Ar putea eliminarea a două sărbători naționale să salveze Franța de muntele de datorii care o copleșește? (BBC)

Premierul François Bayrou a promis să desființeze două dintre sărbătorile naționale ale Franței pentru a salva finanțele țării. În mod previzibil, propunerea sa de marți de a elimina sărbătorile din Lunea Paștelui și 8 mai a stârnit proteste din partea stângii și a dreptei populiste, iar centriștii săi și dreapta conservatoare și-au exprimat cel mult un sprijin rezervat, scrie BBC.

Într-o țară cu o tradiție atât de puternică în ceea ce privește protestele muncitorilor, eliminarea bruscă a două zile libere legale nu a fost niciodată ușor de promovat.

În esență, bărbații și femeile ar fi obligați să lucreze două zile în plus pe an fără nicio creștere salarială. Creșterea productivității ar ajuta țara să iasă din groapa tot mai adâncă a datoriilor.

Francezii sunt într-adevăr foarte atașați ale lor jours fériés.

Luna mai este așteptată cu bucurie în fiecare an, nu doar pentru că anunță primăvara, ci și din cauza succesiunii de weekend-uri prelungite care au loc în mod regulat.

Dacă 1 mai (Ziua muncitorilor) și 8 mai, care marchează sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cad într-o zi de marți sau de joi, atunci weekendurile devin de patru zile, pentru că luni și vineri vor fi luate automat ca sărbători.

La acestea se adaugă Înălțarea Domnului (întotdeauna într-o zi de joi), Lunea Paștelui și Lunea Rusaliilor (sau Rusaliile).

Dacă calendarul bisericesc obligă, un Paște timpuriu se poate combina cu 1 sau 8 mai pentru a oferi nu doar un pod – ceea ce înseamnă un weekend de patru zile care acoperă o zi de luni sau vineri, ci un adevărat “viaduc” (viaduct) de cinci sau șase zile.

Luna noiembrie este o altă sărbătoare a sărbătorilor, cu sărbătoarea Tuturor Sfinților din prima zi a lunii și Armistițiul din 11, care oferă o ușurare a tristeții toamnei. În plus, există faimoasele zile „RTT”, pe care mulți le primesc în schimbul faptului că lucrează mai mult decât cele 35 de ore legale pe săptămână.

Dar, înainte de a cădea în automulțumirea plină de umor cu privire la „acei francezi incredibil de leneși și dreptul lor dat de Dumnezeu de a avea timp liber la nesfârșit”, trebuie să ținem cont de alte câteva considerente.

În primul rând, departe de imaginea populară, francezii au de fapt mai puține sărbători naționale decât media europeană.

Franța are 11, la fel ca Germania și SUA.

Slovacia are cele mai multe, cu 15, iar Anglia, Țara Galilor și Țările de Jos au cele mai puține, cu 8.

Irlanda și Danemarca au 10.

În al doilea rând, conform Biroului Național de Statistică din Regatul Unit, productivitatea franceză (producția pe lucrător) este cu 18% mai mare decât cea a Regatului Unit, astfel încât orice bucurie legată de sărbătorile de peste Canal este deplasată.

În al treilea rând, nu este prima dată în ultimii ani când Franța a propus eliminarea sărbătorilor naționale. S-a mai întâmplat – și a funcționat (într-un fel).

În 2003, guvernul conservator al președintelui Jacques Chirac a dorit să facă ceva radical după valul de căldură mortal din acea vară, care a ucis 15.000 de persoane.

Astfel, prim-ministrul Jean-Pierre Raffarin a decis să transforme Lunea Rusaliilor într-o zi a solidarității. Oamenii ar fi muncit în loc să își ia liber, iar banii câștigați de angajatori ar fi fost plătiți guvernului pentru un fond de ajutorare a persoanelor în vârstă și cu handicap.

A existat o revoltă, iar câțiva ani mai târziu schimbarea a fost atenuată, astfel încât acum Ziua solidarității este voluntară. Totul este extrem de confuz și nimeni nu înțelege cu adevărat cum funcționează, dar ziua de luni care nu este o zi albă generează încă 3 miliarde de euro (2,6 miliarde de lire sterline; 3,5 miliarde de dolari) în fiecare an în încasări.

Un alt precedent datează din anii 1950 și de la Charles de Gaulle.

De curând numit președinte, acesta a eliminat în 1959 sărbătoarea de 8 mai, Ziua Victoriei în Europa, afirmând că țara nu și-o poate permite. Aceasta a fost reinstaurată în 1981 de către socialistul François Mitterrand.

Bayrou vrea să elimine două sărbători în încercarea îndrăzneață de a reduce datoria

Prin urmare, marți, când Verzii l-au acuzat pe Bayrou că încearcă să „șteargă din memoria colectivă eradicarea nazismului”, ministrului Benjamin Haddad i-a fost destul de ușor să răspundă: „De fapt, De Gaulle a fost primul care a făcut acest lucru și îmi amintesc că el a jucat un anumit rol în eradicarea nazismului”.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că Bayrou are mai multe șanse de a-și vedea propunerile devenind realitate.

Adevărul este că prim-ministrul se află într-o poziție de impotență aproape totală – conduce un guvern fără majoritate în parlament, care poate cădea în orice moment dacă grupurile de opoziție decid astfel.

Dar, într-un mod ciudat, tocmai această neputință i-a dat lui Bayrou libertatea de a spune ceea ce gândește.

Dacă există puține șanse ca propunerile sale bugetare să fie votate de Adunare – și șansele sunt practic egale cu zero – atunci el ar putea la fel de bine să le spună francezilor adevărul curat.

Situația economică este gravă, a spus el.

Cu fiecare secundă care trece, Franța are o datorie mai mare cu 5.000 de euro.

În prezent, aceasta se ridică la 3.3ooo miliarde de euro. În aceste condiții, Bayrou crede că poate trebuie să regândim modul în care francezii trăiesc. Și muncesc.