințarea Iranului cu rachete balistice, rachete de croazieră și drone explozive pentru ani de zile au fost lovite. Figuri cheie din „grupul de arme” al Iranului, vizate de Israel pentru eliminare, rămân active. Elementul cel mai critic acum este localizarea celor 409 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% pe care Iranul le-a ascuns. Acest material formează nucleul pentru o reconstituire rapidă a programului nuclear sau chiar o schimbare provocatoare, permițând potențial o „bombă murdară” pentru a contamina radiologic teritoriul israelian. Iranul va lansa probabil rachete asupra instalațiilor petroliere arabe și bazelor SUA, în timp ce își va dubla eforturile împotriva Israelului. Doar după această fază ar putea începe negocierile.

Atacurile de aseară din provincia Khuzestan, în special în jurul Dezful și Mahshahr, au o semnificație strategică. Această regiune, puternic populată de o minoritate arabă sunnită neliniștită, a fost martora atacurilor în apropierea bazei aeriene Dezful – o facilitate majoră care reprezintă o amenințare pentru avioanele americane aflate pe ruta către Fordow – și a bazelor care adăpostesc unități ale Gărzilor Revoluționare însărcinate cu suprimarea disidenței. Proximitatea față de cel mai mare baraj al Iranului adaugă un alt strat; distrugerea sa ar provoca inundații catastrofale și penurii severe de apă în sud-vestul Iranului. Aceste atacuri semnalează capacitatea Israelului de a escalada în continuare.