Zona de interes – un film despre lagărul morții de la Auschwitz în care moartea nu apare explicit, dar prezența sa este covârșitoare

Filmul lui Jonathan Glazer, marele premiu de la Cannes în 2023, nominalizat pentru cinci premii Oscar, între care cel mai bun film și cel mai bum film internațional, este povestea comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz, Rudolf Höss (jucat de Christian Friedel), și soția sa, Hedwig (Sandra Hüller), care se străduiesc să construiască o viață de vis pentru familia lor cu cinci copii într-o casă cu grădină lângă lagăr.

Inspirat de romanul lui Martin Amis cu același nume, filmul face un lucru neobișnuit: în timp ce cartea vorbește despre Paul Doll, comandatul fictiv al lagărului de la Auschwitz, Glazer aduce în film personajele reale.

„Am început să citesc despre Rudolf Höss și soția sa Hedwig și cum au trăit la Auschwitz, chiar la colțul terenului, ca să zic așa”, spune regizorul în notele pentru presă. „Povestea a devenit pentru mine zidul la un anumit nivel, într-adevăr – compartimentarea vieților lor și oroarea pe care o trăiau alături”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

În film lagărul apare numai din exterior și singurii deținuți care apar sunt cei folosiți în treburile domestice: grădinari, cei care aduc lenjeria de la spălat sau care curăță cizmele comandantului și niciunul dintre ei nu este evreu.

Nu apar imagini vizuale ale uciderilor, dar moartea este prezentă permanent, cu fumul de la crematoriile unde sunt arse cadavrele celor gazați sau cu sunetele împușcăturilor de peste gard.

Cuplul Höss și copiii lor duc o existență idilică, dar goală de orice sentimente, întreruptă de promovarea lui Rudolf în funcția de inspector șef adjunct al tuturor lagărelor naziste, la Oranienburg, în suburbia Berlinului, fapt care provoacă o criză în familie. Totul se aranjează însă atunci când Hitler, după ocuparea Ungariei pe 19 martie 1944, ia decizia deportării în masă a evreilor din acea țară (inclusiv din nordul Transilvaniei), pe care până atunci șeful statului ungar, Miklos Horthy, refuzase să-i predea Germaniei naziste. Höss, considerat extrem de competent în materie, este reinstalat comandant la Auschwitz, unde reușise să-și păstreze familia instalată în casa cu grădină, spre marea sa bucurie.

„Când îl jucam pe Rudolf, aveam o mulțime de imagini în minte”, spune Friedel, care a avut nevoie de ceva timp pentru a se alătura proiectului. „Pentru că el are un punct de vedere: vede moartea în fiecare zi și își vede propria vină. Dar ființele umane sunt maeștri ai autoamăgirii. Așa că încearcă să creadă că ceea ce face este pentru un motiv mai înalt; este pentru familia sa sau pentru un sistem în care crede.”

„Am știut, interpretând-o pe Hedwig, că este vorba despre cineva care nu va fi niciodată, niciodată, o persoană fericită”, explică Hüller. „Ea are această grădină frumoasă, dar nu poate simți cu adevărat frumusețea ei – floarea înflorită sau soarele care îi strălucește pe față. Există un vid în interiorul ei, un gol. Și așa am decis să o abordez; că ea nu va primi niciodată niciunul dintre sentimentele mele.”

Deși mai puțin cunoscută decât „soluția finală”, această denumire înfricoșătoare „zona de interes” – Interessengebiet în germană – era folosită de SS-ul nazist pentru a descrie zona de 40 de kilometri pătrați zona care înconjoară lagărul de exterminare Auschwitz de la periferia orașului Oświęcim, din Polonia. Este un eufemism aplicat cu intenție letală.

Pentru că de fapt acest film este despre disimulare: cum cei care au plănuit și executat Holocaustul, de la Hitler la ultimul soldat, trecând prin șeful SS Heinrich Himmler și subordonații săi, Adolf Eichmann și Rudolf Höss, au încercat să ascundă prin toate mijloacele imensul genocid prin care au vrut să ucidă toți evreii din Europa.

Dialogurile din acest film sunt de o banalitate dusă uneori la extrem, ducând cu gândul la cartea “Banalitatea răului” scrisă de Hannah Arendt după ce a asistat la procesul lui Eichmann de la Ierusalim.

Dacă veți întreba: la ce bun un nou film despre Auschwitz? – răspunsul ar fi: veți vedea cum gândeau cei care au pus în aplicare acest plan genocidar malefic. Plan care ar putea fi pus în aplicare și astăzi.