Așteptând inevitabilul: unde, cum, când și de ce va avea loc ofensiva ucraineană (analiză BBC)

De câteva luni, se vorbește mult despre iminenta ofensivă a armatei ucrainene la diferite niveluri, nu numai în Ucraina, ci și în Occident și chiar în Rusia. În opinia oficialilor, experților militari și jurnaliștilor, pare un eveniment atât de inevitabil, încât se discută detaliile, obiectivele și posibilele rezultate ale acestuia, dar nu și posibilitatea însăși a începerii sale. Armata ucraineană a devenit un adevărat ostatic al situației, în condițiile în care se pare că până și inamicul cere să atace, arată o amplă analiză a BBC dedicată mult așteptatei ofensive a Kievului.

Ultima dată când s-a vorbit despre o astfel de ofensivă a fost în 10 mai, când președintele Zelenski a declarat că „din punct de vedere moral, al motivației, al dotării brigăzilor”, armata ucraineană este pregătită. „Din punctul de vedere al tehnologiei, nu totul a ajuns încă … Trebuie să așteptăm. Avem nevoie de mai mult timp”, a spus el.

Ucrainenii nu au mai desfășurat acțiuni ofensive de amploare din toamna anului trecut, când în urma unei lovituri rapide au fost eliberați zeci de mii de kilometri pătrați în regiunile Harkov și Donețk, iar apoi Herson.

Actuala ofensivă este diferită prin faptul că nu pare să vină ca o surpriză pentru forțele de ocupație: Oficialii de la Kiev au anunțat-o încă din luna ianuarie a acestui an. Pe de altă parte, obiectivele, amploarea și consecințele sale și, cel mai important, momentul începerii sale și direcția în care Ucraina va ataca rămân necunoscute.

Semnele unei ofensive

Întrebarea principală este: va avea loc ofensiva ucraineană sau toate discuțiile despre ea sunt o operațiune informativă vicleană, a cărei sarcină poate fi orice – să deruteze armata rusă, să mobilizeze ucrainenii, să activeze asistența occidentală pentru Kiev?

Concret, nu se știe nimic despre planurile reale ale Statului Major ucrainean, dar toate semnele indică faptul că Ucraina se pregătește într-adevăr pentru o operațiune ofensivă de amploare împotriva trupelor rusești (sau o serie de operațiuni), iar aceste evenimente ar putea avea loc în viitorul foarte apropiat.

Primul semn este conceptual. Adevărul este că Rusia duce un război în Ucraina cu obiective care nu există în realitate – respectiv „denazificarea și demilitarizarea Ucrainei” declarată de Vladimir Putin în urmă cu mai bine de un an.

Obiectivele Ucrainei în aceste ostilități sunt definite cât se poate de concret, la nivelul declarațiilor tuturor liderilor săi politici și militari. Este vorba de restabilirea controlului asupra teritoriului Ucrainei în cadrul granițelor din 1991. Adică, inclusiv partea ocupată din Donbass și Crimeea.

Nu există negocieri între Ucraina și Rusia, iar ambele părți declară că nu există acum oportunități pentru nicio diplomație. Iar acest lucru înseamnă că Kievul își poate atinge obiectivul într-un singur mod – prin forță, eliberându-și teritoriul de trupele de ocupație.

Nomenclatorul livrărilor de arme occidentale din ultimele luni indică, de asemenea, faptul că Forțele Armate ale Ucrainei se pregătesc de atac. De exemplu, cele mai recente pachete de asistență de urgență ale SUA, care sunt emise în baza unor ordine prezidențiale speciale, conțin în principal muniție, dar există și articole care pot fi atribuite doar războiului de manevră.

De exemplu, pachetul de ajutor din 19 aprilie conține muniție pentru deminare și înlăturarea obstacolelor, în timp ce cel mai recent, anunțat la 3 mai, conține tractoare pentru transportul de echipamente grele. Astfel de vehicule sunt necesare pentru transferul rapid al vehiculelor blindate cu șenile, care, de obicei, nu se deplasează pe distanțe lungi cu forțe proprii.

Anterior, pachetele de ajutor din diferite țări au inclus vehicule de geniu, de comandă, de reparații și de recuperare, vehicule blindate pe roți de diferite clase, autocisterne, sisteme de poduri și chiar transportoare de muniții blindate.

Decizia administrației de ocupație din regiunea Zaporojie de a „evacua” locuitorii din 18 localități (inclusiv orașele destul de mari Tokmak și Energodar – aici se află centrala nucleară din Zaporojie) poate, de asemenea, să ateste apropierea ofensivei ucrainene.

Astfel de acțiuni – „evacuarea” populației civile în spate – au fost efectuate de ruși în ajunul anunțării „deciziei dificile” de retragere a trupelor din Herson în noiembrie anul trecut.

Poziția Occidentului

Există un alt factor care se presupune că îi încurajează suplimentar pe ucraineni să se pregătească pentru o ofensivă iminentă, despre care Kievul preferă să nu vorbească încă.

Presa occidentală și unii experți militari susțin că Kievul simte o presiune tangibilă în această privință din partea aliaților săi occidentali. Logica aici este simplă: societățile din țările occidentale continuă să sprijine Ucraina în războiul pe care îl duce împotriva Rusiei, dar indicatorii acestui sprijin într-o serie de state sunt în continuă scădere.

Iar acum, pentru ca sprijinul acordat Ucrainei să rămână la același nivel, locuitorii occidentali trebuie să se asigure că banii lor sunt cheltuiți cu un rezultat vizibil: ei bine, spun ei, nu a fost totul în zadar, datorită asistenței occidentale, Ucraina a provocat o înfrângere tangibilă Rusiei.

„Kievul nu are altă opțiune reală decât să lanseze o mare ofensivă de primăvară sau de vară”, a scris la sfârșitul lunii aprilie, în The Times, profesorul Mark Galeotti, expert în Rusia.

În acest sens, sunt discutați și unii factori politici. Aceștia se referă în primul rând la situația din Statele Unite. Președintele Biden și majoritatea democrată din Congres au oferit Ucrainei o asistență fără precedent de la începutul marelui război. Anumite temeri cu privire la volumul și ritmul viitor al acestei asistențe au fost deja provocate de victoria republicanilor în alegerile de la mijlocul mandatului în Congres.

Dar anul viitor, Statele Unite își vor alege președintele, iar victoria candidatului republican – mai ales dacă se va dovedi a fi Donald Trump – ar putea promite probleme uriașe pentru Kiev în relațiile politico-militare cu Washingtonul. Prin urmare, spun ei, Ucraina trebuie să obțină rezultate maxime pe câmpul de luptă până când șeful Casei Albe va fi înlocuit.

Cuvintele de la Kiev demonstrează încrederea că alegerile americane nu vor avea un impact semnificativ asupra sprijinului SUA. „Alegerile din Statele Unite sunt peste un an. Cine știe unde ne vom afla. Eu cred că vom câștiga deja”, a declarat Volodimir Zelenski într-un interviu recent acordat BBC.

Dar anumiți lideri occidentali vorbesc, de asemenea, în mod direct despre presiuni asupra Kievului. Nu se știe la cine anume se gândește președintele ceh Petr Pavel, dar el a fost cel care a declarat săptămâna trecută pentru The Guardian că „cineva ar putea fi tentat să îi împingă (pe ucraineni să atace) pentru a arăta niște rezultate”.

„Va fi foarte rău pentru Ucraina dacă această contraofensivă va eșua, pentru că nu va mai avea o altă șansă, cel puțin anul acesta”, a spus el.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că Pavel se opune unui atac al Kievului. În opinia sa, ucrainenii ar trebui să pornească doar atunci când sunt cât mai pregătiți pentru această operațiune, deoarece ofensivele reușite de anul trecut s-au datorat în mare parte factorului surpriză, dar de data aceasta nu te poți baza pe ele: rușii sunt ferm înrădăcinați în teritoriile pe care le-au ocupat și acum se așteaptă în mod clar la o mișcare a ucrainenilor.

Presiune din interior

Un factor important este faptul că liderii ucraineni simt o presiune destul de puternică din interiorul țării în legătură cu viitoarea ofensivă. Iar în acest sens, în mod paradoxal, autoritățile conduse de Zelenski se pot învinovăți în primul rând pe ele însele.

Încă de la începutul acestui an, liderii de vârf ai Ucrainei au dat speranțe atât partenerilor occidentali, cât și soccietății ucrainene cu anunțuri privind iminenta contraofensivă, care ar fi trebuit să aibă o influență decisivă asupra cursului războiului.

Ca parte a acestui tip de campanie, în luna februarie a acestui an, a fost lansată o campanie de recrutare pe scară largă sub auspiciile Ministerului ucrainean de Interne, sub numele de „Gvardia Nastupu” („Garda ofensivă”). Scopul acesteia era de a forma noi brigăzi de asalt, care trebuiau să elibereze teritoriile din Ucraina ocupate temporar de Rusia.

Un fel de apogeu al pregătirii informaționale pentru ofensivă poate fi considerată declarația șefului serviciilor de informații militare ale Ucrainei, Kirill Budanov, într-un interviu acordat publicației USA Today, publicat la începutul lunii martie: el a prezis că „bătălia decisivă (dintre Ucraina și Rusia) va avea loc în primăvară și va fi ultima înainte ca războiul să se termine”.

Într-un alt interviu, jurnaliștii ucraineni de la Forbes i-au cerut lui Kirill Budanov să aplice o analogie cu fotbalul după 12 luni de război. „Scorul este 1:1, minutul 70”, a răspuns șeful serviciilor de informații militare din Ucraina.

Este greu de spus dacă autoritățile ucrainene au vrut să obțină un astfel de rezultat cu o astfel de politică de informare, dar, ca urmare, în interiorul Ucrainei, o parte considerabilă a societății sale s-a dovedit a fi „supraîncălzită” de așteptarea unei „contraofensive” triumfătoare a trupelor ucrainene, care ar pune capăt în cele din urmă acestui război.

Iar acum, mult așteptatul „contraatac” a devenit subiectul unor meme-uri pe rețelele de socializare și nu numai. Trupa ucraineană de pop-rock Antitila, cunoscută, în special, pentru cântecul „Fortetsya Bakhmut” („Cetatea Bakhmut”), a anunțat chiar și pre-vânzarea de bilete pentru concertul lor din Ialta din 23 august 2024 – orașul, ca și întreaga Crimeea , potrivit muzicienilor, până la acea dată ar trebui să revină sub controlul Kievului.

Astfel de sentimente duc la nedumerire și, sincer, îi înfurie pe ucrainenii care luptă pe front, precum și pe cei dragi lor. Experții militari încep, de asemenea, să vorbească despre pericolul creat de astfel de așteptări.

„În orice caz, această ofensivă ne va costa scump. Vom primi din nou înmormântări, din nou vom îngropa mulți oameni buni. Dar acest lucru trebuie făcut … Aceasta nu va fi deloc o sărbătoare, nu va fi o plimbare ușoară … Cu cât o vom începe mai târziu, cu atât mai bine. Prin urmare, este extrem de nedorit să împingem forțele noastre armate din spate cu aceste dorințe ale societății”, a declarat expertul militar Evgheni Dikiy pentru NV.

„Așteptările cu privire la contraofensiva noastră sunt supraestimate în întreaga lume”, a declarat ministrul Apărării, Oleksii Reznikov, într-un articol publicat săptămâna aceasta în Washington Post.

„Cei mai mulți oameni… așteaptă ceva mare”, a spus Reznikov, și a avertizat că acești oameni ar putea fi dezamăgiți.

„Dar nu vă pot spune care va fi amploarea acestui succes: 10 kilometri, 30 de kilometri, 100 de kilometri, 200 de kilometri?” – spune ministrul Apărării din Ucraina. Cuvintele sale nu fac decât să ilustreze faptul că, cel mai probabil, Ministerul Apărării al Ucrainei evaluează sobru complexitatea sarcinilor și importanța succesului.

„Nu vă gândiți la această contraofensivă ca fiind ultima, pentru că nu știm ce va ieși din ea. Dacă această contraofensivă va reuși să ne elibereze teritoriile, atunci la final veți spune: da, a fost ultima. Iar dacă nu, atunci înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru următoarea contraofensivă”, a declarat ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, într-un interviu publicat pe 10 mai de cotidianul german Bild.

În cele din urmă, într-un interviu recent, Volodymyr Zelensky însuși a vorbit despre așteptările sale de la această ofensivă: „Abordarea mea este foarte simplă. Vom face totul pentru a-l face pe inamic să fugă. Și unde va fugi, ca să fiu sincer, cred că depinde de spiritul nostru. Cu cât suntem mai puternici în contraofensivă, cu atât mai departe vor fugi… Dar nu pot spune că imediat după această contraofensivă suveranitatea Ucrainei va fi pe deplin restabilită, pentru că acesta este un război”.

Când?

Cum va arăta ofensiva trupelor ucrainene și când va începe, din motive evidente, rămâne un secret bine păstrat.

La începutul lunii aprilie, secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Oleksii Danilov, a declarat într-un interviu pentru Radio Liberty că nu mai mult de „trei-cinci persoane de pe planetă” știu unde și când va începe această operațiune.

Mai mult, același Danilov a declarat pe 9 mai, în emisiunea Telejurnalului național, că planul final de ofensivă nu a fost încă aprobat în biroul președintelui Zelenski: „Avem mai multe opțiuni. Toate sunt în lucru. Și în funcție de circumstanțe, care vor fi fie și alte momente, vor fi luate anumite decizii”.

De fapt, momentul începerii ofensivei ucrainene este unul dintre factorii cheie în succesul sau eșecul acesteia. Deoarece armata rusă are un avantaj multiplu față de cea ucraineană în ceea ce privește numărul și calitatea avioanelor de luptă, este deja clar că ofensiva se va desfășura în principal la sol. Iar aici starea solului devine decisivă: acesta trebuie să fie suficient de dur pentru ca echipamentele militare grele să se poată deplasa pe el fără probleme.

În acest an, primăvara în sudul și estul Ucrainei s-a dovedit a fi destul de rece și ploioasă: în nordul regiunii Donețk, la începutul lunii aprilie nu a nins deloc. Prin urmare, încălzirea actuală a intensificat discuțiile despre începerea iminentă a operațiunii ofensive ucrainene.

Între timp, mulți experți militari notează că astfel de considerente precum aprovizionarea cu anumite arme, vremea sau starea solului nu pot constitui în sine baza pentru determinarea datei de începere a ofensivei. O operațiune atât de complexă depinde de un număr foarte mare de factori, printre care se numără pregătirea propriilor forțe și evaluarea stării forțelor inamicului, care se bazează pe date de informații, disponibilitatea stocurilor de muniție și multe altele, mai puțin evidente pentru un observator extern.

Ofensiva este precedată de pregătiri serioase din partea serviciilor din spate, care acționează în strânsă cooperare cu grupurile de atac.

Cine va participa?

Datele despre ce forțe a acumulat Ucraina pentru cea mai mare campanie ofensivă din istoria armatei sale sunt, desigur, și ele clasificate. Le putem judeca doar după informațiile fragmentare din presă.

De exemplu, se știe că, special pentru această operațiune, au fost create nouă brigăzi de asalt ale „Gărzii ofensive” (mai corect, formate pe baza unităților existente ale Gărzii Naționale, poliției și serviciului de frontieră).

La sfârșitul lunii aprilie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că partenerii occidentali ai Kievului au „antrenat și echipat peste nouă noi brigăzi blindate ucrainene”.

Se știe din surse deschise că mai multe brigăzi nou create ale Forțelor Armate ale Ucrainei sunt desfășurate în locații din regiunile din spatele Ucrainei, dar nu se știe cu siguranță dacă Stoltenberg se referea la ele.

Este probabil că este vorba despre alte formațiuni.

În orice caz, în ultimele luni, în Ucraina, cu ochiul liber, s-a putut observa intensificarea activității de mobilizare a forțelor armate. Situația de la începutul războiului, când cozile de oameni care doreau să pună mâna pe arme și să-și apere țara se aliniau în fața birourilor de înrolare militară, este de domeniul trecutului, iar acum „raidurile de mobilizare” ale ofițerilor de înrolare militară au devenit ceva obișnuit pentru multe orașe și sate din Ucraina.

Într-un fel sau altul, sugerează cu prudență experții, astăzi putem spune că cel puțin 12 brigăzi cu un număr total de cel puțin 30.000 de oameni au fost pregătite suplimentar pentru ofensiva forțelor ucrainene.

Apropo, în articolul său politic pentru agenția de stat „Ukrinform”, publicat în septembrie anul trecut, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Valeri Zalujnîi, a scris că, dacă conducerea militară și politică ucraineană decide să restabilească controlul Kievului asupra Peninsulei Crimeea în 2023, atunci pentru o astfel de operațiune sau o serie de operațiuni „ar necesita crearea uneia sau mai multor grupuri de zece până la douăzeci de brigăzi de arme combinate”.

Cu ce vor lupta?

Este dificil de spus cât de mult echipament va folosi Ucraina pentru ofensivă. În toamna anului trecut, într-un interviu acordat publicației The Economist, același Valeri Zalujnîi a declarat că „poate învinge inamicul”, dar pentru aceasta are nevoie de „300 de tancuri, 600-700 de vehicule de luptă pentru infanterie, 500 de obuziere”.

La acea vreme, mulți au perceput cuvintele sale ca fiind dorința Forțelor Armate ale Ucrainei de a primi tancuri și vehicule blindate occidentale – la acel moment nu fusese încă luată o decizie politică privind furnizarea acestora.

Acum, vehiculele blindate occidentale au ajuns în Ucraina, dar, potrivit grupului de cercetare Oryx, Kievul a primit 36 de tancuri Leopard 2A4, 24 de Leopard 2A6, 14 tancuri Challenger 2, ceea ce nu corespunde cu adevărat cu cifra anunțată de generalul Zalujnîi.

Țările occidentale încearcă să înarmeze Ucraina, dacă este posibil, cu echipamente de tip sovietic. Și, judecând după calculele Oryx, peste 480 de tancuri T-72 cu diferite modificări, inclusiv cele produse sub licență, au fost livrate Ucrainei de la începutul războiului.

Unele dintre aceste tancuri au fost deja în luptă și au fost distruse, dar majoritatea vehiculelor au rămas probabil în rezervă. În total, Forțele Armate ale Ucrainei au primit 575 de tancuri de la partenerii occidentali, iar alte 182 urmează să fie livrate.

Potrivit aceleiași surse, Ucraina a primit 325 de BMP-uri de la începutul invaziei rusești și se pregătește să primească alte 340. Și, ca și în cazul tancurilor, acestea sunt vehicule foarte diferite. Printre acestea se numără BMP-1 învechite și mai modernele blindate grele M2A2 Bradley.

Oryx a calculat, de asemenea, că Ucraina a primit 1.180 de transportoare blindate pentru trupe și așteaptă încă 380. Printre acestea se află și M113 cu șenile învechite, dar și Stryker-uri moderne grele.

Este dificil să se facă o evaluare generală a tuturor acestor cifre. Pe de o parte, în această săptămână Zelenski a declarat că începerea ofensivei este amânată deoarece Ucraina așteaptă livrarea pe teritoriul său a întregului echipament militar necesar. Pe de altă parte, la sfârșitul lunii aprilie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că partenerii occidentali ai Kievului au livrat 98% din vehiculele de luptă promise Ucrainei.

Este imposibil de estimat volumul stocurilor de obuze, rachete și alte muniții ale Forțelor Armate ale Ucrainei, deoarece singurul semn indirect este consumul acestora în bătălii. Cu toate acestea, acest indicator nu reflectă motivele pentru care armata economisește obuze – acestea se pot epuiza, sau pot fi păstrate exact pentru ofensivă.

De asemenea, este dificil de estimat, chiar și luând în considerare estimările aproximative ale grupurilor de cercetare, cantitatea de stocuri de arme, echipamente militare și muniții necesare pentru ofensivă, deoarece nu se cunoaște intenția Statului Major ucrainean.

Anumite îndoieli cu privire la pregătirea tehnică a trupelor ucrainene pentru o ofensivă pe scară largă au fost cuprinse în scurgerea de documente secrete ale Pentagonului. La începutul lunii aprilie, Washington Post a citat unul dintre aceste documente, care vorbea despre „deficiențe semnificative în formarea și susținerea forțelor (ucrainene)” și despre probabilitatea ca o astfel de operațiune să aibă ca rezultat doar „câștiguri teritoriale modeste”.

La Kiev, această scurgere a provocat nervozitate. Pe de o parte, oficiali ucraineni au atras atenția aici asupra faptului că această evaluare datează de la începutul lunii februarie, iar de atunci s-au schimbat multe în formarea forțelor pentru ofensivă. Pe de altă parte, a remarcat cu sarcasm un interlocutor al Forțelor Aeriene în guvernul ucrainean, astfel de evaluări provin de la aceiași analiști care au prezis că Kievul va cădea în cel mult 72 de ore de la începerea unei invazii rusești la scară largă.

Direcția de atac

Probabil că cea mai secretă parte a iminentei ofensive este unde anume va începe aceasta. Dacă eliminăm versiunile sincer extravagante exprimate de comandanții militari ruși – cum ar fi capturarea unei părți din regiunea Belgorod și/sau Briansk de către Forțele Armate ale Ucrainei cu perspectiva unui „schimb” ulterior al teritoriului ocupat pentru o parte din Donbass sau Crimeea – atunci experții militari și mass-media identifică cinci direcții posibile ale ofensivei.

Direcția Zaporojie . Este considerată cea mai probabilă direcție de atac datorită avantajelor sale pentru armata ucraineană. Această direcție le va permite ucrainenilor nu numai să recâștige controlul asupra centralei nucleare Zaporojie, ci și – în cazul în care atacatorii ajung la Marea Azov – să taie „podul terestru” către Crimeea, izolând, de fapt, grupul aflat acolo. În plus, în acest caz, aproape întregul teritoriu al peninsulei Crimeea se va afla sub amenințarea artileriei ucrainene, ceea ce, potrivit unor analiști, creează în viitor premisele pentru un „gest de bunăvoință” al trupelor rusești din Crimeea. Dezavantajul acestei linii de atac este reprezentat de liniile puternice de apărare construite de ruși și de terenul deschis, care nu este propice unei ofensive terestre împotriva unui inamic mai puternic în aer.

Direcția Vuhledar. Succesul în această direcție le-ar permite ucrainenilor să obțină controlul asupra unui important centru logistic în Volnovakha și, după ce ar ajunge la Marea Azov în regiunea Mariupol, ar rupe în același mod și „puntea terestră” către Crimeea.

Direcția Herson. Ofensiva de aici este asociată cu traversarea Niprului – acest lucru, precum și distanța scurtă pentru avioanele rusești din Crimeea, sunt cele mai mari dezavantaje ale sale. În caz de succes, trupele ucrainene se apropie de peninsula ocupată și pot expune la bombardamente instalațiile militare rusești aflate pe aceasta. În plus, există perspectiva de a recâștiga controlul asupra Novaya Kahovka și, prin urmare, asupra canalului prin care rușii au lăsat apa Niprului să intre în Crimeea anul trecut.

Direcția Bahmut. Lovirea flancurilor grupului rusesc care ia cu asalt Bahmut, de care s-a temut recent șeful PMC Wagner, Evgheni Prigojin, și restabilirea ulterioară a controlului deplin al Ucrainei asupra acestui oraș distrus, are o semnificație mai mult politică decât militară.

Direcția Svatovskoye. Succesul în această direcție poate duce la transferul unui important centru logistic al rușilor din Svatov sub controlul ucrainenilor, iar în viitor – la continuarea ofensivei asupra aglomerării Lisiceansk-Severodonețk și, datorită caracteristicilor terenului din această zonă, la avansarea Forțelor Armate ale Ucrainei în nordul regiunii Lugansk până la granița cu Rusia și la linia de contact din 24 februarie anul trecut. Un alt aspect este că, în acest caz, linia frontului se lungește foarte mult, cu pericolul unor atacuri atât dinspre sud, dinspre Lugansk, cât și dinspre nord, dinspre Rusia.

În același timp, o serie de experți susțin că ofensiva ucraineană ar putea arăta de fapt ca o serie de mici ofensive – și doar în ultimul moment devine clar care dintre ele este lovitura principală.

Cum putem evalua rezultatele – victorie sau înfrângere?

Știința militară pornește de la premisa că fiecare război are obiective politice și există și obiective militare. Scopul politic al unui război este, de obicei, starea lumii pe care țara beligerantă dorește să o obțină. Un astfel de obiectiv poate fi atins în diferite moduri – de exemplu, diplomatic sau economic. Obiectivul militar este stabilit în fața forțelor armate și este atins exclusiv prin utilizarea forței.

Potrivit gânditorului militar britanic Liddell Hart, un obiectiv militar este doar un mijloc pentru un obiectiv politic, determinat de acesta.

Presupunând că obiectivul politic declarat al Ucrainei este acela de a-și restabili suveranitatea asupra tuturor teritoriilor ocupate, atunci obiectivul militar al unei anumite operațiuni – în acest caz o ofensivă – poate fi în concordanță cu aspirația politică generală, dar nu trebuie să fie la fel de ambițios. Un astfel de obiectiv poate fi foarte bine o simplă îmbunătățire a situației de pe front, care va crea premisele pentru campanii viitoare.

În același timp, orice operațiune trebuie să aibă un început și un sfârșit. Pentru aceasta se alocă fondurile și resursele necesare, se organizează logistica și aprovizionarea. Acest lucru este important, deoarece mișcarea necontrolată în față se poate încheia cu o înfrângere.

Un expert militar autorizat, generalul australian în retragere Mick Ryan, a scris un articol în care a prezentat semnele după care se poate judeca succesul sau eșecul ofensivei ucrainene.

El a identificat șapte semne care arată că ofensiva ucraineană se dezvoltă cu succes:

• 1. Forțele armate ale Ucrainei au fost capabile să ofere surpriză. Posibil ca acest lucru să nu poată fi realizat în totalitate, dar va fi suficient ca armata rusă să nu aibă timp să aducă rezerve și să oprească ofensiva încă de la început.
• 2. Ucraina va putea împiedica înaintarea rezervelor rusești prin lovituri împotriva cartierelor generale, a centrelor de comunicații, a centrelor logistice și a altor „puncte dureroase” ale armatei ruse.
• 3. Forțele ucrainene vor putea să elibereze o parte semnificativă a teritoriului ocupat.
• 4. Forțele armate ale Ucrainei își vor putea îmbunătăți pozițiile pentru a avansa în continuare spre Crimeea.
• 5. Trupele ucrainene vor fi capabile să provoace înfrângeri sensibile unităților rusești.
• 6. Comandamentul ucrainean va fi capabil să salveze oportunitatea pentru o apărare ulterioară.
• 7. Partenerii ucraineni vor fi capabili să recunoască rezultatele ca fiind de succes.

Semnele de eșec, potrivit lui Ryan, vor fi:

• 1. Dacă Ucraina nu reușește să elibereze zone mari.
• 2. Dacă nu reușește să învingă unitățile rusești.
• 3. Dacă armata ucraineană nu demonstrează că este capabilă să desfășoare operațiuni complexe de arme combinate, adică nu demonstrează că este capabilă să învețe și să se dezvolte.
• 4. Dacă forțele armate ale Ucrainei nu sunt capabile să răspundă flexibil și rapid la situațiile în schimbare, să se adapteze la provocări noi și bruște și, de asemenea, dacă se dovedește că s-au făcut greșeli grave în procesul de pregătire în ceea ce privește planificarea și evaluarea forțelor inamice.
• 5. Dacă Ucraina nu reușește să prezinte acest lucru ca pe un succes pentru cetățenii săi și pentru comunitatea internațională ca urmare a operațiunii, o sarcină propagandistică serioasă, care va fi deosebit de importantă dacă succesele sunt de fapt modeste.

Cum să înțelegem că ofensiva a început?

Este destul de dificil să se realizeze surpriza cu dezvoltarea modernă a mijloacelor de recunoaștere. Probabil că acumularea forței de atac va fi dezvăluită destul de curând, în ciuda tuturor măsurilor de secretizare și dezinformare.

Înainte de începerea ofensivei în direcția Harkov, în septembrie anul trecut, bloggeri militari ruși care se aflau pe front sau aveau informații de pe linia frontului au scris că trupele ucrainene erau concentrate în zonă. Atunci, Rusia pur și simplu nu avea nimic pentru a opri această amenințare.

Este posibil ca ofensiva să nu se desfășoare într-un singur sector, ci în două sau chiar mai multe, iar locul atacului principal nu va fi neapărat imediat evident. Începutul ofensivei din regiunea Harkov în septembrie a fost precedat de activarea forțelor ucrainene în apropiere de Herson.

Înainte de începerea ofensivei, luptele active pot începe în diferite sectoare ale frontului – partea atacantă poate „sonda” apărarea inamicului, dezvăluind cele mai slabe puncte.

Un alt semn al începerii iminente a ofensivei ar putea fi loviturile asupra unor ținte aflate în adâncime. În august 2022, în Crimeea ocupată au avut loc o serie întreagă de atacuri asupra aerodromurilor și a altor instalații. Aceste lovituri vor forța inamicul să ia măsuri organizatorice, să disperseze avioanele, să schimbe sistemul de aprovizionare, să mute posturile de comandă și așa mai departe. Acest lucru complică acțiunile comandamentului părții care se apără în comanda și controlul trupelor.

În cele din urmă, începutul ofensivei în sine poate, de asemenea, să nu fie doar o singură lovitură puternică. Intensitatea bătăliilor poate crește treptat.

Unele dintre aceste semne sunt deja vizibile, Evgheni Prigojin, șeful PMC Wagner, a anunțat joi că contraofensiva ucraineană este „în plină desfășurare”. „Unitățile Forțelor Armate ale Ucrainei merg pe flancuri și, din păcate, în unele locuri reușesc”, a declarat Prigojin.

Săptămâna trecută a avut loc o serie de atacuri asupra diferitelor obiective din adâncimea frontului, în principal depozite de petrol din Rusia.

Prețul eșecului

Costul eșecului într-o ofensivă poate fi foarte mare. Istoria cunoaște multe exemple în care o ofensivă prost pregătită s-a încheiat cu înfrângerea trupelor care înaintau.

Cel mai recent exemplu este încercarea nereușită a armatei ruse de a cuceri Kievul în februarie 2023 „în trei zile”. Această ofensivă a eșuat din cauza unor erori de recunoaștere și de planificare.

Un alt exemplu este cea de-a doua bătălie de la Harkov din cel de-al Doilea Război Mondial, în mai 1942. Atunci, ofensiva trupelor sovietice s-a încheiat cu încercuirea și distrugerea aproape completă a forțelor care înaintau.

Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a declarat într-un interviu acordat în martie Financial Times că, dacă ofensiva ucraineană nu se va desfășura conform planului, pozițiile celor care împing Kievul să facă un compromis cu Moscova se vor consolida în Occident. În orice caz, este puțin probabil ca Kievul să se poată baza pe primirea de asistență occidentală la scara de până acum, și cu atât mai mult pe furnizarea de avioane.

Dar în situația în care Rusia a lansat un război de cucerire și a anunțat intrarea unei părți a teritoriului Ucrainei în componența sa, orice compromis cu aceasta va însemna un acord în condițiile Moscovei, a declarat Mihailo Podoliak, consilier al șefului biroului președintelui Ucrainei, pentru Forțele Aeriene.

Potrivit acestuia, un astfel de rezultat al conflictului ar putea duce aproape la prăbușirea statalității ucrainene. Nici un singur investitor sănătos nu va merge în această țară, o parte din teritoriul căreia va fi controlat de Rusia (și cu siguranță nu va renunța la ambițiile de eliberator neinvitat al Ucrainei de la naziștii inexistenți și va începe imediat să planifice următoarea „operațiune militară specială”). Ucraina, în acest caz, se va transforma într-o „zonă gri” fără speranță, care stagnează neîncetat în centrul continentului european, prezice Podoliak.

Ce va urma?

Nu totul este clar cu privire la modul în care vor evolua evenimentele dacă ofensiva ucraineană își va atinge în totalitate sau parțial obiectivele. Chiar și cei mai convinși optimiști de la Kiev admit că o ofensivă, oricât de amplă și de reușită ar fi, nu va câștiga războiul cu Rusia. Relativ vorbind, este prea devreme ca ucrainenii să ia bilete pentru sezonul estival din Crimeea din acest an.

Calculul Kievului pare să fie că, demonstrând succesul pe câmpul de luptă împotriva Rusiei, încurajează Occidentul să continue sprijinul militar și financiar acordat Ucrainei pentru noi ofensive – și chiar să extindă acest sprijin până la punerea în aplicare a obiectivului declarat de Zelenski. Adică revenirea sub controlul Ucrainei a tuturor teritoriilor aflate în interiorul granițelor începând cu 1991. Numai după aceea, spun liderii ucraineni, Kievul va accepta să înceapă negocierile cu Rusia privind coexistența postbelică.

Cu alte cuvinte, toți politicienii de top din Ucraina, fără excepție, sunt de acord cu această poziție, iar sociologia arată că așa vede marea majoritate a locuitorilor țării rezultatul dorit al războiului împotriva Rusiei.

De fapt, există semne că Kievul consideră că această poziție este exagerată în mod deliberat. În orice caz, așa ar putea fi interpretată declarația lui Andriy Sibiga, adjunctul șefului biroului președintelui ucrainean responsabil cu problemele de politică externă, într-un interviu acordat în aprilie ziarului Financial Times.

„Dacă reușim să ne atingem obiectivele strategice pe câmpul de luptă și când ne aflăm la granița administrativă cu Crimeea, suntem gata să deschidem o pagină diplomatică pentru a discuta această problemă (viitorul Crimeei)”, a declarat el.

Sibiga a adăugat imediat că nu exclude opțiunea de a elibera Crimeea prin mijloace militare, dar, în orice caz, acesta poate fi considerat un prim semnal, chiar dacă nu foarte clar, că Kievul este pregătit să se așeze la masa negocierilor dacă ofensiva sa va avea succes.

Negocieri?

Și mai ambiguă în această privință este poziția partenerilor occidentali ai Ucrainei. Poziția declarată în comun de liderii occidentali este că Zelenski este cel care trebuie să stabilească momentul în care va începe negocierile cu Rusia, fără nicio presiune din partea partenerilor. Până atunci, Occidentul va ajuta Ucraina „atâta timp cât va fi nevoie”.

De fapt, mai precis la Conferința de Securitate de la Munchen, care a avut loc în februarie, același președinte ceh Petr Pavel a avertizat Ucraina și partenerii săi să nu-și stabilească obiective excesive. Potrivit acestuia, într-o anumită etapă a războiului, eliberarea teritoriului său de către armata ucraineană poate fi asociată cu un număr atât de mare de pierderi în rândul combatanților încât obiectivele maximaliste vor fi abandonate de către societatea ucraineană.

În calculele sale, Occidentul trebuie să țină cont și de considerente pur practice. Târârea războiului timp de luni și ani este cel mai probabil mai benefică pentru Rusia, cu resursele sale umane practic nelimitate, gata să îndure greutăți în numele realizării obiectivelor „operațiunii militare speciale” care nu sunt pe deplin înțelese. Ucraina, pe de altă parte, depinde nu numai de furnizarea de echipament militar din partea Occidentului, ci și de asistența economică occidentală, pe care se bazează practic întregul sistem financiar al țării.

În cadrul aceleiași conferințe de la Munchen, președintele francez Emmanuel Macron s-a abținut de la a susține direct obiectivele declarate ale Kievului în timpul războiului actual, afirmând că obiectivul Occidentului în această etapă este de a spori sprijinul pentru Ucraina, astfel încât aceasta să poată lansa o contraofensivă, să câștige și să înceapă procesul de negociere pe cont propriu.

Cu toate acestea, până în prezent, negocierile reale între Ucraina și Rusia sunt numite imposibile atât la Kiev, cât și la Moscova. Secretarul general al ONU, António Guterres, a fost de acord cu această teză într-un interviu publicat săptămâna aceasta în El Pais: în opinia sa, astfel de negocieri sunt în prezent imposibile, deoarece ambele părți sunt convinse că pot câștiga pe câmpul de luptă.

Și se pare că doar ofensiva ucraineană poate reprezenta o ieșire din acest impas.