G4Media.ro

E o tendință globală ca studenții să nu mai lucreze în domeniul…

Foto: Pexels.com

E o tendință globală ca studenții să nu mai lucreze în domeniul în care se licențiază, ceea ce creează o presiune pe universități, spune lectorul universitar Mihai Maci

O problemă care se regăsește atât în Franța, cât și în România, este presiunea asupra universităților și cadrelor universitare de a preda unor studenți care nu vor lucra în domeniul în care se licențiază, spune lectorul universitar Mihai Maci de la Universitatea din Oradea, într-o emisiune la Radio Cluj de marți seară.

Mihai Maci a făcut cercetare doctorală în Franța, iar săptămâna trecută a fost plecat în Hexagon printr-un program de mobilitate universitară, un schimb de experiență. Acesta a explicat în emisiunea radio, redată mai jos, despre școala de acolo, profesorii francezi, bacalaureatul din Republică și probleme care se pun în contextul schimbărilor din educație pe care le vede “atât în România, cât și în Franța, și în Statele Unite”.

Întrebat de moderator ce îi nemulțumește pe profesorii din Franța, Maci a comentat că o problematică este schimbarea percepției societății și studenților asupra facultății. Începând din anul 1990, numărul studenților a crescut, specializarea lor nu a mai fost la fel de calitativă pentru că profesorii au trebuit să adapteze predarea pentru o altă generație de studenți și, în plus, tinerii nici nu mai urmează o carieră în domeniul în care se licențiază, a explicat acesta.

“Unele dintre problemele profesorilor francezi se regăsesc și la cei români. Un exemplu: reașezarea ordinii economice mondiale, pornită din anii 1990, anii 2000. Mai mult sau mai puțin, universitatea a fost timp de secole, în occident, o școală de elite care pregătea specialiști. Erau în număr puțin. Specializarea lor cerea cunoștințe și abilități extraordinare și, ca atare, aceste lucruri formându-se în universitate, universitatea avea altă ținută intelectuală. Asta este tradiția universităților occidentale până înspre anii ’80.

În 1990, odată cu liberalizarea, universitatea devine și la noi o întreprindere de producție. Statul spune ‘Gata, s-a terminat cu privilegiile voastre [N. Red. ale studenților], trebuie să fiți la fel de productivi ca orice întreprindere în societate’. Iar lucrul acesta se face crescând numărul studenților, devenind foarte mulți. Devenind foarte mulți, regulile de admitere devin mai laxe: nu mai sunt aceiași studenți care au o pregătire temeinică, din lumea anterioară. Iar nivelul de predare trebuie să se adapteze omului din sală. În anii ’80, ’90, lucrurile nu sunt atât de grave pe cât le vedem acum. Ele s-au agravat dintr-o rațiune extrem de simplă: nu mai știm ce se întâmplă. Noi pregătim studenții și aici, și în Franța, și în alte părți ale lumii, dar ei nu mai urmează o carieră domenială. Faci studii în filosofie, atunci înseamnă ca vei face filosofie în viață, o să predai, o să cercetezi etc.

Noi la ora actuală le spunem studenților că ies în lume și își găsesc un jobAsta e și o presiune pe universități: ce putem noi să le predăm la aproape orice materie de așa manieră încât să le folosească în orice context de viață”. Și e greu să răspundă un specialist la această întrebare atât timp cât doar pe un anumit domeniu s-a format. Știu să predau bine, să transmit bine, dar nu pot să discut orice încât să fie folositor viitorului meu absolvent care va lucra în industria informaticii. Din ambele capete e o presiune pe mediul universitar. Menirea studentului e astfel neclară, ce mai putem să facem noi în contextul în care internetul este la dispoziția tuturor și în contextul în care pregătirea specializată pe care o facem noi nu are întotdeauna un final?”, spune lectorul.

Articolul integral, pe EduPedu.ro.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

8 comentarii

  1. Probabil alegerea unei facultati nu prea mai are la baza o pasiune, o evaluare a abilitatilor proprii sau un studiu (cât de subtire) al pietei muncii.
    La noi prea multi se duc la facultate ca sa scape de gura parintilor sau ca sa amâne mersul la un serviciu.

    • Analiza de 2 bani la 4 Media.
      În condițiile în care termini o facultate, iar angajatorul vrea experienta de minim 2 ani în domeniu, trebuie sa fii neomarxist sa crezi ca poate exista asa ceva. Doar drulă se pricepe la toate. El este și multilateral pregătit și are și experienta. Ar mai fi Chuck Norris, dar e la mare distanta fata de drulă.

  2. eu am plagiat la oceanografie inainte sa trec la bechteleala pe banii vostri

  3. Cica pregatirea studentilor nu e calitativa:))) As zice ca nu mai da nimeni 2 bani pe ce predau dinozaurii prost pregatiti,plictisitori pe la unicersitati.Nu reusesc sa se adapteze la ce vrea piata muncii: mai multa practica in domenii cerute pe piata si nu blabla de dinozaur.

  4. „Devenind foarte mulți [studenții], regulile de admitere devin mai laxe”.
    Dom’ profesor, păi avem o problemă?
    Un om devine student dacă și numai dacă e admis la o facultate/universitate (pe baza unor reguli).
    Cred că ne e clar că, cu cât mai laxe regulile de admitere, cu atât mai mulți oameni pot deveni studenți, nu? Deci e invers: Regulile de admitere devenind mai laxe, tot mai mulți oameni devin studenți.

  5. Una dintre problemele d-lui lector, precum si a multora care comenteaza, e ca trateaza sistemul universitar in mod unitar. Ori, in cazul angajabilitatii studentilor, lucrurile difera enorm in functie de domeniu. De exemplu, una e sa fii student in ziua de azi in inginerie – cu precadere calculatoare, electronica, electrotehnica (in special energetica), sau constructii -, alta e sa fii student la medicina, si cu totul altceva e sa fii student la socio-umane. De exemplu, la calculatoare sau electronica, te angajezi in domeniu din timpul facultatii.
    Ori autorul isi exprima punctul de vedere doar din perspectiva domeniului in care activeaza.

  6. Sunt doua probleme : numarul mare de studenti si viteza schimbarii meseriilor vs durata normala a studiilor (4-8 ani cu liceu)
    Fiind un numar mare de studenti, normal ca ies in evidenta cazurile care nu profeseaza in domeniul lor.
    La fel viteza schimbarii meseriilor este mult mai accentuata: acum 30 de ani erau la moda inginerii, acum 20 de ani economisti si de 10 ani IT-stii… peste 10 ani o sa fie alta mserie cautata. Ca sa pregatesti o generatie de absolventi trebuie sa treaca cel putin 5 ani. In plus sa deschizi sectii noi ai nevoie de bani, materiale, pergatire profesori la nivel inalt … totul dureaza si piata muncii se schimba intre timp,
    Mi se pare o tampenie si ideea de a lasa firmele sa faca scoli si universitati …. firma are azi nevoie de muncitori, maine de contabili, peste 1 an de ITsti. Ma indoiesc ca sunt firme care stiu ce nevoi o sa aiba peste 4 ani .
    Nu sunt solutii sa impaci capra (copiii) cu varza (invatamantul) si lupul (firmele). Lupul si capra nu stiu ce vor peste 4 ani (sau viseaza SF_uri) si varza … ramane varza.