ANALIZĂ Cum au ajuns partidele pro-MAGA să domine (și să sperie) Europa

Pentru prima dată în istoria modernă, partidele de extremă dreapta conduc sondajele de opinie în cele mai mari patru economii ale Europei, în ceea ce analiștii cred că este o victorie semnificativă a curentului populist în fața partidelor mainstream de pe continent. Formațiunile europene aliate cu mișcarea Make America Great Again (MAGA) a lui Donald Trump sunt în pole-position în Germania, Franța, Marea Britanie și Italia.

Informația pe scurt:

· Partidele considerate de extremă dreapta domină cele mai puternice economii din Europa

· Alternativa pentru Germania (AfD) a ajuns formațiunea cea mai populară printre germani

· Partidul lui Marine Le Pen este primul în preferințele francezilor

· Reform UK ar câștiga alegerile din Marea Britanie

· Premierul Meloni și coaliția sa conduc pragmatic Italia

· Trump și MAGA influențează politica europeană, iar brandul populist al Casei Albe se răspândește la nivel global

Pe val

Publicația americană Axios a analizat sondajele de opinie realizate recent în mai multe țări europene, constatând că partidele de extremă dreapta își zdrobesc rivalii din așa-numitul establishment politic de pe continent.

Astfel, pentru prima dată în istoria modernă, partidele de extremă dreapta conduc sondajele de opinie în cele mai mari patru economii ale Europei, demonstrând că valul populist format în urma crizei imigranților ilegali din 2015 nu s-a diminuat. Dimpotrivă, susțin comentatorii, el crește – și se răspândește – în întreaga Europă, încurajat de un guvern american dornic să vadă cum MAGA devine un fenomen global.

Germania

Formațiunea Alternative für Deutschland – Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit cel mai popular partid din Germania, potrivit unui sondaj publicat recent de RTL.

Dacă acum ar avea loc alegeri naționale, 26% dintre germani ar vota pentru AfD, conform unei anchete realizate de Forsa Institute for Social Research and Statistical Analysis. Acest rezultat plasează partidul de extremă dreapta înaintea blocului conservator de centru-dreapta al cancelarului Friedrich Merz, care a coborât pe locul al doilea, cu 24% sprijin în sondaj.

Deși sondajul agregat realizat de Politico (Poll of Polls) arată că creștin-democrații conservatori din Germania mențin un mic avans față de AfD, partidul de extremă dreapta a crescut în popularitate după ce a obținut aproape 21% din voturi la alegerile federale din februarie – cel mai bun rezultat din istoria sa. AfD este acum cel mai mare partid de opoziție din Bundestag-ul german.

AfD a fost fondat inițial ca un partid cu o singură temă în urmă cu mai bine de un deceniu de un grup de profesori de economie care, în mijlocul crizei datoriilor din Europa, se opuneau monedei euro și ajutorului financiar pentru țările îndatorate. În primii săi ani, partidul obținea în mod regulat scoruri de o singură cifră la alegerile federale și regionale.

Condus acum de economista Alice Weidel, AfD promovează în prezent poziții dure anti-imigrație și populism de dreapta. Unii politicieni de centru susțin că partidul este atât de extremist încât ar trebui interzis în baza prevederilor Constituției germane concepute pentru a preveni repetarea trecutului nazist al țării.

Sondajul Forsa a indicat, de asemenea, că, pe măsură ce Merz se concentrează pe chestiuni de politică externă, precum războiul din Ucraina și relația Europei cu SUA lui Trump, el se confruntă cu probleme politice tot mai mari pe plan intern.

O majoritate a germanilor sunt nemulțumiți de conducerea lui Merz, 67% declarând că nu sunt mulțumiți de performanța sa după 100 de zile în funcție, potrivit sondajului.

Comentând pe marginea rezultatelor dezastruoase ale lui Merz, analiștii citați de AP au reamintit că, în mai, acesta a reușit să devină cancelarul Germaniei în urma unui al doilea vot în Parlamentul de la Berlin, la doar câteva ore după ce suferise o înfrângere istorică în prima rundă. Asta după ce experții se așteptau ca poiliticianul conservator să câștige cu ușurință votul din Bundestag pentru a deveni cel de-al zecelea cancelar al Germaniei după al Doilea Război Mondial.

La primul vot, Merz a ratat sprijinul necesar a 316 membri ai Bundestagului cu doar șase voturi, deși coaliția formată din creștin-democrați și social-democrați deține teoretic o majoritate fragilă de 328 de mandate în Parlament, însă se presupune că 18 dintre acești parlamentari au votat împotrivă în primul tur de scrutin.

După ore de incertitudine în Parlament, partidele și președinta Bundestagului au convenit organizarea unui al doilea vot. La a doua rundă, Merz a obținut 325 de voturi, adică o majoritate de nouă voturi.

Reamintim că coaliția lui Merz, formată după alegerile din februarie, este condusă de Uniunea Creștin-Democrată (CDU), partidul său de centru-dreapta. Alături de CDU se află partidul soră din Bavaria, Uniunea Creștin-Socială (CSU), precum și Partidul Social-Democrat (SPD), formațiunea de centru-stânga a fostului cancelar, Olaf Scholz.

Marea Britanie

În Marea Britanie, Reform Party al lui Nigel Farage are un avans de două cifre atât față de Partidul Laburist aflat la guvernare, cât și față de Conservatori, care au dominat politica britanică timp de un secol.

Potrivit The Economist, în ultimul an, sprijinul pentru Laburiștii conduși de premierul Sir Keir Starmer s-a erodat masiv, principalul beneficiar fiind partidul Reform UK. Un calcul simplu, bazat pe o schimbare uniformă la nivel național, sugerează că, dacă mâine ar avea loc alegeri, Reform ar avea o șansă din cinci de a obține o majoritate în Camera Comunelor.

Iar dacă Reform s-ar alia cu conservatorii, ar exista patru șanse din cinci ca aceste partide să formeze o majoritate. Prin contrast, partidele de centru-stânga au doar o șansă din treizeci de a câștiga scrutinul.

Reform UK, condus de aliatul și prietenul lui Trump, Nigel Farage, a fost în fruntea majorității sondajelor de acolo încă din aprilie. De exemplu, o anchetă YouGov din iunie a arătat că, dacă acum ar avea loc alegeri, partidul lui Farage ar câștiga 271 de locuri – cele mai multe dintre toate partidele. Formațiunea are acum doar patru mandate în Parlamentul de la Londra.

Laburiștii ar obține doar 178 de locuri, mai puțin de jumătate față de cele 411 câștigate anul trecut.

Conservatorii ar coborî pe locul al patrulea, după Liberal-Democrați, cu doar 46 de deputați conservatori.

Franța

În Franța, partidul de extremă dreapta Rassemblement National – RN (Adunarea Națională) conduce detașat în sondaje, chiar dacă liderul său, Marine Le Pen, are interdicție de a candida la prezidențialele din 2027 după ce a fost găsită vinovată de deturnarea de fonduri europene.

Problemele nu se termină însă aici. Guvernul minoritar de la Paris pare din ce în ce mai probabil să fie demis luna viitoare, după ce RN și alte două partide principale de opoziţie – extrema stângă și socialiștii – au anunţat că nu vor susţine votul de încredere pe care premierul Francois Bayrou a anunţat că îl solicită la 8 septembrie pentru planurile sale de reduceri bugetare drastice. Dacă pierde votul de încredere în Adunarea Naţională, guvernul Bayrou va cădea.

În condițiile în care tensiunile politice au speriat investitorii și au afectat negativ bursa de la Paris, Bayrou a recunoscut că încercarea de a obţine încrederea unui parlament foarte fragmentat este un pariu riscant. “Da, este riscant, dar este şi mai riscant să nu faci nimic,” a declarat el, referindu-se la ceea ce a numit pericolul major cu care se confruntă ţara din cauza datoriei enorme.

Premierul a adăugat că votul de încredere va măsura dacă are suficient sprijin în Parlament pentru reducerea bugetului cu 44 de miliarde de euro, în încercarea de a reduce deficitul, care a atins 5,8% din Produsul Intern Brut anul trecut, aproape dublu faţă de limita oficială a UE de 3%.

Reuters a notat că, dacă guvernul cade, preşedintele Emmanuel Macron ar putea numi imediat un nou prim-ministru, i-ar putea cere lui Bayrou să rămână în fruntea unui guvern interimar sau ar putea convoca alegeri anticipate.

Macron şi-a pierdut ultimul prim-ministru, Michel Barnier, în urma unui vot de neîncredere privind bugetul, la sfârşitul anului 2024, după doar trei luni de mandat şi după ce convocase alegeri anticipate în iulie acelaşi an.

Chiar dacă guvernul va câştiga votul de încredere, acest lucru ar însemna doar că are sprijin pentru opiniile sale privind problemele fiscale ale Franţei, votul asupra bugetului propriu-zis urmând să aibă loc mai târziu în cursul anului.

Votul de încredere va avea loc cu doar două zile înaintea unor proteste planificate, care au fost anunţate pe reţelele sociale şi susţinute de partidele de stânga şi de unele sindicate. Apelul la proteste generale în 10 septembrie a fost comparat cu protestele “Vestelor galbene” care au izbucnit în 2018 din cauza creşterii preţurilor la combustibili şi a costului ridicat al vieţi, ele transformându-se ulterior într-o mișcare mai amplă împotriva lui Macron şi a eforturilor sale de reformă economică. Căderea guvernului nu ar face altceva decât să prelungească incertitudinea politică în Franța și să slăbească poziția lui Macron.

Italia

În Italia, premierul Giorgia Meloni – lidera primului guvern de extremă dreapta din țară după Al Doilea Război Mondial – a rămas relativ populară la trei ani după ce a ajuns la putere, deși a guvernat mai pragmatic decât se așteptau mulți.

Formațiunea Fratelli d’Italia (Frații Italiei) pe care o conduce este un partid politic național-conservator, fondat în 2012 ca o sciziune din Poporul Libertății, cu rădăcini în mișcările post-fasciste (Alleanza Nazionale și Movimento Sociale Italiano). Partidul promovează valori tradiționale precum identitatea națională, religia, familia și securitatea, se opune imigrației ilegale și multiculturalismului, adoptă o atitudine critică față de instituțiile europene, dar fără a susține ieșirea din UE sau din zona euro. În plan economic, favorizează măsuri de protecționism moderat și sprijin pentru întreprinderile mici și clasele vulnerabile.

Ascensiunea partidului a fost spectaculoasă: de la 4,4% în alegerile din 2018, a ajuns la 26% în 2022, devenind astfel cel mai mare partid din Italia și aducând-o pe Giorgia Meloni în funcția de prim-ministru – prima femeie care ocupă această poziție. În prezent, Frații Italiei conduce o coaliție de dreapta alături de Liga lui Matteo Salvini și Forza Italia, fiind parte și din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) din Parlamentul European.

De ce acum

Axios a notat că niciuna dintre aceste țări nu are alegeri prea curând, ceea ce înseamnă că sondajele reflectă, deocamdată, doar un impuls, nu un transfer de putere iminent. De exemplu, următorul scrutin în Germania ar trebui să aibă loc în 2029, la fel și în Marea Britanie și Franța. În Italia, ele ar trebui să se desfășoare în 2027.

Dar sondajele de opinie indică o transformare semnificativă a sprijinului politic pe care cetățenii din aceste țări îl arată față de mișcările de dreapta sau de extremă dreapta.

Potrivit celor de la Axios, ascensiunea extremei drepte este produsul unor presiuni culturale, economice și geopolitice acumulate de mai bine de un deceniu, care s-au intensificat în ulimii ani.

Rădăcinile ascensiunii extremei drepte se află în criza financiară mondială din 2008, care a determinat guvernele să reducă bugetele pentru servicii publice și a scăzut nivelul de trai, spun unii experți. La aceasta s-a adăugat Primăvara Arabă din 2011, care a declanșat războiul civil din Siria și, patru ani mai târziu, o criză masivă a refugiaților în Europa, încurajată de Angela Merkel și de alți lideri europeni. Pandemia de coronavirus și războiul din Ucraina au sporit și mai mult atractivitatea populismului.

(Majoritatea politicienilor europeni din această fostă zonă marginală resping eticheta de “extremă dreaptă”, din cauza conotațiilor istorice legate de nazismul care a devastat continentul acum 80 de ani. Totuși, mulți cercetători afirmă că aceste partide se încadrează în modelul academic al extremei drepte, definit prin nativism – ideea că grupurile considerate “non-native” amenință țesutul social – și prin pedepse dure aplicate criminalității, a scris NBC News).

Care sunt însă unii dintre factorii principali care stau în spatele ascensiunii acestor partide?

Imigrația. Milioane de imigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au intrat în Europa în anii de după criza refugiaților din 2015. Chiar și partidele moderate și-au înăsprit politicile de imigrație în ultimii ani, dar dezbaterile privind suveranitatea națională, identitatea și securitatea s-au intensificat.

În Marea Britanie, de exemplu, Nigel Farage a prezentat marți un plan pe cinci ani pentru reținerea și expulzarea tuturor migranților care sosesc fără permisiune în țară. Conform planului, denumit Operațiunea Restabilirea Justiției, Reform UK ar interzice oricărei persoane care ajunge în Marea Britanie cu bărci mici să solicite azil și ar încheia acorduri cu diferite țări pentru returnarea acestor persoane.

Reform UK afirmă că, dacă va ajunge la putere, va aloca 2 miliarde de lire sterline pentru acorduri de returnare, oferind ajutor ca stimulent și impunând sancțiuni țărilor care nu cooperează.

La lansarea planului său, Farage a descris migrația ilegală ca fiind un “flagel” pentru Marea Britanie.

Anxietate economică. Prețurile ridicate, încetinirea creșterii și inegalitățile post-pandemice au alimentat resentimentele împotriva partidelor de guvernământ. Războiul din Ucraina și tarifele impuse de președintele Trump au adăugat presiune economică, mai ales în economiile puternic dependente de export, precum Germania.

Economia germană a înregistrat doi ani consecutivi de contracţie, iar în prima jumătate a anului 2025 a oscilat între o creştere de 0,3% şi o scădere de 0,1%. Liderii de business cer acum guvernului Merz să transforme optimismul iniţial în măsuri concrete pentru relansarea economiei.

Încrederea în partide și instituții. Scandalurile, anchetele de corupție și percepția unei elite rupte de realitate au slăbit încrederea în partidele tradiționale și în instituțiile UE, chiar dacă formațiunile de extremă dreapta au avut și ele parte de numeroase scandaluri.

De exemplu, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost implicată în Pfizergate, o controversă privind mesajele text schimbate cu directorul general al Pfizer, Albert Bourla, în timpul negocierilor privind achiziția vaccinurilor COVID-19. Publicații precum The New York Times au scos la iveală aceste mesaje din 2021, iar apoi au solicitat accesul la ele în contextul legilor UE privind transparența. Comisia Europeană a afirmat că mesajele “nu mai există,” susținând că erau efemere și șterse automat. Această justificare a fost considerată insuficientă și lipsită de credibilitate

În mai 2025, justiția a decis în favoarea The New York Times, anulând refuzul Comisiei de a furniza mesajele, considerând că nu a oferit explicații plauzibile privind lipsa acestora sau motivele ștergerii lor. Comisia a declarat că va analiza decizia și va emite o nouă hotărâre cu justificări mai detaliate. Ursula von der Leyen a afirmat recent că unele acuzații aduse la adresa ei sunt “pur și simplu minciuni.”

Comentând pentru Axios pe marginea ascensiunii partidelor europene aliate cu MAGA, analistul conservator american Jack Posobiec a afirmat că “pentru UE, acum totul se reduce la criza migrației.”

“Așteptările s-au schimbat drastic. Oamenii voiau înainte o imigrație controlată și net pozitivă. Au fost ignorați. Așa că acum vor deportări în masă,” a spus și Raheem Kassam, fost consilier al lui Farage și actual redactor la The National Pulse.

Influența MAGA

Faptul că extrema dreaptă este în fruntea preferințelor alegătorilor în multe țări europene este un punct de apogeu pentru această mișcare, cândva marginală, ale cărei politici virulent anti-imigrație, anti-Islam și de război cultural au fost respinse de curentul politic mainstream în urmă cu doar un deceniu.

Astăzi, aceste partide au dezvoltat legături strânse cu președintele Donald Trump și aliații săi republicani din SUA, care îi citează deschis pe naționaliști precum premierul ungar Viktor Orbán drept surse de inspirație în materie de politici și tactici.

Efectele acestor influențe sunt palpabile. Partidele de extremă dreapta au fost alese în ultimii ani în guvernele din Italia și Ungaria, plasându-se extrem de bine în alegerile din România, Portugalia și Olanda. Centrul-dreapta și centrul-stânga au pierdut masiv voturi pe fondul inflației ridicate, al temerilor legate de imigrație și al prăbușirii încrederii în instituții.

De partea lor, oficialii Administrației Trump au făcut campanie deschisă pentru extrema dreaptă din Europa, încercând să crească rândurile aliaților precum Meloni, Orbán și noul președinte al Poloniei, Karol Nawrocki.

De exemplu, vicepreședintele american JD Vance s-a întâlnit cu lidera AfD înainte de alegerile din Germania, Musk a susținut explicit partidul, iar secretarul de stat Marco Rubio a condamnat serviciile de informații germane pentru că l-au etichetat drept “organizație extremistă.” De asemenea, Vance s-a întâlnit recent și cu Farage în Marea Britanie.

Iar în februarie, la Conferința de Securitate de la München, numărul doi de la Casa Albă i-a criticat dur pe liderii europeni, acuzându-i că încearcă să suprime opiniile politice de dreapta.

În speech-ul ținut la Bayerischer Hof Hotel din capitala bavareză, și care a fost lăudat de conservatorii din Statele Unite, Vance a declarat că acțiunile recente de cenzură din Europa reprezintă o amenințare mai mare pentru existența continentului decât Rusia.

“Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa nu este Rusia, nu este China. Nu este niciun alt actor extern,” a spus el în discursul de la München.

“Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior – retragerea Europei din unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii.”

“Democrația se sprijină pe principiul sacru că vocea poporului contează,” a declarat Vance la München. “Nu există loc pentru bariere artificiale.” Aceasta după ce, în Germania și în mare parte din Europa, partidele tradiționale au menținut de mult timp un așa-numit cordon sanitar – refuzând să formeze coaliții sau să împartă puterea cu extrema dreaptă.

Acest baraj a rezistat în ultimii ani, dar durabilitatea lui este pusă la încercare de forța tot mai mare a curentului populist.

Vance l-a criticat pe fostul comisar european Thierry Breton, care a declarat în ianuarie că, dacă AfD ar câștiga alegerile în Germania, rezultatele ar putea semăna cu cele din România.

“Aceste declarații făcute cu atâta ușurință sunt șocante pentru urechile americane,” a spus Vance.

“De ani de zile ni se spune că tot ceea ce finanțăm și susținem este în numele valorilor noastre democratice comune. De la politica noastră față de Ucraina până la cenzura digitală, totul este prezentat ca o apărare a democrației. Dar când vedem că instanțele europene anulează alegeri și oficiali de rang înalt amenință că vor anula altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne menținem la un standard suficient de ridicat.”

Vicepreședintele i-a criticat apoi pe organizatorii conferinței de la München, care a interzis prezența AfD și a nou-înființatei formațiuni populiste de stânga Alianța Sahra Wagenknecht (BSW).

“Pentru mulți dintre noi, de cealaltă parte a Atlanticului, pare din ce în ce mai mult că vechi interese înrădăcinate se ascund în spatele unor termeni urâți din era sovietică, precum ‘dezinformare’ și ‘informații false,’ și că pur și simplu nu le place ideea ca cineva cu un punct de vedere alternativ să își exprime o opinie diferită sau, Doamne ferește, să voteze altfel sau, și mai rău, să câștige alegerile.”

JD Vance a afirmat apoi că Europa a uitat lecțiile Războiului Rece și ale politicilor de cenzură ale Uniunii Sovietice.

“În amintirea vie a multora dintre cei prezenți în această sală, Războiul Rece a poziționat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice pe acest continent. Și gândiți-vă la partea din acel conflict care cenzura disidenții, care închidea biserici, care anula alegeri,” a spus Vance.

“Din păcate, când mă uit la Europa de astăzi, uneori nu este atât de clar ce s-a întâmplat cu unii dintre câștigătorii Războiului Rece. Mă uit la Bruxelles, unde comisarii UE îi avertizează pe cetățeni că intenționează să închidă rețelele sociale în perioade de tulburări civile, imediat ce detectează conținut pe care îl consideră ‘instigator la ură.’ Sau la această țară, unde poliția a efectuat raiduri împotriva cetățenilor suspectați că au postat comentarii anti-feministe online, în cadrul unei campanii de ‘combatere a misoginiei pe internet.’”

Cea mai îngrijorătoare situație, potrivit lui Vance, este însă în Regatul Unit. “Îndepărtarea de la drepturile de conștiință a pus în pericol libertățile fundamentale, în special ale britanicilor religioși.”

Vicepreședintele a continuat: “Care este viziunea pozitivă care animă acest pact de securitate comun, pe care cu toții îl considerăm atât de important? Și eu cred cu tărie că nu poate exista securitate dacă vă este frică de vocile, opiniile și conștiința propriului vostru popor.”

“Criza cu care acest continent se confruntă acum, criza pe care cred că o împărtășim cu toții, este una creată de noi înșine. Dacă vă temeți de propriii alegători, atunci America nu poate face nimic pentru voi.”

După ce a descris imigrația în masă ca fiind cea mai urgentă problemă cu care se confruntă continentul european și s-a referit și la alegerile recente făcute de votanții dinEuropa, Vance și-a încheiat discursul făcând referire la Papa Ioan Paul al II-lea, recent declarat sfânt al Bisericii Catolice, bine cunoscut pentru opoziția sa față de comunism.

“Așa cum a spus Papa Ioan Paul al II-lea, în opinia mea unul dintre cei mai extraordinari apărători ai democrației de pe acest continent sau de oriunde altundeva: ‘Nu vă temeți,’” a declarat el. “Nu ar trebui să ne fie frică de poporul nostru, chiar și atunci când acesta exprimă opinii diferite de cele ale conducătorilor săi.”

Iar atacurile oficialilor din Administrația Trump la adresa liderilor europeni au continuat constant în ultimele luni, simultan cu impunerea unor condiții dure aliaților. SUA au cerut de exemplu că țările NATO să cheltuiască 5% din venitul național pentru apărare și au impus un acord comercial care lasă Uniunea Europeană într-o situație mult mai proastă decât înainte, cred mulți comentatori.

Nu este de aceea de mirare că Financial Times a titrat că “Europa își vinde sufletul lui Trump”, iar Euronews crede că “Europa îngenunchează în fața lui Trump la Washington.”

Foarte probabil, în tot acest timp, Trump și aliații săi de la Washington își freacă mâinile, satisfăcuți de reusita planului lor de a-și extinde influența și în Europa. Luni, el s-a referit de altfel la puterea pe care o are asupra liderilor de pe bătrânul continent, afirmând că aceștia l-au numit “în glumă” drept “președintele Europei.” Lauda lui pare exegerată. Dar ea nu reduce nimic din realitatea dură a unui continent în care partidele pro-MAGA sunt din ce în ce mai vizibile.

Greii mediatici ai mișcării MAGA intervin în alegerile din întreaga lume, fiind din ce în ce mai obsedați de exportarea brandului de populism de dreapta al președintelui Trump dincolo de granițele Americii. Ceea ce a început ca o reacție naționalistă la declinul perceput al Americii s-a transformat într-o cruciadă ideologică globală. Ajunsă acum la apogeul puterii sale interne, mișcarea MAGA se mobilizează în spatele candidaților care îi împărtășesc viziunea asupra imigrației, globalismului și luptei pentru “Civilizația Occidentală”, potrivit Axios.

Nemulțumirile cetățenilor europeni nu sunt de ieri, de azi. Ele erau însă într-o stare cumva latentă. Trump și MAGA nu au făcut altceva decât să le ofere claritate, legitimitate (dacă se poate în America, de ce nu și în Europa?) și platforma globală a unei mașinării politice tot mai puternice.

Surse: Axios, RTL, Politico, AP, The Economist, SkyNews, Brussels Signal, Reuters, Le Monde, NBC News, Brookings, BBC, Financial Times, Euronews, Euractiv, parliament.uk, YouTube